Credința catolică nu îngăduie mirenilor să citească Biblia şi Evanghelia

[laurastifter]

În prealabil postat de AlinB

Nu pare si nu doar dupa mintea omeneasca ci si dupa cum Dumnezeu invata ca lumina sa se amestece cu intunericul, ratacirea sa se uneasca cu dreapta credinta.

NU EXISTA unire in sensul in care fiecare sa-si pastreze setul lui de convingeri dar sa se afle in unitate.

Cineva care cred ca Luther a facut ceva bun pentru credinta crestina, nu se poate afla in comuniune cu un ortodox.

De fapt se merge pe ideea persuasiunii ca ortodocsii de exemplu ar trebui sa renunte la o buna parte din convingerile care sunt definitorii pentru ei in numele conceptului de unitate care inteles astfel devine un fel de monstruoasa struto-camila.



Sigur ca ne rugam, dar ne rugam pentru cea ce este bun, folositor, real, posibil.
Nu ne rugam de exemplu ca Dumnezeu sa produca un animal care e o combinatie intre un strut si o camila, pentru ca peste noapte ne-am gandit noi ca ar fi simpatic sa avem in curte asa ceva, daca ma intelegi.



Pot sa spun, cu mana pe inima, ca ai un defect major de intelegere in ceea ce priveste definitia crestinului.

Mi-e greu sa cred ca un adventist sau un martor a lui Iehova sau un penticostal sau un episcop anglican homosexual sunt crestini dupa intelesul ortodox al termenului.
Aspiranti catre acest statut, pentru cei mai sinceri dintre ei, poate ca da.

Dar din pacate tu nu te raportezi la intelesul ortodox al notiunii de crestin ci la cel ecumenist, reductionist, in care folosirea Bibliei si a notiunii de Iisus Hrisost automat il transforma pe acel individ intr-un crestin.

O data ce ai facut aceasta greseala teribila, automat accepti si restul rationamentelor inselatoare care vin la pachet.



Se dezbate pentru ca unii nu pot accepta punctul de vedere ortodox, dar eu cred ca pentru un ortodox lucrurile sunt destul de clare.



Cum ziceam mai sus, e dificil poate sa gasim un termn adecvat pentru statutul lor, nu le putem nega contributia sau simpatia lor pentru o parte din filosofia si morala crestina insa pe de alta parte cred ca nu putem accepta nici pe deplin, ca ortodocsi, notiunea de crestini pentru ei, cel putin daca o intelegem in sens deplin, ortodox.

Mai ales in aceste vremuri in care se pare, ca datorita acestei caderi la nivel de limbaj urmeaza si altele mult mai grave la un nivel mult mai inalt.



E ca si cand ai spune ca datorita faptului ca exista credinciosi care spun ca exista Dumnezeu si atei care spun ca nu exista, noi ca si credinciosi ar trebui sa acceptam ca problema nu este transata, eventual, Dumnezeu ar putea sa nu existe sau exista dar nu chiar asa cum credem noi, eventual ca un fel de forta vitala, impersonala, etc.



Poate postezi un link, oricum ca sa punem verdicte daca greseste Steinhardt sau Staniloaie sau Cleopa, trebuie sa vorbim la concret si la context.



Nu o fi, dar cred ca putem vedea ca, care e consensul intr-o anumita problema.
Consensul ortodox intr-o chestiune de asta, nu prea pare sa favorizeze ecumenismul asa cum este promovat si inteles din pacate chiar si de unii ortodocsi.

"NU EXISTA unire in sensul in care fiecare sa-si pastreze setul lui de convingeri dar sa se afle in unitate"
De ce?
Tocmai aceasta ar fi o interesantă soluţie de unire fără compromisuri în credinţă.
Chiar nu putem fi una, având opinii diferite, dacă toţi Îl iubim pe Dumnezeu?
"Cineva care cred ca Luther a facut ceva bun pentru credinta crestina, nu se poate afla in comuniune cu un ortodox."
Aoleu, chiar aşa? Până şi politicienii sunt mai toleranţi... dacă ne referim la un regim democratic (chiar şi-n varianta românească). :)
"De fapt se merge pe ideea..."
Generalizare nejustificată (paralogism).
"...ideea persuasiunii ca ortodocsii de exemplu ar trebui sa renunte la o buna parte din convingerile care sunt definitorii pentru ei in numele conceptului de unitate..."
Aceasta nu mai este ecumenism, ci relativism confesional.
"Nu ne rugam de exemplu ca Dumnezeu sa produca un animal care e o combinatie intre un strut si o camila, pentru ca peste noapte ne-am gandit noi ca ar fi simpatic sa avem in curte asa ceva, daca ma intelegi."
În privinţa unităţii creştinilor, nu se pune problema să dorim ceea ce ni se pare "simpatic",
ci ne rugăm pentru ceva esenţial:
pentru unitatea demult pierdută - şi vai, pierdută nu oricum, ci din chiar vina noastră.
"Mi-e greu sa cred ca un adventist sau un martor a lui Iehova sau un penticostal sau un episcop anglican homosexual sunt crestini"
Situaţiile sunt diferite în cele 4 cazuri puse în discuţie.
Dacă adventistul şi penticostalul cred în Sfânta Treime (deci, sunt creştini), martorul lui Iehova face parte dintr-o organizaţie religioasă antitrinitară. Credinţa aceasta poate fi plasată undeva între iudaism şi arianism, cu accente fundamentaliste în anumite privinţe (refuzul categoric al transfuziei etc). De aceea, consider că suntem datori să le respectăm întru totul libertatea de credinţă şi conştiinţă şi să-i iubim, dar este destul de dificil să le acceptăm calitatea de creştini. Am în vedere inclusiv afirmaţia lor din "Să aducem argumente din Scripturi" unde, învăţându-şi aderenţii cum să-i abordeze pe evrei, le sugerează un astfel de discurs (citez din memorie): "noi nu suntem creştini şi nu credem în Trinitate; Dumnezeul nostru este Dumnezeul lui Avraam".
Cât îl priveşte pe homosexualul anglican, acela evident că este creştin. Suferă spiritual şi are nevoie de rugăciuni pentru că practică păcatul sodomiei, dar ESTE CREDINCIOS CREŞTIN.
"Consensul ortodox intr-o chestiune de asta, nu prea pare sa favorizeze ecumenismul asa cum este promovat si inteles din pacate chiar si de unii ortodocsi."
Argumentum ad populum...