Inceputul sfarsitului !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de aubergine

Se poate sa zicem sa fii grav bolnav si sa nu mergi la liturghie, sau sa fii la lucru duminica dar in rest ce scuze ai putea avea?

Sa nu fim rai! Oare noi am mers la Sf Liturghie, dintotdeauna? Uitam ca si noi am fost candva ca cei pe care Dumnezeu inca ii mai asteapta cu rabdare. Si-asa, daca privim in interiorul nostru cu toata sinceritatea, vom descoperi ca de cele mai multe ori, desi am fost acolo, mintea hoinarea, scana si punea etichete celor care "cantau la cobza" cand faceau semnul crucii, sau nu ingenuncheau cand toti o faceau, sau aveau imbracaminte nepotrivita, sau nu cunosteau bunul mers al slujbei, sau uitau sa-si inchida telefonul, sau... sau... E adevarat, multe dintre ele ne tulbura si ajungem sa gandim foarte urat, in ciuda faptului ca suntem intr-un loc unde se presupune ca... ne iubim!... Cat timp inca nu ne putem rupe de "critica", inseamna ca mai avem mult de lucrat cu noi insine! Cand totusi simtim ca ceva ne tulbura, sa lasam privirea in jos si sa ne rugam. Pentru noi si pentru cei ce ne tulbura! Curand vom simti diferenta!

[aubergine]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Sa nu fim rai! Oare noi am mers la Sf Liturghie, dintotdeauna? Uitam ca si noi am fost candva ca cei pe care Dumnezeu inca ii mai asteapta cu rabdare. Si-asa, daca privim in interiorul nostru cu toata sinceritatea, vom descoperi ca de cele mai multe ori, desi am fost acolo, mintea hoinarea, scana si punea etichete celor care "cantau la cobza" cand faceau semnul crucii, sau nu ingenuncheau cand toti o faceau, sau aveau imbracaminte nepotrivita, sau nu cunosteau bunul mers al slujbei, sau uitau sa-si inchida telefonul, sau... sau... E adevarat, multe dintre ele ne tulbura si ajungem sa gandim foarte urat, in ciuda faptului ca suntem intr-un loc unde se presupune ca... ne iubim!... Cat timp inca nu ne putem rupe de "critica", inseamna ca mai avem mult de lucrat cu noi insine! Cand totusi simtim ca ceva ne tulbura, sa lasam privirea in jos si sa ne rugam. Pentru noi si pentru cei ce ne tulbura! Curand vom simti diferenta!

Pai nu am spus eu asta, preotul a spus in timpul liturghiei ca nu exista scuze altele decat acestea doua pentru a nu fi la slujba nu cred ca il puteti contrazice!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de aubergine

Pai nu am spus eu asta, preotul a spus in timpul liturghiei ca nu exista scuze altele decat acestea doua pentru a nu fi la slujba nu cred ca il puteti contrazice!

N-as vrea sa intru in polemica, mai ales ca preotii raspund ei insisi pentru ceea ce fac si spun. De obicei, noi, pacatosii, atunci cand ne insusim o parere ar insemna sa nu-i gasim cusur. Si nu-i corect. Parintele cu pricina... ce scuza are atunci cand face lucruri pe care altadata preotii nu concepeau sa le faca? Nu poti aduce pe nimeni la biserica, luandu-l de guler!...

[Lucian008]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

N-as vrea sa intru in polemica, mai ales ca preotii raspund ei insisi pentru ceea ce fac si spun. De obicei, noi, pacatosii, atunci cand ne insusim o parere ar insemna sa nu-i gasim cusur. Si nu-i corect. Parintele cu pricina... ce scuza are atunci cand face lucruri pe care altadata preotii nu concepeau sa le faca? Nu poti aduce pe nimeni la biserica, luandu-l de guler!...

Sa fim seriosi, starea noastra de pacatosenie sau a preotilor, care nu au picat din cer, sunt tot oameni ca si noi, nu este o scuza pentru cei care nu participa la Sf Liturghie. Ca nu suntem noi in masura sa ii judecam, in chimb este corect.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Lucian008

Sa fim seriosi, starea noastra de pacatosenie sau a preotilor, care nu au picat din cer, sunt tot oameni ca si noi, nu este o scuza pentru cei care nu participa la Sf Liturghie. Ca nu suntem noi in masura sa ii judecam, in chimb este corect.

