Intrebare care ma pune pe ganduri

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Ideea este ca nu poti in nici un fel sa dovedesti ca o religie este adevarata si celelalte sunt false, decat daca mori si vezi ce este pe partea cealalta. Tot ce faci este sa arati de ce celelalte religii sunt diferite de ortodoxie, si atat.

Dacă rămâi în mundan sau altfel spus dacă ai acces doar într-un plan al fiinţării omeneşti, atunci da, se poate afirma ce scrii tu. Aşa se gândeşte în planul orizontal al mundanului, unde totul se rezumă la legi naturale, fizice, etc. Religii, culturi şi civilizaţii, viermii şi colbul... Numim această limitare cu un cuvânt sintetic "cele materiale", deşi la propriu nu e vorba doar despre materie ci şi despre energie şi conţinuturi sufleteşti/psihice. Dar toate acestea sunt trecătoare, deşarte, supuse stricăciunii - aşa cum este materia. De aici termenul "material" cu sensul lui aparte.
Din orizontala unde necredinciosul îşi petrece tot timpul într-adevăr aşa se vede lumea.
Dar unii oameni s-au îmbogăţit cu planuri noi de fiinţare (prin Botez şi credinţă, prin împreună-lucrarea cu Harul Duhului Sfânt în Biserică) şi tocmai asta nu poate pricepe un ateu sau un agnostic sau, în fine, un necredincios.
E limpede că nu poţi înţelege ceea ce nu ai cucerit şi primit în dar. Constat mereu că reduci lucrurile la o dimensiune a lor şi vrei să îl convingi pe Igor sau pe orice alt creştin că ai dreptate, că vezi adevărat. În mod fatal nu poţi vedea din perspectiva lui pentru că nu o ai. Iar perspectiva lui este cea a Bisericii şi au acces la ea doar cei din Biserică în care lucrează Harul Duhului Sfânt. De pildă Sfinţii, care ne-au lăsat multe scrieri despre acest univers aparte accesibil omului - viaţa de credinţă, viaţa duhovnicească, viaţa în Hristos.
Oamenii îmbunătăţiţi (ai atâte materiale scrise de unul sau altul dintre cei numiţi Gheron!) ne tot povestesc cum stă treaba, cum se vede "de partea cealaltă". Şi apoi, îţi aminteşti din Scriptură de povestea cu săracul Lazăr şi bogatul nemilostiv? Mai ţii minte ce răspuns a primit bogatul care vroia să se întoarcă şi să spună adevărul?
Poţi pricepe asta? E simplu de tot. Doar smereşte-ţi mintea un pic (lărgind-o, astfel) şi gata, ai făcut înţelegere nouă. Meta-noia îi zice.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Dar unii oameni s-au îmbogăţit cu planuri noi de fiinţare (prin Botez şi credinţă, prin împreună-lucrarea cu Harul Duhului Sfânt în Biserică) şi tocmai asta nu poate pricepe un ateu sau un agnostic sau, în fine, un necredincios.

Da, dar aceleasi imbogatiri se pot observa si in alte religii, nu numai in crestinismul ortodox. De aceea ziceam ca n-ai cum sa cunosti care este adevarata. Faptul ca pentru persoana proprie, religia ta este de un adevar absolut si simti asta prin suflet si trup, este alta treaba. Dar aceeasi motivatie o au si alti oameni, de religie diferita.

[Corinusha]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dacă pui busuioc fără să faci slujba de sfinţire a apei, busuiocul nu-şi face "efectul". Dovedit. Oare de ce ? Chiar aşa mare efect să aibe rugăciunile acelea ? Întrebare retorică.
Ar mai fi de spus. Dar ajung acestea.

vreau si eu dovada aceea, daca zici ca e dovedit... Eu stiu ca e cum zicea abaaa...

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Corinusha

vreau si eu dovada aceea, daca zici ca e dovedit... Eu stiu ca e cum zicea abaaa...

Actul sfinţirii nu atârnă de vreun lucru de pe lumea asta. Nici un lucru din lume nu se poate ridica singur peste limitările lui fireşti naturale.
Iar dacă se întâmplă minuni, în toate planurile vieţii omului (fizic, psihic, social etc.), prin rugăciunile unor oameni către Cer, aceasta arată simplu că sfinţirea vine de Sus, iar nu de la buruieni.
Similar, iar asta o scriu pentru "postitorii" de pe forum, îmbunătăţirea unui om nu vine din legumele ori frunzele cu care înlocuim carnea, laptele şi ouăle, nici din abstinenţa prin care şi-au chinuit testiculele şi ovarele (iar un dobitoc şi-a tăiat şi penisul, nenorocitul, înţelegînd strâmb Cuvântul),
ci vine numai din binecuvântarea, adusă printr-un om al lui Dumnezeu, aceluia care şi-a pus toată nădejdea în Hristos. Binecuvântarea duhovnicului deschide uşa postului către Cer.

