Varsta Pamantului

Sunt cu totul de acord si sunt bucuros ca ai ales acest pasaj lamuritor, luminos din Serafim Rose.
Da, asa cred ca merita sa gandim chestiunea.
Foarte multumesc, Ovidiu!....:)

Ca sa nu par, insa, cine nu sunt (adica un credincios "feroce", ortodoxist/fanatic etc.), as dori sa imi reiau un gand mai vechi prilejuit de multe ciondaneli forumistice. Astfel, vreau sa imi lamuresc, sper ca inca mai clar, pozitia.

Mie imi este clar raportul dintre teologie si stiintele lumesti. Inclusiv dintre teologie si psihologie. Spun ca imi este clar in sensul ca nu am dubii in privinta catorva criterii de evaluare. Am zis adeseori, de pilda, ca in raport cu teologia, psihologia ar trebui sa se tina la rolul ei de slujitoare, cel mult. De folos mi-a fost aici, dincolo de reflectiile si descoperirile personale, precizarea parintelui Rafail Noica - acesta afirma ca psihologii sunt ingaduiti de Dumnezeu prin pogoramant, pe masura starii noastre in care am ajuns in ultimul veac... Excelenta remarca, zic eu. O pastrez ca reper valid si foarte important.

Mai spun si azi ca o stiinta care se vadeste scormonitoare, iscoditoare fata de Tainele Dumnezeirii este luciferica. In rest, stiinta poate si trebuie sa cerceteze orice. Toata creatia este camp al investigatiei stiintifice, avind cel putin doua finalitati centrale: a potoli oarecat (si a spori!) setea de cunoastere, fireasca, a omului; a ajuta la rezolvarea multor probleme si la imbunatatirea/infrumusetarea vietii (intre anumite limite, dar asta e alta discutie). Pe langa acestea doua, eu as adauga inca un rost: contemplarea ratiunilor dumnezeiesti din lucruri, din natura, din om. A intui ceva, cat de putin, din maretia lui Dumnezeu pe calea efortului de cunoastere stiintifica a Creatiei este adeseori o mare delectare si un prilej de cutremuratoare uimiri. Si-un excelent imbold spre pocainta.

Pe de alta parte imi displac mult nu numai scientistii care isi baga nasul in treburi duhovnicesti (practicind un reductionism pueril, de-a dreptul), dar si teologii sau credinciosii obisnuiti care dispretuiesc stiinta si pe oamenii de stiinta. Aroganta celor din urma imi este inca mai neplacuta (date fiind asteptarile mai mari) decat infantilismul primilor.
Consider o dovada de prostie crasa sa arunci etichete globale, de extrema generalitate, spunind ca oamenii de stiinta sunt nu stiu cum sau de-a dreptul ca stiinta este nu stiu cum. Jenant... Cu totul jenant si ma rusinez de prostia oamenilor care fac astfel de afirmatii la fel cum ma rusinez de propriile mele idiotenii pe care le comit deseori.

Discutiile despre raportul dintre cunoasterea asazis stiintifica si cunoasterea teologica ar trebui, cred, sa se poarte in cu totul alti termeni. Chestiunea e foarte complexa, solicitanta, importanta. Avem la Serafim Rose un astfel de exemplu, dupa cum intalnim la multi oameni ai Bisericii cugetari vrednice de lauda legat de aceasta problema.
Sa nu uitam cati oameni de stiinta de prima clasa au fost si sunt crestini!
Sa ne amintim si cati dintre teologi si chiar sfinti au fost si mai sunt oameni de stiinta, la propriu. Medici, istorici, arhitecti etc.

As incheia cu precizarea ca, daca aruncam o privire in salile de curs ale facultatilor de teologie ortodoxa, nu zarim altceva decat, in primul rand, o intensa activitate stiintifica. Pur si simplu!
De la stiintele conexe cu domeniul istoriei, la disciplinele stiintei filologice, trecind si prin vecinatatile sociologiei, pedagogiei si psihologiei si ajungind la stiintele slujitoare ale artei bisericesti (muzica, pictura) - toata lumea face ori incearca sa faca stiinta. Pe care, cred eu, o pune in slujba cunoasterii teologice. Sau ar trebui s-o faca.


In concluzie, ramane surprinzator si dezamagitor ca, in lipsa evidenta a unei preocupari intelectuale elementare pentru intelegerea conditiei crestinului cugetator, multi credinciosi se pun pe critici si injurii la adresa semenilor lor scientisti si la adresa stiintei. Sa nu le fie lor pacat de-al prostiei si invidiei, rog eu pe Bunul Dumnezeu!

În prealabil postat de ahilpterodactil

Sunt cu totul de acord si sunt bucuros ca ai ales acest pasaj lamuritor, luminos din Serafim Rose.
Da, asa cred ca merita sa gandim chestiunea.

Mă bucur că am ajuns la un consens. :)
Plecând de la această idee sper să înţelegi faptul că nu putem da întâietate ştiinţei în ceea ce priveşte creaţia şi chiar şi vechimea Pământului. Iată din link-ul postat de tine ce mai spune părintele Serafim Rose:


STUDENT: Ştim oare cât de vechi este pământul după cronologiile biblice ?