Sa judecam este una, si sa pretindem (chiar preot fiind) ca alta scuza nu exista, e altceva. Numai din rautate putem vorbi astfel, nu fiindca ne-ar calauzi duhul sfant. Poate unii au in ingrijire bolnavi pe care nu-i poate parasi, poate cineva merge sa cerceteze pe un frate aflat in spital sau in inchisoare, iar in alta perioada nu e posibil, poate a cazut napasta peste om si cine stie in ce necazuri a ajuns de nu poate ajunge la biserica... Faptul ca ajungem sa gandim transant si subiectiv la adresa unora despre care numai Dumnezeu cunoaste adevarul, ne face sa devenim victime ale propriilor noastre legi, asa cum i se reprosa Mantuitorului, cum ca vindeca Sambata, sau ca ucenicii Lui culeg spice, sau nu-si spala mainile, sau cine mai stie ce alte legi si regulamente care nu incap in dragostea lui Dumnezeu. Imi amintesc de un caz concret cand un preot a vazut odata, in timp ce mergea spre biserica sa tina Sf Liturghie, un om cu tractorul care ara ogorul. Primul impuls a fost de a-l blestema, fiindca nu respecta ziua de odihna, lasata de Dumnezeu. Noaptea, un inger a venit in vis si l-a mustrat, spunandu-i: "Nu incerca sa treci peste dragostea si tainele lui Dumnezeu. Iata, omul pe care tu l-ai blestemat, toata saptamana lucreaza la stapan, de dimineata devreme si pana in noapte. Are o familie numeroasa, se roaga mereu si are frica de Dumnezeu. In ziua in care l-ai vazut lucrandu-si ogorul, stapanul lui i-a permis sa se foloseasca de tractor. Iar el lucra si varsa lacrimi rugandu-se pentru iertare!"
Daca nu suntem in Har (si nu suntem din moment ce facem supozitii), e bine sa nu ne pronuntam astfel, ca nu ne este noua dat sa stim, cati dintre cei ce inca nu vin astazi la Sf Liturghie, ajung inaintea multora in Imparatia lui Dumnezeu, in timp ce altii care sunt nelipsiti din biserica, rateaza acest privilegiu prin impetrirea inimii!

[aubergine]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Sa judecam este una, si sa pretindem (chiar preot fiind) ca alta scuza nu exista, e altceva. Numai din rautate putem vorbi astfel, nu fiindca ne-ar calauzi duhul sfant. Poate unii au in ingrijire bolnavi pe care nu-i poate parasi, poate cineva merge sa cerceteze pe un frate aflat in spital sau in inchisoare, iar in alta perioada nu e posibil, poate a cazut napasta peste om si cine stie in ce necazuri a ajuns de nu poate ajunge la biserica... Faptul ca ajungem sa gandim transant si subiectiv la adresa unora despre care numai Dumnezeu cunoaste adevarul, ne face sa devenim victime ale propriilor noastre legi, asa cum i se reprosa Mantuitorului, cum ca vindeca Sambata, sau ca ucenicii Lui culeg spice, sau nu-si spala mainile, sau cine mai stie ce alte legi si regulamente care nu incap in dragostea lui Dumnezeu. Imi amintesc de un caz concret cand un preot a vazut odata, in timp ce mergea spre biserica sa tina Sf Liturghie, un om cu tractorul care ara ogorul. Primul impuls a fost de a-l blestema, fiindca nu respecta ziua de odihna, lasata de Dumnezeu. Noaptea, un inger a venit in vis si l-a mustrat, spunandu-i: "Nu incerca sa treci peste dragostea si tainele lui Dumnezeu. Iata, omul pe care tu l-ai blestemat, toata saptamana lucreaza la stapan, de dimineata devreme si pana in noapte. Are o familie numeroasa, se roaga mereu si are frica de Dumnezeu. In ziua in care l-ai vazut lucrandu-si ogorul, stapanul lui i-a permis sa se foloseasca de tractor. Iar el lucra si varsa lacrimi rugandu-se pentru iertare!"
Daca nu suntem in Har (si nu suntem din moment ce facem supozitii), e bine sa nu ne pronuntam astfel, ca nu ne este noua dat sa stim, cati dintre cei ce inca nu vin astazi la Sf Liturghie, ajung inaintea multora in Imparatia lui Dumnezeu, in timp ce altii care sunt nelipsiti din biserica, rateaza acest privilegiu prin impetrirea inimii!

