Credința catolică nu îngăduie mirenilor să citească Biblia şi Evanghelia

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

La fel cum invatatura ortodoxa este aceeasi pentru cei ce cred in ea, conceptiile ecumeniste sunt aceleasi. Toti cei ce au aceste conceptii cred in aceleasi lucruri si gandesc la fel, deci e normal sa impartaseasca aceleasi puncte de vedere. Difera doar gradul de implicare, cei mai moderati spun ca ortodoxia e cea mai buna, iar celelalte culte sunt putin mai jos, iar ecumensimul radical sustine ca toate cultele sunt la fel de bune, fara diferentieri.
Scriam in alt mesaj ca intrand pe un forum baptist am avut discutii in contradictoriu mai mult cu un ortodox cu astfel de conceptii ecumeniste. Facuse si facultatea de teologie, preda religia sau a predat. Spunea ca fratele sau e preot greco-catolic, iar prietenul cel mai bun e baptist. M-a surprins cand a spus ca i-ar parea rau ca prietenul sa renunte la baptism si sa devina ortodox, cam la asta se ajunge cu ecumensimul.

Asta scriam in mesajul anterior celui scris de tine, cred ca nu l-ai citit. Ce rezultate a avut in cei 100 de ani miscarea ecumenista? S-a unit vreun cult cu altul? Sau au venit din alte culte la ortodoxie? Eu stiu un efect, chiar de la inceputul ei, schisma stilistilor. S-a datorat eforturilor Patriarhiei ecumenice de a merge pe calea ecumenismului. In 1920 au vrut sa faca unele concesii pentru apropierea de celelelalte culte. Au propus mai multe, printre altele schimbarea calendarului, a posturilor, etc. S-a aprobat doar schimbarea calendarului, singura care nu avea legatura cu dogma sau canoanele. Si asa s-a produs o schisma.

Da, din păcate, mulţi dintre creştini sunt prea puţin pregătiţi, din punct de vedere spiritual şi psihologic, pentru a accepta o eventuală reunificare într-un timp extrem de scurt. Cred că de aceea se avansează greu, cu paşi mici şi progresele par nesemnificative.
Dacă mişcarea ecumenică şi-ar atinge scopul imediat, ar suferi, poate, o înfrângere dureroasă prin faptul că, încercând să vindece dezbinările Bisericii, ar provoca, în mod indirect, alte schisme (a se vedea exemplul schismei stiliştilor, despre care aţi amintit şi dvs).
Este important ca, mai întâi, creştinii să aibă prilejul de a intra în conteact mult timp unii cu alţii, de a stabili dialoguri pe diverse teme (teologice şi nu numai), de a se cunoaşte bine, cu scopul de a înţelege singuri (fără să li se ţină discursuri propagandistice sterile) că toţi sunt iubitori ai lui Hristos, chiar dacă perspectivele lor în privinţa credinţei sunt, în anumite privinţe, atât de diferite.
Doar aşa vom ajunge să dorim unitatea: cunoscându-ne unii pe alţii, învăţând să păşim împreună (mai întâi timid, apoi apropiindu-ne unii de alţii din ce în ce mai mult) pe drumul unităţii.
Pentru că "Ce este bun şi frumos decât numai a locui fraţii împreună?" - se întreabă retoric Psalmistul.