|
|
|
|
|
|
|
#1
11.10.2016, 18:26:01
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
#2
11.10.2016, 19:43:44
|
|||
|
|||
|
Citat:
La 23 de ani, este inca timp sa alegi fara graba ce vrei sa faci cu viata ta. Eu te-as sfatui sa discuti cu un parinte(preot), cu preotul duhovnic daca ai unul, daca nu, poate ai niste cunoscuti din biserica care sa iti recomande pe cineva Sa te spovedesti cat mai des, sa ii spui de gandurile acestea parintelui pentru ca te va ajuta mai mult decat orice psiholog, oricat de bun. un articol care l-am citit cand ma simteam si eu singur: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...te-121031.html
|
|
#3
11.10.2016, 22:47:48
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dupa cum unele treburi le rezolvam cu bacanul, nu cu soferul. Altfel spus, nu mai visati la omnipotenta preoteasca. Asa ceva nu exista decat in imaginatia unor necunoscatori. Pe de alta parte, tot mai multi duhovnici recomanda azi tratament psihiatric si/sau psihologic pentru ca au invatat sa faca un diagnostic diferential. Nu abordam totul si toate cu aceeasi masura deoarece fenomenele nu sunt toate din acelasi palier/nivel al functionarii sufletesti. * Astazi multi oameni au nevoie si de duhovnic si de psiholog. O conlucrare intre acestia este folositoare pentru cel suferind. S-au adunat deja nenumarate marturii care sustin aceasta realitate. Cine are o experienta personala in acest sens stie ca asa stau lucrurile. Last edited by ioan67; 11.10.2016 at 22:50:50.
|
|
#4
11.10.2016, 22:43:34
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dar contractul terapeutic cum zicea? Ati convenit de la bun inceput sa abandonati terapia? Sau, mai degraba, ati parasit-o... Daca asa ati facut, nu e bine. Nu v-a ajutat. P.S. Daca ati ajuns in momentul cand nu mai stiati ce sa ziceti, ei bine, tocmai atunci era momentul sa va concentrati pe terapie. Probabil ca va apropiaseti de o zona delicata, cu adevarat semnificativa pentru tulburarile de atunci. Tocmai aici e smecheria: e usor sa vorbim despre lucrurile de suprafata dar cand ne apropiem de "pata oarba" incepe sa fie greu. In fine... Imi pare rau ca ati intrerupt, v-ar fi fost probabil de folos. Tulburarile obsesive au ca terapie de electie tocmai sedintele cu terapeut "mut", adica de orientare psihodinamica. Desi nu e chiar mut, nu-i asa?...:)
|
|
#5
12.10.2016, 09:54:11
|
|||
|
|||
|
Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|
|
#6
12.10.2016, 16:55:42
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#7
12.10.2016, 17:02:58
|
|||
|
|||
|
Nu mai băgați în voi tot felul de idei ale necredinței!
Nu de bărbați aveți nevoie și nici de psihologi sau psihiatri care bagă în voi tot felul de idei și vă trimit înapoi în brațele lor permițîndu-vă să ''socializați'' sexual fără probleme ci de Domnul Iisus Hristos avem nevoie.
El ne lecuiește de toate ''nebuniile'' tinereții și bătrîneții mai bine ca oricine. De ce să dai atîția bani și să-ți faci atîtea speranțe deșarte cînd El e singurul care vă dă în dar un bilet spre Rai, spre Adevărata fericire veșnică? Crede numai și smergi pe Cale. E simplu, jugul e ușor și bun și ai atîția sfinți care să te îndrume. Last edited by vsovi; 12.10.2016 at 17:05:21.