Eu nu cred ca e rautate. E multa tristete si amaraciune ca oamenii nu gasesc timp nu isi fac timp pentru biserica. Ca un exemplu si de Boboteaza preotul imi spunea ca aproape toti oamenii de pe strada mea, nu i-au deschis usa, mi se pare extrem de trist, nu ii deschid, din ce motive, de ce credeti? Nu ma refer la cei care sunt plecati de acasa, cunosc si oameni care au lasat banii la o vecina si cheile pentru a permite preotului sa intre, deci cand vrei ceva cu adevarat gasesti orice metoda sa indeplinesti, daca nu vrei gasesti doar pretexte. Nu sunt de parerea d-voastra dar va respect, si nu as vrea sa va suparati pe mine, eu asa cred si nu o sa imi schimb parerea.
Cazurile de boala, vizite in inchisori, spitale si altele de acest gen sunt scuzabile, nu acuza nimeni oamenii pentru asta, cred ca preotul se refera la cei care merg la cumparaturi sau fac alte lucruri de genul dormit pana la nu stiu ce ora sau uitat la TV, deci lene, trandavie, sau preocupari lumesti.

[aubergine]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

N-as vrea sa intru in polemica, mai ales ca preotii raspund ei insisi pentru ceea ce fac si spun. De obicei, noi, pacatosii, atunci cand ne insusim o parere ar insemna sa nu-i gasim cusur. Si nu-i corect. Parintele cu pricina... ce scuza are atunci cand face lucruri pe care altadata preotii nu concepeau sa le faca? Nu poti aduce pe nimeni la biserica, luandu-l de guler!...

Si mi-am mai dat seama, ca mai e o scuza, daca ai copii mici, bebelusi, care nu pot sta toata slujba, pentru ca plang si deranjeaza lumea, dar si cu acestia se poate merge in fiecare duminica la impartasanie, vara se poate sta afara pe banca, langa biserica, iarna e mai greu... In plus exista si programe educative religioase in biserica pentru copii si adolescenti care pot sta cu profesori de religie in timp ce parintii sunt la slujba
Eu sunt de parere ca preotii trebuie sa spuna lucrurilor pe nume, si ma bucur cand o fac, si toleranta asta excesiva nu este buna! Binenteles ca nu se poate face nimic cu forta dar trebuie sa spunem lucrurilor pe nume fara sa ne fie frica ca vom fi condamnati pentru asta.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de aubergine

Binenteles ca nu se poate face nimic cu forta dar trebuie sa spunem lucrurilor pe nume fara sa ne fie frica ca vom fi condamnati pentru asta.

Singurul caruia putem si trebuie sa spunem "lucrurilor pe nume", nu este omul nici pe departe, ci este Dumnezeu. Cand Dumnezeu da cu noi de pamant, nu prea avem de ales si ne trezim. Cand omul (chiar preot fiind) da cu noi de pamant, nu ne mai pupa pe la biserica!... De obicei preotul vorbeste in fiecare Duminica acelorasi oameni. Doar la Paste si la Boboteaza, are ocazia sa mai vorbeasca si altora. Bietul de el poate sa strige cat il tine gura, sa vina toata lumea la biserica, ca noua nu ne sta in putere sa convingem pe cineva decat folosind delicatetea, dragostea, sau strategii binecuvantate. Nu mi-o luati in nume de rau, dar acolo unde bisericile sunt aproape goale, nu e vina credinciosilor, ci a lipsei de har a preotilor. Preotii care se roaga mult, isi vad de slujba lor si se lupta pentru a pastra cat mai calda taina preotiei, nu trebuie sa cheme pe nimeni, fiindca ii cauta poporul!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Preotii care se roaga mult, isi vad de slujba lor si se lupta pentru a pastra cat mai calda taina preotiei, nu trebuie sa cheme pe nimeni, fiindca ii cauta poporul!

Corect , si aici functioneaza cererea si oferta !

[sophia]

Am unele obiectii la cele ce s-au scris aici:

1. Da, eu stiu de mult (si am o varsta) ca Moliftele Sf. Vasile se citesc in ziua de 1 ianuarie, pentru ca atunci s-a stabilit sa fie sarbatorit. Nu este vina noastra, a oamenilor, nici macar a preotilor, ca s-a pus exact dupa Anul Nou.
Oare atunci, acum 2000 ani serbau oamenii venirea anului nou? Oare ce mancau si cum posteau. Inca nu s-au lamurit aceste lucruri.