Aşadar rugăciunile acelea ale preotului sunt, da, "cheia" prin care natura trecătoare se deschide Harului şi care astfel, prin mângâierea Lui, ea se transfigurează şi devine altceva decât a fost şi încă mai pare. Capătă, deci, alte însuşiri. Iar asta da, în scopul lămuririi depline a necredincioşilor, a fost demonstrat de mii şi mii de ori. Inclusiv "ştiinţific", pentru cine are timp şi dorinţă reală să se informeze.
Nu mai pomenesc de învierea morţilor, de vindecarea orbilor etc., că şi voi ştiţi acestea.
Dar nu le credeţi.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Da, dar aceleasi imbogatiri se pot observa si in alte religii, nu numai in crestinismul ortodox. De aceea ziceam ca n-ai cum sa cunosti care este adevarata. Faptul ca pentru persoana proprie, religia ta este de un adevar absolut si simti asta prin suflet si trup, este alta treaba. Dar aceeasi motivatie o au si alti oameni, de religie diferita.

Dacă ai cunoaşte un strop din experienţa creştinului ortodox, ai înţelege că nu e vorba despre motivaţie şi religii, despre teorii şi concepţii etc. Astea nu sunt treburi care ţin de convenţiile intelectuale, de preferinţe şi gust etc.
Impresia că toate religiile sunt înşirate în acelaşi plan şi că sunt aceeaşi Mărie cu altă pălărie vine doar din necunoaştere. Ai auzit şi tu pe la şcoala ateistă pe care ai absolvit-o, pe la teveu, prin baruri şi prin marea presă lumească ideea asta cu egalitatea dintre religii şi, dintr-un spirit "obiectiv" şi dornic de "adevăr" ai sărit s-o îmbrăţişezi. Numai că te-ai cam grăbit, nebănuind că ai îmbrăţişat o minciună, o pânză artificială scornită din mintea unor alţi vieţuitori pe orizontală (unii destul de mlădioşi şi sâsâitori,ce-i drept) care au destule motive să o ţeasă la nesfârşit.
Nu ştii, nu cunoşti şi nu simţi, pentru că nu ai experienţa concretă a vieţii în Biserică.
Dar dacă, prin Harul Domnului, ţi s-ar lua perdeaua de preconcepţii străine de pe ochi şi nu ai mai fi orb, atunci te-ai mira şi, cu o anumită durere pentru semeni şi pentru propria ta viaţă de mai înainte, te-ai întreba: dacă aşa este Adevărul, de ce eu nu L-am cunoscut până acum? Şi de ce atâţia oameni încă nu Îl cunosc şi nici nu Îl vor cunoaşte vreodată?
La aceste întrebări şi la multe altele vei primi atunci răspunsuri pe măsura puterii tale de înţelegere şi a folosului de care te vei bucura tu şi cei care sunt în vreo relaţie cu tine, direct sau indirect.
Deocamdată însă eşti în afara cestiunii şi, desigur, te simţi bine aşa pentru că te-ai obişnuit cu condiţia orbului şi cu obrăznicia cu mască politicoasă a necredinciosului ateu. Dar înţelege că sunt şi lumi mai cuprinzătoare gătite pentru om! În Casa Tatălui nostru multe lăcaşuri sunt... Ţi-o spune unul care a cunoscut şi el temniţa întunericului, cândva şi care nu s-ar întoarce în ea pentru nimic în lume.
Dincolo de faptul că necredincioşii doar mimează logica şi bunul simţ, întrucât nu le pot duce niciodată mai departe de unele limanuri ale raţionalismului împietrit, ai putea cugeta într-o clipă de îndoială de sine că, atunci când unul îţi tot repetă în baza experienţei atât a orbirii cât şi a luminii că eşti orb, se cuvine să verifici cu atenţie ipoteza. Noi cei care am început să desluşim ceva prin pâclă, aşa am făcut. Aşa facem şi azi când scrutăm întunericul căruia i-am aparţinut şi noi cândva şi din care am fost scoşi prin Mila Domnului.
Caută să creşti, pentru a te ridica la oferta Vieţii, în loc să zaci în aceeaşi stare aşteptînd la nesfârşit să se micoreze Viaţa pe măsura ta. A făcut-o, nu-i vorbă, cândva, dar pentru că acea micşorare şi golire a avut preţ de Sânge şi, pentru că mai apoi a fost dăruit Duhul Sfânt, acum nu mai e timp de leneşă nepăsare ci doar de efortul căţărării şi al lepădării de moarte prin lepădare de sine. Căci dacă te complaci în sfidarea şi bagatelizarea Adevărului, dacă Îl aşezi pe Dumnezeu Întrupat în acelaşi plan cu oamenii şi cu idolii, nu doar că nu ai parte de nespusele daruri ale Lui încă de aici, dar vei primi, după dreptate, acel cutremurător (să nu fie!) "Facă-se voia ta!". Şi cum vei simţi şi gândi atunci când, săltat în planul Veşniciei, vei vedea că voia ta a fost să alegi o veşnică suferinţă în ciuda Celui Care şedea la uşa ta şi aştepta să renunţi la satisfacţiile facile ale mândriei?
Nu te cutremură, omule, ceasul morţii? Cât de nepăsător (anesteziat, oare?) poţi fi faţă de propria viaţă dacă priveşti ceasul acela al sfârşitului fără pic de cutremur, fără pic de speranţă... Să arunci la coş o întreagă viaţă de om doar pentru că îţi plăcea cum sună o idee rebelă şi seacă... Mă crucesc şi, iartă-mă că mărturisesc, spun "Doamne fereşte!".