Părintele SERAFIM: Problema este controversată. Textul grecesc (Septuaginta) si textul ebraic (masoretic) al Facerii sunt diferite. După Septuaginta, lumea are cam 7500 de ani vechime; după textul ebraic, are cam 6000 de ani vechime. Este o discrepanţă evidentă. Cum putem rezolva probleme de acest tip ? Părinţii admit că poate exista o oarecare greşeală care să se fi transmis; pot fi simple greşeli de copiere etc. Fericitul Augustin are un întreg capitol despre acest lucru. Poate că unii copişti au adăugat sau au scos ici şi colo câte o sută de ani atunci când au copiat textul. Părinţii admit că în Scriptură pot fi mici greşeli. Nu există nici o învăţătură patristică care să spună că trebuie să definim lumea ca având exact 7490 de ani vechime. Poate fi ceva mai mult sau ceva mai puţin: nu este ceva atât de important.

Dar faptul că Adam a trăit acum şapte sau opt mii de ani, sau a trăit în urmă cu milioane de ani - aceasta este o întrebare importantă. Este un subiect însemnat ce influenţează întregul text al Facerii. Trebuie să întelegem cine a fost Adam - dacă a fost sau nu o persoană s.a.m.d. Dacă a trăit în urmă cu milioane de ani, apar o grămadă de întrebări pe care trebuie să ţi le pui despre felul cum omenirea a interpretat tradiţia începând de atunci.

În prealabil postat de ahilpterodactil

Foarte multumesc, Ovidiu!....:)

Eu îţi mulţumesc că ai amintit de acest părinte. :)

[AlinB]

Nu se poate pune problema si ca alea cateva milioane au fost inainte de Adam?

Zilele Facerii au fost zile şi nu ere, iar Adam a fost creat în ziua a 6-a.

[AlinB]

E un mod de a privi lucrurile.

Fiecare este liber să aleagă.
"Dar adevăratul creştinism ortodox este cu totul altfel. Nu este legat de nici un curent al gândirii modeme."

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Fiecare este liber să aleagă.
"Dar adevăratul creştinism ortodox este cu totul altfel. Nu este legat de nici un curent al gândirii modeme."

Scoasa din context, pana si cipuletzul imaginar din masea, este gandire ortodoxa.

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

E un mod de a privi lucrurile.

Nu este chiar un mod de a privi lucrurile, ci chiar revelatia primita de la Dumnezeu. Se considera ca Facerea este revelatia primita de Moise direct de la Domnul. Asadar este cuvantul lui Dumnezeu. Unii spun ca Facerea nu ar fi destul de clara, spunand asta ca sa o schimbe sa se potriveasca evolutionismului teist. Dar acest argument e valabil doar in protestantism, pentru ca in ortodoxie e valabila talcuirea sfintilor. Iar toti sfintii au talcuit la fel, nu exista vreo alta talcuire. Mai mult, pana in sec. XX nu a existat nicio invatatura diferita, erezie, pe tema asta. Evolutionismul teist apare in afara ortodoxiei, pentru a impaca teoria evolutionista (ce parea pana de curand sigura) cu Facerea. Evolutionismul (fie el si teist) avea nevoie de perioade lungi de timp, ca in 7000 de ani e evident ca nu s-a putut observa o evolutie. Asa ca singura solutie a fost sa transforme zilele in ere. Si sa afirme ca Facerea e un text alegoric, nu literal (tot din protestantism, protestantismul liberal in opozitie cu cel conservator).
In concluzie, in ortodoxie Facerea e un text revelat, talcuit de sfintii parinti. Nu exista o alta interpretare sau evolutionism teist in ortodoxie.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Nu este chiar un mod de a privi lucrurile, ci chiar revelatia primita de la Dumnezeu. Se considera ca Facerea este revelatia primita de Moise direct de la Domnul. Asadar este cuvantul lui Dumnezeu. Unii spun ca Facerea nu ar fi destul de clara, spunand asta ca sa o schimbe sa se potriveasca evolutionismului teist. Dar acest argument e valabil doar in protestantism, pentru ca in ortodoxie e valabila talcuirea sfintilor. Iar toti sfintii au talcuit la fel, nu exista vreo alta talcuire. Mai mult, pana in sec. XX nu a existat nicio invatatura diferita, erezie, pe tema asta. Evolutionismul teist apare in afara ortodoxiei, pentru a impaca teoria evolutionista (ce parea pana de curand sigura) cu Facerea. Evolutionismul (fie el si teist) avea nevoie de perioade lungi de timp, ca in 7000 de ani e evident ca nu s-a putut observa o evolutie. Asa ca singura solutie a fost sa transforme zilele in ere. Si sa afirme ca Facerea e un text alegoric, nu literal (tot din protestantism, protestantismul liberal in opozitie cu cel conservator).
In concluzie, in ortodoxie Facerea e un text revelat, talcuit de sfintii parinti. Nu exista o alta interpretare sau evolutionism teist in ortodoxie.

Ok, deci n-a nici o explicatie coerenta in afara de vechea marota "Asta e o teorie protestanta".