Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

[Mihnea Dragomir]

Pornind de la aceasta tragica intamplare, nu putem sa nu meditam asupra judecatilor noastre cu doua masuri. Ori infieram uciderea unor civili neinarmati intotdeauna, ori o infieram numai cand e vorba de "ai lor", dar nu si de "ai nostri". Ceea ce au facut idiotii cu arme zilele acestea nu este fundamental diferit de fapte in continuare proslavite de istoriografia de manual. Nu este fundamental diferit de fapta Sfantului Stefan, care a batut in cuie turbanele ambasadorilor lui Han Tatar, dupa care le-a mai si scos ochii. Nu este fundamental diferit de fapta Nesfantului (deocamdata) Mihai, care a scos tunul ascuns in caruta ca sa traga in contabilii turci. Acei soli tatari, acei scribi turci, au murit chiar mai nevinovati decat ziaristii de deunazi. In schimb, acei conducatori romani, cel putin in acele situatii, au fost mai ticalosi decat asasinii islamici, fiindca pe ei niciun Coran si niciun fals profet nu i-a indemnat nici sa-i mutileze pe ambasadori, nici sa-i ucida pe scribi.

Iar cei care absolutizeaza libertatea presei, afirmand ca un ziarist ar beneficia de o imunitate indiferent ce scrie, sa isi aminteasca de Julius Streicher, ziarist, condamnat la moarte in Procesul de la Nurenberg si executat prin spanzurare pentru singura vina ca a publicat articole antisemite. Daca un tribunal numit de invingatori spre a-i judeca pe invinsi considera just ca cineva sa fie executat pentru delict de opinie, atunci de ce ne miram ca idiotii cu arme au exact acelasi punct de vedere ?
Doar parerea mea.