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Nu te cutremură, omule, ceasul morţii? Cât de nepăsător (anesteziat, oare?) poţi fi faţă de propria viaţă dacă priveşti ceasul acela al sfârşitului fără pic de cutremur, fără pic de speranţă... Să arunci la coş o întreagă viaţă de om doar pentru că îţi plăcea cum sună o idee rebelă şi seacă... Mă crucesc şi, iartă-mă că mărturisesc, spun "Doamne fereşte!".

Cred ca nu mi-e frica pentru ca nu stiu de ce anume sa-mi fie frica. Daca as sti, probabil mi-ar fi.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Cred ca nu mi-e frica pentru ca nu stiu de ce anume sa-mi fie frica. Daca as sti, probabil mi-ar fi.

Nu ştii? Sau de fapt nu crezi ceea ce astăzi ştie toată lumea...
Cum e de fapt?

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Nu ştii? Sau de fapt nu crezi ceea ce astăzi ştie toată lumea...
Cum e de fapt?

Nu stiu, pentru ca multe lume crede multe. Asa ca decat sa aleg orbeste o varianta, zic... nu stiu!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nu stiu, pentru ca multe lume crede multe. Asa ca decat sa aleg orbeste o varianta, zic... nu stiu!

Aha! Deci pentru tine a crede Evanghelia înseamnă să alegi orbeşte... Curios lucru!
Şi mai aflu de la tine că băieţii ăştia de au format Biserica de la începuturi erau alde "multă lume"... Nu erau aşa multă lume, câţiva Apostoli, acolo, şi vreo 3000 de se nimeriseră, pesemne din întâmplare, hîm?...
Cât despre miile de sfinţi mărturisitori, de seama unora ca Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Isaac Sirul ori Sfântul Ioan Damaschin, precum şi alţii, cu miile de acelaşi calibru ori pe-aproape (unii au rămas peste secole cu numele de Hristofor, Teofor sau Teolog)- rămâi la acelaşi "multă lume crede multe"? Nişte primitivi, nu-i aşa? Oieri analfabeţi din vechime, nu? Şi nişte creduli, aşa-i? Precis că ei băteau câmpii înaintea lui abaaab când scriau omiliile alea din Filocalia, drept este?
Ia zi prietene, acuma pe bune ca între amici, ai citit în viaţa ta vreo pagină din Ioan Hrisostom? Dar din Isaac Sirul? Ori, poate, "măcar" din Grigorie Palama?
Zi sincer, citişi?
Şi dacă ai citit... nimic frate, nimic?
Nici măcar Fericitul Augustin nu te-a pus pe gânduri? Numa Marx şi Engels, Lenin şi cu Stalin ţi-au mers la inimă?
Oh!.....