|
|
#8
13.10.2016, 12:29:39
|
|||
|
|||
|
Citat:
Pe de alta parte, psihologii si psihiatrii vin si ei, la un alt nivel al functionarii omenesti, in sprijinul oamenilor. Iar ideea aceasta ciudata ca un psi te indruma spre sex si spre alte "nebunii" e pur si simplu o aberatie, o scorneala. Nu e treaba psihologului sau a psihiatrului ce viata sexuala duci tu, decat in cazul in care manifesti o boala tocmai in plan sexual. Doar in acest caz specialistul va fi interesat de particularitatile sexualitatii tale, cu scopul de a te ajuta sa scapi de menghina maladiei care se manifesta la nivelul vietii sexuale. Iarasi, nu e treaba psihologului carei religii apartii si cum iti duci viata de credinta, desi majoritatea psihologilor pe care ii cunosc lucreaza cu frica de Dumnezeu si ii indruma pe oameni sa mearga la biserica, sa se spovedeasca etc. Si se opresc aici psihologii deoarece, intrind pe poarta sfintelor lacasuri, indrumarea si leacurile apartin preotului si comunitatii euharistice.
|
|
#9
13.10.2016, 14:53:00
|
|||
|
|||
|
Conlucrarea preot-psihiatru-psiholog
Voi da un exemplu privind aceasta conlucrare. Voi incerca sa schitez si unele diferente intre cele trei abordari/servicii specifice (desi intr-un anumit sens si intre unele limite interventiile se suprapun, se contopesc iar diferentierea e mai mult didactica/artificiala).
* Am avut in ultimii 3 ani doua experiente profesionale in camine de batrani. Aceste asezaminte au un specific al lor datorat neputintei marcate a pacientilor si a multiplelor tulburari fizice si psihice care se suprapun la unul si acelasi pacient... In plan psihologic, varstnicii prezinta o serie de particularitati iar problemele cele mai mari sunt ridicate, fireste, de deteriorarea progresiva a functiilor cognitive si de comunicarea tot mai precara. Se adauga diferite tulburari din spectrul dementei precum si unele sechele ale unor tulburari psihice cronice, mai mult sau mai putin tratate in timpul vietii... Un alt aspect foarte important al asezamintelor de batrani e tehnica de lucru cu acestia. Personalul medical si toti cei care lucreaza acolo (ingrijitoare, psiholog, preot) au nevoie de cunostinte specifice, specializate pentru aceasta etapa de varsta si de functionare a personalitatii. Aici e nevoie de cunostinte precise, in primul rand procedurale (sa stii cum sa faci, sa intervii corect/eficient in mod specific) - altminteri simpla bunavointa de a ajuta un varstnic (sanatos sau suferind) poate deveni contraproductiva. Pe langa cunostinte mai e nevoie si de anumite insusiri ale celui care ofera ajutor, dintre care cele mai importante sunt: rabdarea, blandetea, bunavointa, empatia... A comunica cu un batran si a-i fi de real ajutor e o sarcina foarte dificila, deseori. .......*........ In aceste asezaminte vine preotul in fiecare saptamana, uneori chiar mai des in functie de nevoile celor ingrijiti. Parintele face toate cele de trebuinta: spovedeste (pe cei care mai pot vorbi/comunica in vreun fel), impartaseste, incurajeaza, alina... Face eforturi mai ales in lupta cu deznadejdea, unii dintre batrani fiind in mod evident deznadajduiti, din pricina suferintelor... Uneori face Sfantul Maslu. Aduce carti crestine, dialogheaza cu credinciosii pe teme de credinta. Orienteaza si pe cei care alcatuiesc personalul in duhul dragostei crestine, raspunde la unele nelamuriri legate de viata de credinta, de ispitiri si caderi etc. Psihiatrul are in vedere patologia specifica. Multi batrani prezinta simptome de depresie severa, altii au halucinatii, unii sunt dezorientati, tulburarile constiintei sunt dese, apar si tulburari ale gandirii, vorbirii, vointei etc. Toata viata psihica e uneori "in pioneze" iar "spectacolul" varstnicului e adeseori terifiant... Din fericire, medicatia psihotropa alina si scade severitatea degradarii psiho-comportamentale. Fara aceasta medicatie viata multor batrani ar fi un calvar sinistru. Cine a trecut pe acolo stie ce vreau sa spun... Dar ce poate face psihologul? Asta cu ce se mai ocupa, domle? Nu e mai bine sa vorbesti cu un prieten sau cu un preot? Ce se mai baga si asta?...:) Ei bine, in caminele de batrani psihologul are foarte mult de lucru. Nu intamplator, poate, in unele tari activitatea din camine e realizata cu 5-7 psihologi impreuna cu un psihiatru si un preot. Mai sunt si asistentii sociali... Asadar, ce face psihologul? 