|
|
|
|
|
#71
16.10.2016, 13:24:49
|
|||
|
|||
As dori sa mai fac cateva precizari legate de raportul dintre viata de credinta si Psihologie. Nu le fac in virtutea celor invatate in scoala, la Universitate (acolo aveam o profa care fusese prea multi ani profa la "Stefan Gheorghiu" ca sa ne invete si altceva decat magarii/porcarii comuniste despre raportul dintre psihologie si religie... Pentru babeta, religia era in mod evident o chestie irationala, invechita si deloc demna de statutul unui psiholog.).
Ci in baza propriei experiente de viata si a studiului unor carti scrise mai ales de preoti si monahi care au si studii/experienta in psihologie. Mai intai, as voi sa repet un amanunt foarte des uitat: psihologia nu este stiinta bolilor si bolnavilor mintal! Asta e Psihiatria si Psihopatologia - cu totul alta stiinta. Psihologia este cu mult mai generala, fiind pur si simplu stiinta care studiaza psihicul si comportamentul omului (mai nou si al animalelor, desi etologia e deocamdata incadrata formal in Biologie). Psihologia clinica si psihoterapia sunt doar subramuri ale Psihologiei, iar la noi acestea sunt slab reprezentate - un procent foarte mic dintre absolventii de Psihologie practica in Romania psihoterapie si psihologie clinica. Majoritatea lucreaza in invatamant (de la gradinite la scoli postdoctorale), in afaceri (resurse umane, reclame, probleme organizationale etc.), in sport, in domeniul militar etc. Pentru un psiholog cuvintele cheie nu tin de vocabularul patologiei ci mai degraba de: dezvoltare (a personalitatii, a abilitatilor), comunicare, invatare, creativitate. Asadar, a pune in opozitie pe preot cu un psiholog, in sensul ca doar unul vindeca pe oameni de necazuri si alte probleme - este o naivitate si un nonsens. Psihologii nu sunt in competitie cu preotii! Sau, ma rog, nu ar trebui sa fie, in nici un caz. Mai degraba pot coopera pentru imbunatatirea vietii oamenilor dar in nici un caz nu se suprapun in vreo privinta. In al doilea rand, exista nemultumirea ca mersul la psiholog costa, pe cand mersul la preot e gratis. Lasind la o parte vulgaritatea unei astfel de cugetari, as reaminti doar ca si preotul si psihologul traiesc de pe urma activitatii lor. Amandoi au nevoie de schimbul firesc care se face in societate intre oameni, si care uneori consta in bani si in diverse produse si servicii interumane. Ca doara acesti oameni, preotul si psihologul nu sunt fiinte angelice, nepamantene, care se hranesc, se imbraca si umbla exclusiv cu mijloace ingeresti... Legat de asta, se pare ca e un fenomen foarte romanesc acesta care glasuieste ca sanatatea trebe sa fie gratis. Cine zice? In realitate, sanatatea dar si invatarea si multe altele de pe lumea asta: costa! Trebuie sa dai ceva la schimb, asa e firesc si frumos - altminteri e vorba de o relatie dezechilibrata in care s-a intalnit hotzu cu prostu... Sa fim intelesi: una e sa faci un cadou sau sa oferi un dar cuiva, alta e sa muncesti zi de zi, sa iti daruiesti cunostintele si timpul pentru a face un serviciu si sa nu primesti decat multumiri. Probabil asteptarea asta a romanilor de a primi totul mocca e de pe vremea comunistilor cand toate erau asigurate de "tataucu", adica de la stat. "Ce ne mai da?", "ce s-a mai bagat?" sunt expresii care aratau in ce hal de slugarnicie si dezumanizare ajunsese romanul. Si ne laudam, nu-i asa, cu anomalia ca serviciile sociale erau gratuite. Dar ce era normal in asta? De unde sa fie gratuite serviciile cand toate demersurile si resursele (materiale, umane) presupun costuri? Dar romanul are, mereu, tendinta infantila spre magia perpetuumului mobile de speta I. Si crede ca, din pricina acestei nerozii, e ...credincios nevoie mare. Ce credinciiosie, nene? Asa ii spune mai nou la ipocrizie, puturosenie si prostie? In fine, e treaba de pe la noi sa asteptam pica para malaiata in gura lui natafleata. Adica, pe scurt, nu voim sa facem nimic dar voim rezultate si bunastare pe toate planurile vietii noastre. De ce nu se omoara lumea cu canonul de pocainta? Ca tre sa-l faci, d'aia! De ce venim doar din an in Pasti la biserica? Ca trebe sa ne silim constant la un pic de efort, d'aia. Putem vedea Liturghia si la televizor, nu?... Ne spovedim si pe net, nu?.... Cred ca romanului ii e lene si sa moara!... Norocul lui ca dupa ce isi da rasuflarea il iau ingerii si il duc pe sus, ca altfel ar mai muri odata de epuizare/efort. In concluzie, nu vine lumea la psihologi pentru ca astia te pun la treaba! Acolo nu merge cu nepasarea de sine, cu dormitul in bocanci, cu minciunelele firoscoase si alte balcanisme dulcici, cu neutilizarea resurselor personale ori cu pastilutele pe care le pui in pahar si gata treaba! Acolo castigi pe masura a cat lucrezi! Te implici in dificila si uneori inspaimantatoarea munca cu sine? - foarte bine, ai castigat ceva, cat de cat... Nu te implici si astepti minuni? - ai pierdut si timpul si banii. Cam asta am vrut sa spun, cu oarece obida... 
