De la resemnare la acceptare

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Bre Ioane, nu te zburli acuma la mine ca un cocoşel virilizat peste noapte de admiraţia coteţului, că n-am eu treabă cu găinuşa ta preferată. Doar ziceam că un pic de lirică hepato-biliară te-ar mai întoace un pic într-ale tale obişnuite, alea cu smerenia, inima înfrântă etc. etc. Lasă-i pe luzări în necazul lor, nu ţine la rânză toate bombănelile lor, tu ocupă-te de ce ştii tu cel mai bine să faci!
Vai, vai câtă risipă de bunătate se face când se supără sfinţişorii sezonieri ai forumului!

Preambul:
De la Cluj la Bucureşti
Munţi de slove îngereşti!
În schimb, de la Răgălie
Doar un strop. De.... apă vie!


Lirică:
Amicul Rotto-Fey ("Prea-Plinul")
Cu muget elevat mă toarnă.
Nu-i prima oară când răstoarnă
Prea-bunul Must. Schimbîndu-l cu pelinul....

Artist capabil, poate, de-o icoană,
June-Nick-ul se dă critic. Bunăoară
Spre a lovi cu artă, într-o doară
Pe-un domn sărman. Şi într-o domnişoară!...

Manifestări străvechi! Tot ancestrale,
Din şir bovin-ilustru moştenite.
Trăind amar (de ani) pe lângă vite
S-a pricopsit cu-apucături ... rurale.

Se trage dintr-un soi de inşi semeţi!
Tot tauri singuratici şi, pârdalnic,
Foşti tinerei, care au plâns amarnic
La vremea lor. Că erau blegi, nu creţi!

("- Virilitate, bruno, sublimată!
De ce mi-ai fost răpită? Deocheată??
- Andrei, Sorine, Gabby - măi băieţi!
Tot nu-învăţarăţi, domle, să fiţi creţi?")

Dar e canicul. Frunza, iată-i, arsă.
Şi io mă pierd cu ochiu-n monitor.
N-ar fi mai bine-acasă, pe tractor?
Decât să întreţin o nouă farsă....

Mai bine-o şterg la ţară. Cât mi-i dor!
Acolo ghiersu-i verde şi-mi e soare,
Iar noaptea dau la greieri. Şi-n răcoare
D-o isihie m-aş lăsa să mor...

C-un singur gând, o, Doamne, mă cam sparii:
Cum vom plăti agrestele avarii?
Că îmi răsare, iată, pe cărare,
Fără de lauri, încă o bannare!

[Mihailc]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Preambul:
De la Cluj la Bucureşti
Munţi de slove îngereşti!
În schimb, de la Răgălie
Doar un strop. De.... apă vie!


Lirică:
Amicul Rotto-Fey ("Prea-Plinul")
Cu muget elevat mă toarnă.
Nu-i prima oară când răstoarnă
Prea-bunul Must. Schimbîndu-l cu pelinul....

Artist capabil, poate, de-o icoană,
June-Nick-ul se dă critic. Bunăoară
Spre a lovi cu artă, într-o doară
Pe-un domn sărman. Şi într-o domnişoară!...

Manifestări străvechi! Tot ancestrale,
Din şir bovin-ilustru moştenite.
Trăind amar (de ani) pe lângă vite
S-a pricopsit cu-apucături ... rurale.

Se trage dintr-un soi de inşi semeţi!
Tot tauri singuratici şi, pârdalnic,
Foşti tinerei, care au plâns amarnic
La vremea lor. Că erau blegi, nu creţi!

("- Virilitate, bruno, sublimată!
De ce mi-ai fost răpită? Deocheată??
- Andrei, Sorine, Gabby - măi băieţi!
Tot nu-învăţarăţi, domle, să fiţi creţi?")

Dar e canicul. Frunza, iată-i, arsă.
Şi io mă pierd cu ochiu-n monitor.
N-ar fi mai bine-acasă, pe tractor?
Decât să întreţin o nouă farsă....

Mai bine-o şterg la ţară. Cât mi-i dor!
Acolo ghiersu-i verde şi-mi e soare,
Iar noaptea dau la greieri. Şi-n răcoare
D-o isihie m-aş lăsa să mor...

C-un singur gând, o, Doamne, mă cam sparii:
Cum vom plăti agrestele avarii?
Că îmi răsare, iată, pe cărare,
Fără de lauri, încă o bannare!

Cât haos dislocat, cu laserul paranoetic, din eul poetic şi relocat în public! Adevărata Lady Gaga a forumului o să dea pe spate de extaz şi aşa rămâne tot sezonul estival (cel puţin!), crede-mă! Guten vodkliteratur!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Preambul:
De la Cluj la Bucureşti
Munţi de slove îngereşti!
În schimb, de la Răgălie
Doar un strop. De.... apă vie!


Lirică:
Amicul Rotto-Fey ("Prea-Plinul")
Cu muget elevat mă toarnă.
Nu-i prima oară când răstoarnă
Prea-bunul Must. Schimbîndu-l cu pelinul....

Artist capabil, poate, de-o icoană,
June-Nick-ul se dă critic. Bunăoară
Spre a lovi cu artă, într-o doară
Pe-un domn sărman. Şi într-o domnişoară!...

Manifestări străvechi! Tot ancestrale,
Din şir bovin-ilustru moştenite.
Trăind amar (de ani) pe lângă vite
S-a pricopsit cu-apucături ... rurale.

Se trage dintr-un soi de inşi semeţi!
Tot tauri singuratici şi, pârdalnic,
Foşti tinerei, care au plâns amarnic
La vremea lor. Că erau blegi, nu creţi!

("- Virilitate, bruno, sublimată!
De ce mi-ai fost răpită? Deocheată??
- Andrei, Sorine, Gabby - măi băieţi!
Tot nu-învăţarăţi, domle, să fiţi creţi?")

Dar e canicul. Frunza, iată-i, arsă.
Şi io mă pierd cu ochiu-n monitor.
N-ar fi mai bine-acasă, pe tractor?
Decât să întreţin o nouă farsă....

Mai bine-o şterg la ţară. Cât mi-i dor!
Acolo ghiersu-i verde şi-mi e soare,
Iar noaptea dau la greieri. Şi-n răcoare
D-o isihie m-aş lăsa să mor...

C-un singur gând, o, Doamne, mă cam sparii:
Cum vom plăti agrestele avarii?
Că îmi răsare, iată, pe cărare,
Fără de lauri, încă o bannare!

Marturisesc cu mana pe inima, ca aceasta epigramă este ca si diamantele din galeria marilor epigramisti romani, pe care ii citeam cand eram elev. Ma simt ca inviat citind ceva atat de savuros. Iti multumim, maestre!