Eu nu stiu cine sunt aceia (in afara de vegani) care chiar nu mananca nimic de anul nou. Nu stiu, eu postul asta numai de la ora 12 noaptea pentru anumite lucruri ce se vor intampla la biserica (impartasit, citit molifte), nu-l inteleg si nu il accept. Ori postesti macar o zi (24 ore), ori n-o mai faci deloc.

La fel cum nu inteleg legatura intre ajunare/post si ascultarea/citirea moliftelor.

Mai stiu ca se mai citesc ori aceste molifte, ori ceva asemanator, poate chiar mai puternic, la slujbele de Maslu. Sper sa nu gresesc.

2. Mosh-Neagu incearca el sa explice unele lucruri, dar nu prea bine.
Eu nu stiu, cand Iisus se ducea prin lume, cum de-l stiau oamenii? Cu ce ii ademenea? Nu avea nimic. Se asezau cu totii si ascultau ce spune, mai puneau intrebari, il mai atingeau. Facea minuni si ii vindeca.
Nu existau regulile de azi si era totusi insusi Iisus, erau apostolii cu el.
Nu exista biserica, nu se ascundea dupa perdele, nu alunga oamenii, nu-i intreba ce mananca si in ce zile si la ce ore. Nu existau ritualurile de azi.

In ziua de azi preotii nu mai stiu nici ei ce sa faca mai intai. Sa-si tina slujba asa cum trebuie, sau sa se ocupe de oameni. Caci ambele nu le pot face.

Nu-mi doresc sa critic neaparat pe cineva ci asa cum Mosh-Neagu si altii se chinuie sa explice anumite lucruri si cauze, incerc si eu.
Poate ca ar fi mai bine sa faca preotii asa cum facea IIsus, sa renunte la ritualuri si cantari si sa lucreze direct cu oamenii: rugaciuni impreuna, cateheza, sa poata oamenii sa intrebe ce au nevoie.

Nu, Mosh-Neagu, nu acel preot care isi tine slujba in biserica asa cum trebuie are mai mult succes, ci aceea care lucreaza direct cu oamenii.
El este singur (cu Dumnezeu) in slujba lui, in altar, de parte de oameni, de multe ori inchide si usa si trage perdeaua. Asa este slujba. O face corect. Dar unde sunt oamenii si unde este el?

Uite iti spun despre parintele Galeriu, Dumnezeu sa-l odihneasca intre sfinti, in Rai. Slujba ca slujba, dar ceea ce facea el dupa aceea era important pentru oameni. El nu-i chema, ci era asaltat de ei.

Ii iubea in primul rand! Ii mangaia (si la propriu si la figurat), se ruga cu ei pana la epuizare, frumos, cu suflet. Se ruga cu ei la Dumnezeu pentru necazul si nevoia lor. Le raspundea la intrebari, ii lamurea.
Avea grija de orfani, de oameni cu probleme in mod direct, asa cum putea (pe unul il adapostea, altuia ii dadea un banut sau ce avea nevoie, etc.). Si sotia lui il sprijinea in asta.
Il cauta lumea pana si la casuta din spatele bisericii, unde locuia.

Pe asa preoti ii cauta poporul.
Mai mult ce sa spun.
Daca noi ajungem sa venim pe acest forum si altele ca sa ne lamurim, daca ajungem sa plecam de la biserica asa cum ne-am dus, ba mai rau uneori, daca ne este frica si de spovedanie, care se face ca pe banda.
Daca ne ducem la biserica si nu ne simtim bine, ci singuri, ne-iubiti, etc.

...a cui este vina si ce trebuie schimbat? Ca normal si bine nu este.

Si nu cu forta trebuie facute lucrurile, ci cu iubire.
Ascult cu multa placere acele rugaciuni speciale pe care le citeste preotul in altar la Liturghia Sf. Vasile (este o rugaciune frumoasa, pe care special o spune tare preotul nostru) si la Rusalii (in genunchi).
Asa ceva ne trebuie noua. Sa ne rugam impreuna, cu totii, cu sufletul.
La alte rugaciuni nu avem voie sa ascultam, ci trebuie sa tot cantam intr-una.
Si discutii cu preotul (cercuri, cateheza, cum s-or numi) in care sa ne putem aduna si intreba lucruri, schimba pareri.

A merge regulat la biserica si a asculta slujba nu este suficient. Mai cautam si altceva la biserica...