|
|
#72
16.10.2016, 14:42:40
|
|||
|
|||
|
.................................................. ..............
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 13.04.2018 at 15:10:15.
|
|
#73
16.10.2016, 16:12:28
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cat priveste treaba cu pacatul, sunt de acord. La Psihologie nu inveti despre pacate. E un termen care nu face parte din vocabularul psihologilor, dupa cum nu face parte nici din vocabularul: medicilor, biologilor, matematicienilor, fizicienilor, chimistilor, istoricilor, geografilor etc. In general in stiinta nu operam cu termenul de pacat. Decat asa, ca eufemism... Si totusi, daca e sa vorbim despre un psiholog serios (nu neaparat unul crestin, iar acesta cu atat mai mult, poate) sa stii ca acesta nu se va uita cu indiferenta la viata ta sexuala inainte de casatorie (sau chiar si din timpul casatoriei, uneori...). Si nici nu o va incuraja, asa, ca de la sine... Pentru ca in psihologie se acorda mare atentie pulsiunilor si nevoilor imperioase si, in general, invatatura este de a le controla si conduce. Niciodata invers! Insusi Freud, pe care il pomeneai mai sus, avea ca scop al psihanalizei lui umanizarea (pe care insa el o intelegea un pic cam rationalist, poate si sub influenta teologiei locului sau a mostenirii lui evreiesti...), adica scoaterea omului de sub tirania impulsurilor si a fortelor inconstiente. Ce credeti ca e o cura psihanalitica daca nu eliberarea persoanei de sub presiunea deformanta a conflictelor care mocnesc in inconstient? Ironie mare ca tocmai el, care ajuta pe pacienti sa devina stapani pe corpul si dorintele lor si sa se elibereze de tirania unor forte ascunse, a ajuns sa fie prezentat de detractori ca un fanatic al sexualitatii. Dar asta-i istoria lumii! Lucrurile incep bine si sfarsesc, iremediabil, prost. Cu mici exceptii, totusi!....:) P.S. Aveti aici un link catre o lucrare de posibil folos. https://jurnalulsportivului.files.wo...t-word-971.pdf Cititi nitel, de pe la pagina 8-9 mai departe si poate rasfoiti si pp.40-45 (mai putin ultima fraza care e o prostioara ex burticus, zisa asa pentru a gadila orgoliul auditoriului format de obicei din tinere snobinete si din prosti care vor diploma de psiholog, deh! De fapt autorul ei a mai emis si diverse alte "gaze" cu prilejul numeroaselor, prea numeroaselor sale tiparituri amatoriste.) P.P.S. Dintre capodoperele cu profund caracter psihologic, v-as reaminti: "Padurea spanzuratilor", "Ciuleandra", "Rascoala", "Crima si pedeapsa", "Idiotul", "Amintiri din casa mortilor". Cititi-le deocamdata pe acestea, fiind atent la ce si cum e psihologia (desigur, nu cea academica, insa cea adevarata - scrisa de marii scriitori, care sunt cei mai buni psihologi), apoi cred ca vom avea o baza de dialog mult mai zdravana si mai plina de promisiuni...:) Last edited by ioan67; 16.10.2016 at 16:33:25.