1) Mai intai face munca zilnica de observatie a starii fiecarui varstnic. Deoarece regresia poate fi galopanta, decompensarile pot antrena efecte distructive majore, e nevoie, deci, de monitorizarea permanenta. Cateva zile de neglijare a unui varstnic sunt suficiente pentru a-l face sa se simta abandonat iar acest lucru, de obicei, aduce pierderi majore in functionarea lui si agravarea semnificativa a disfunctiilor, uneori urmata de deces. Tot ce "recolteaza" psihologul e preluat de medici si se realizeaza interventia potrivita. 2) Comunica, scoate pe batran din inchidere (ei au tendinta sa se izoleze, adeseori in universuri fantasmagorice, ca urmare a suferintei intense si neincetate - isi fac un zid de protectie impotriva suferintei) prin tehnici adecvate de dialog si printr-o serie de stimulari specifice. Batranii au nevoie sa fie ascultati, uneori indelung, pentru a se simti inconjurati de atentie, de grija, de ocrotire. Uneori cer ajutor prin interediul povestilor lor, asteapta un cuvant de iertare sau de lauda, vor sa afle in mod repetat (tehninca asigurarii si reasigurarii) ca viata lor a fost totusi ok si ca exista un sens etc..... 3) Motiveaza, sustine pe varstnic in lupta lui cu suferinta. Mai ales in programele de recuperare, dupa un accident vascular de pilda soldat cu afectiuni motorii, e nevoie de multa sustinere si de mobilizarea vointei pacientului. 4) Incurajeaza pe varstnic sa accepte cu demnitate si chiar noblete deteriorarile progresive. Pentru aceasta trebuie sa poti sublinia mereu importanta resurselor, facind balanta avantajelor care vor fi mereu valorizate superior fata de pierderi... 5) Stimuleaza cognitiv prin tot felul de activitati. In primul rand a pune o intrebare sau a adresa un "simplu" salut e o scoatere a varstnicului din inactivitate si disfunctionalitate. Dar sunt si tehnici specializate prin care se urmareste stimularea analizatorilor, a functiilor perceptive, a gandirii si memoriei etc. Se folosesc tot felul de probe nu doar pentru diagnostic ci pentru implicarea in sarcini cognitive si practice care antreneaza si travaliul emotional si functiile vointei. Altminteri, mosul ori baba devin cu adevarat "legume". 6) Ajuta la desfasurarea unor activitati, inclusiv de socializare. Se desfasoara activitati in diade (majoritatea isi fac un prieten sau o prietena, unii chiar se indragostesc...:)), in grupuri mici organizate pe unele trasaturi comune (de pilda o patologie asemanatoare sau pasiuni comune ori experienta profesionala comuna). 7) Intervine in conflicte, al caror efect emotional poate fi devastator. Poate ca nicaieri conflictologia nu are mai multe aplicatii decat in lucrul cu varstnicii... Nu doar pentru ca un conflict prost traversat poate antrena tulburari somatice si agravarea unor disfunctii cronice ale corpului dar si pentru ca varstnicii au tendinta spre intransigenta, rigiditate, sunt iritabili si capriciosi etc. Pierderile lor in planul relational sunt mai dificil de purtat decat la tineri si adulti. Multi intra in conflict cu apartinatorii, cu medicii, cu infirmierele sau cu ceilalti varstnici - din te miri ce... Si multe altele mai trebe sa faca un psi, pe care nu le pot face nici preotul nici psihiatrul deoarece dansii au alte prioritati, alte resurse de timp, precum si anumite limite firesti care tin de o alta specializare...
|
|
#10
13.10.2016, 19:56:27
|
|||
|
|||
|
Conlucrarea preot-psihiatru-psiholog
Citat:
  Mă întreb cum ar putea conlucra căpușele, virușii și cu omizile ca să facă bine un păcătos bolnav de păduchi și de ploșnițe și pe care îl mîncă țînțarii pe dinafară iar pe dinăuntru curiozitatea de a știi cum e? Last edited by vsovi; 13.10.2016 at 20:02:13.
|
|
|
Mod hibrid