Filtru propriu

[Mihnea Dragomir]

Iustin, ti se pare ca lumea nu pricepe bine ce vrei sa spui. Dar, te-ai gandit ca, poate, formularile folosite de tine sunt vagi ? Fereste-te de formulari vagi, fiindca ele corespund unor concepte vagi, fiindca merg in contra disciplinarii mintii si fiindca afecteaza comunicarea, ceilalti putand intelege totul si orice cand dumneata, de fapt, vrei sa spui un anumit lucru.

Dumnezeu nu este vag, ci, mereu cand a vorbit oamenilor, a formulat lucrurile foarte clar, incat orice elev corijent la scoala ajutatoare poate pricepe. "Sa nu furi", "adu-ti aminte de Ziua Domnului","sa nu pizmuiesti" "din toate fructele poti sa mananci, dar din fructul acesta sa nu mananci": asa vorbeste Dumnezeu si asa trebuie sa vorbim si noi. De aceea m-a amuzat exprimarea "comandamentul urmaririi binelui": e o formulare vaga si o evidenta exprimata cu pretentii. Un adevar "a La Palice": marchizul acela care, vrand sa formuleze randuri miscatoare cu ocazia mortii unui om de seama, a compus versurile: "cu un sfert de ora inainte de a muri, el inca mai traia!"

Desigur ca oamenii au un filtru prin care trec faptele lor, intentiile, ceea ce aud ori spun ei insisi: noi, crestinii, numim acest filtru "constiinta". Desigur ca toti cei care Il cauta pe Domnul iubesc legile Lui, fiindca il iubesc pe Domnul si stiu bine cat de mult doreste El ca acele legi pe care ni le-a transmis sa fie urmate, fiindca de asta depinde daca vom fi aproape de El milioane si milioane de ani, ori vom fi despartiti de El in tot acest timp.

Acuma, problema mare este ca filtrul acesta poate fi bine format sau rau format. Constiinta poate fi bine formata ori rau formata. Cand e bine formata, ea este, cu adevarat, "vocea lui Dumnezeu" in spiritul nostru. Dar ea poate fi si pervertita, pana acolo incat oamenii se pot amagi singuri ca L-ar urma pe Domnul cand fac, de fapt, lucruri contrare a ceea ce El doreste. A uita acest lucru inseamna a uita ca diavolul este "maimuta lui Dumnezeu". Ajungem, vrand nevrand, la problema deosebirii duhurilor, care e prea importanta, serioasa si complicata pentru a vorbi de ea aici, la "generalitati".

Nu vreau sa inchei inainte de a observa ca este desarta pornirea de a intelege TOT ceea ce Dumnezeu ne-a revelat. Exista un mister in oricare revelatie, adica ceva ce, oricat de ascutita ar fi mintea noastra si oricat ne-am bate capul, nu avem cum sa intelegem. Daca noi am fi putut intelege, nu ar fi fost nicio nevoie ca Dumnezeu sa ne descopere aceste lucruri, fiindca le-am fi putut cunoaste folosind exclusiv glagoria noastra. Asta nu inseamna ca reflectia teologica nu are sens, ci, dimpotriva, merita a fi facuta, macar pentru frumusetea exercitiului. Dar, un lucru e clar: teologia, despre care s-a spus ca incepe acolo unde se termina filosofia, are la randul ei o capabilitate limitata. La randul ei, se termina acolo unde incepe nepatrunsul si unde nici ingerii din Cer nu cuteaza a privi.