|
|
#74
16.10.2016, 23:04:02
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Ce nu inteleg.Dupa mesajul asta ai scris astea nu sunt sfaturi.Mesajul se refera si la mesajul meu sau nu? Stii cati ani am umblat pe te miri ce coclauri, sa ma spovedesc, si in timpul asta luam de multe ori si pe altii cu mine.Cati am luat cu mine, cate situatii de viata am vazut?Cate stradanii implica un asemenea mesaj? Cate am intampinat in viata? De ce i-am dat sfatul asta lui Ramona?Uneori Dumnezeu ne scoate omul in fata si nu stim sa il apeciem. Sau nu ni-l da tocmai ptr ca stie ca nu l-am aprecia din inima.Ca nu l-am iubi din tot sufletul.Cum am mers eu pe calea asta a casniciei? Am cunoscut-o pe sotia mea si ne-am luat in timp scurt.In satul unde am petecut o marre parte din timp era un popa ,l-am denumit in batjocura "Popa Somn Usor", popa asta spunea "Nu-i pacat ce bagi in gura ii pacat ce scoti din gura!" Cand era la nunti sau botezuri venea cu "papornita" si le mai si spuneaa cateodata sa ii puna supa cu taitei nu numai supa goala.Avea o nevasta cam lenesa si cred ca deaia facea ce facea.Soacramea care ptr mine care am venit de la ateism si "Biblia Hazlie", era un etalon de crestin(toat duminica era la Biserrica si ajutor cand era nevoie) spunea la fel ce a auzit de la asta.Astia de prin sat cu care am avut tangenta la fel.Mi-au trebuit niste ani pana am ajuns sa ma spovedesc si sa pot implementa postul asta in viata mea asa cum as fi vrut.Dar era bine sa o iau de la inceputul casatoriei cu postul. Printre ultimii duhovnici unul mi-a spus treci la 3 zile de post pe saptamana daca e putin doua zile sau chiar mai mult 4 sau 5 zile.Citeste din vietile sfintilor sau alte carti religioase cand poftele cresc mai mult decat trebuie. Am dus la un moment dat niste parinti carea aveau o "fata "(pun in parranteza ca respectiva avea vreo 35 si ceva de ani)care se incurcase cu unul si ei necajiti.Ma rog le-a spus parintele ce le-a spus,dar oamenii rrespectivi sau despartit pana la urma. Unde vreau sa ajung, daca mergi cu "actiuni pompieristice" cand e vorba de trup nu ajungi nicaieri , stiu o gramada de familii despartite ,sau traind cu faptul ca stiu de viata paralela a celuilalt isi amarasc viata. Era cu vreo douazeci si ceva de ani in urma ,m-am casatorit,oamenii astia la care am intrat in casa imi pareau ca sunt niste sfinti comparativ cu ce avusesem in familie,scandaluri,betii etc.In capul meu traiam cu senzatia ca am ajuns in Rai. Stii un lucru ciudat cand sotia mea era plecata in strainatate cate doua trei luni ,poate nu ma crezi ca ceea mai mare nevoie care am resimtit-o a fost de a o imbratisa, de a comunica cu ea.Deci empatia nu neaparat sexualitatea. Poate ti se pare ciudat dar asa este. Daca vreodata nu iti va place un mesaj de-al meu te rog fa referire exacta:"Jonny colegule, te rog nu sunt de acord!" e mai bine asa decat sa pui un mesaj dupa mine:"Astea nu sunt sfaturi!" Te intreb Ioan67 de cate ori primim daruri de sus si nu stim sa le apreciem????Sau le apreciem dupa ce nu le mai avem? Sperr sa ma fi facut inteles!!!
__________________
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...-ca-pe-erezii/ "Când am ieșit pe ușa care mă purta spre libertate, am știut că dacă nu las ura și amărăciunea în spate, voi continua să fiu în închisoare".-Nelson Mandela
|
|
#76
17.10.2016, 03:23:36
|
|||
|
|||
|
Citat:
Binenteles ca nu medicina e problema ci ignoranta lui. Cred ca ar trebui sa existe un curs de psihologie pentru preoti, inclusiv despre bolile psihice pentru ca nu toate prolblemele se trateaza asa usor cum credem noi, doua sfaturi generice si trei rugaciuni. Nu pentru ca rugaciunea nu functioneaza, dar daca structura sufleteasca a omului este profund viciata e mai greu sa ajunga la o forma lucratoare a rugaciunii. Contrar a ceea ce cred multi poate, rugaciunea nu e un sir de cuvinte magice care functioneaza indepedent de atitudinea cu care sunt rostite. Si ca exemplu, cu o oarece trimitere la ce a spus Johny, ceea ce nu rezolva mult post aspru si rugaciune, se poate rezolva cu o inima buna, care poate oferi un zambet, stie sa comunice, sa acorde importanta celuilalt, etc. Schimbarea mediului social, a unor anumite relatii, la fel pot aduce rapid beneficii majore. E valabil si opusul: multi au ajuns unde au ajuns nu din placere, cum pare sau cum fac unii rezumate neinspirate ci pentru ca au fost privati de lucrurile cu care este in natura umana sa se hraneasca. Si fara ele, firea omului nu creste neaparat mai puternica, ci de cele mai multe ori capata forme hidoase. S-au trezit unii sa dea tot felul de explicatii paranormale la aspecte de genul: "de ce se lasa oamenii de patimi cand ajung la sectari". Pai de ce, poate pentru ca pentru prima data in viata omul respectiv a inceput sa se simta importanta respectat, sa i se ofere un dram de demnitate, ceea ce in mediul lui social, chiar in familia lui, chiar si poate aparent foarte "ortodoxa" in obiceiuri, nu primea, ci mai degraba ghionturi sa se lase de 'ticaloasele patimi" sau era privit ca o ciudatenie a naturii. Ca poate lucrurile astea bune la sectari sunt de sunt de suprafata, ca de la sentimentul de a fi apreciat omul ajunge repede la fudulie neghioaba care e o alta patima, e partea a doua. Sunt tot felul de traume, multe pornite din copilarie, mediul familial, social, pe care preotul nu incearca sa le investigheze, din lipsa de timp, din lipsa de pricepre, dar incearca chipurile sa trateze cauzele - ceea ce de multe ori e un proces lung si dificil si nu de putine ori constatam ca sunt oameni cu duhovnici si ani buni, decenii de "imbisericire" si care raman ancorati intr-un fel de a fi care nu prea sugereaza sfinteia, fara a mai vorbi si de cazurile nefericite in care duhovnici transmit ucenicilor propriile patimi si apucaturi sau ii ranesc cu propriile slabiciuni. Poate unora le e greu sa accepte, dar nu pagubesc sufleteste dracii omul cat il pagubesc semenii sai, incepand cu proprii parinti, si nu prin zestrea generica sau cine stie ce zestre sufleteasca transmisa inainte de nastere, ci prin lipsurile sufletesti care le au (si probabil mostenit la randul lor) transmise in timpul petrecut (sau chiar nepetrecut) cu ei. Si pe fondul acestor vulnerabilitati dobandite in familise, se pot adauga cele induse de mediul social care mai tarziu genereaza alegeri personale neinspirate care le pot amplifica si mai mult si etc. Si dn pacate de multe ori nu reusim sa intelegem ca religia ar trebui sa nu fie o suma de gesturi si tipare ci o suma de mijloace, poate nu toate "biblice" prin care fiecare sa caute cel putin sa-si recupereze umanitatea (in sensul planului original a lui Dumnezeu cand L-a creat pe om) si in plus sa le-o ofere celor din jur.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 17.10.2016 at 03:54:13.
|
|
#77
17.10.2016, 03:25:04
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|
|
#79
17.10.2016, 03:55:03
|
|||
|
|||
|
Citat:
Poate n-am inteles eu ce vrei sa spui, sau poate n-ai inteles tu ce vreau sa spun. Dar ca psiholog probabil ar trebui sa stii ca oricare "componente" ale naturii umane pot ajunge in conflict la un moment dat. Si poate daca te-ai raporta la partea din postarea lui Jonny la care faceam indirect referire, si poate l-ai mai fi citit si in trecut, ai intelege.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 17.10.2016 at 03:57:49.
|
|
#80
17.10.2016, 03:56:51
|
|||
|
|||
Citat:
Ei, ce sa mai zicem... Domnul sa ne miluiasca pe toti! Ca avem fiecare nevoie, asta-i clar.
|
|
|
Mod linear
