Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Cum am scris mai sus, si repet, faptul ca asa ceva (botezul pentru morti) nu se regaseste in practica curenta a Bisericii, ci doar la cateva secte neoprotestante ar trebui sa-ti dea de gandit.

Sa inteleg ca nu stai bine la capitolul limba engleza sau Sfanta Traditie nu inseamna mare lucru pentru tine?

Daca doi sfinti parinti atribuie aceasta practica unei secte gnostice (marcionitii), ce treaba are ea cu ortodoxia, pentru ce iti pierzi timpul elogiind-o?

Daca pentru tine marcionitii inseamna "Biserica"...

Cu placere, apreciez acest nou "cezar_ioan" :)
Sper sa te lamuresti, probabil ar fi trebuit sa citesti macar acel pasaj mai intai.

O să îţi răspund pe rând la afirmaţii, apoi îţi voi arăta, într-o simplă afirmaţie de sinteză, că te-ai grăbit să fii critic şi certăreţ, ca de obicei.

Nu am susţinut că acest botez ar fi o practică în Biserică, azi. Ci doar că s-a întâlnit în perioada apostolică. Nu ştiam că această practică se întâlneşte la protestanţi şi mă mir de asta întrucât botezul substitutiv se făcea în zorii Bisericii, cum spuneam (sursa de unde am cules informaţia e destul de credibilă pentru majoritatea creştinilor ortodocşi, o voi preciza imediat, ai te rog puţină răbdare).

Stau binişor la limba engleză, cât să mă descurc cu un text nu foarte tehnic. Însă nu am acum o jumătate de oră (sau cât o dura, că nu am deschis textul întrucât pur şi simplu nu am timp şi vlagă) şi nici puterea să mă concentrez pentru o lectură atentă. Tocmai pentru că Sfânta Tradiţie e foarte importantă pentru mine, nu vreau să dau rasol în lectură.

Nu elogiez nimic, am amintit de tema credinţei substitutive în contextul discuţiei noastre la un moment dat. Avea un rost acolo, ca urmare am punctat informaţia. Ceea ce nu înseamnă că o elogiez sau o recomand. De admirat, însă, îi admir pe acei credincioşi pentru că, aşa cum presupun eu, ei făceau acele demersuri fiind încredinţaţi că Dumnezeu îi ascultă şi că poate face orice, ei fiind oameni cu o inimă atât de generoasă, cred, încât tare mă tem că Dumnezeu chiar i-a ascultat. Însă, poate tocmai pentru că inima oamenilor a îngheţat între timp, omului tot mai cartezian părîndu-i-se că aia sau cealaltă nu e "logic", "raţional" etc., Dumnezeu a şi îngăduit tragerea pe dreapta a unor practici. Eu, totuşi, încă mai cred în minuni, ca şi oamenii aceia, probabil. Dar tu şi alţi raţionalişti care cunoaşteţi la perfecţie cum lucrează Dumnezeu şi pe cine miluieşte, îmi veţi reproşa probabil că nu în minunile lui Hristos cred, ci în Moş Crăciun. Cunoaştem placa, ne amuzăm deja... Ne şi întristăm.

Nu confund erezia marcionită cu dreapta credinţă. Dar aceşti oameni, discipolii simpaticului (până la un punct, cel puţin) Marcion, au făcut şi ei parte din Biserică, nu-i aşa? Pentru trecutul lor din Biserică, da, îi consider Biserica. După ce au fost îndepărtaţi din Ea în urma susţinerii ereziei, evident nu au mai fost consideraţi mădulare ale Bisericii.

Şi eu apreciez că ai răspuns folosind expresia "cu plăcere". Sincer, nu te credeam în stare de stări afective altele decât morocănoşenia şi dispoziţia iritată a criticului de serviciu, cu atât mai puţin bănuiam că eşti capabil de un zâmbet. Dar dacă tot ai comis excepţia, ce să zic... mă bucur şi aproape că încep să te găsesc un domn agreabil. Dar să nu mă grăbesc, totuşi...

Şi acum să ne lămurim: există un text de vreo 5 rânduri în Manualul de Dogmatică pentru seminarii, acela din care se dă admiterea la Teologie (mâine la ora 9), unde scrie negru pe alb tot ce am zis despre reversibilitatea credinţei şi Botezul substitutiv. Acolo se spune clar că Biserica (nu marcioniţii şi nici alţii) practica în perioada apostolică acest botez. Tot ce am dat ca informaţie, mai puţin efuziunile mele sentimentale, sunt citate exacte din textul manualului.
Acum, dacă oamenii aceia care au scris manualul, or fi greşit.... ce să zic, e posibil. (Şi în manualul de Psihologie, pe care îl predau de vreo 20 ani, sunt o mulţime de erori pe care elevii şi le însuşesc ca atare dacă vreun profesor mai acătării nu îi ajută să priceapă cum stau de fapt lucrurile. Nu m-ar mira. aşadar, să se fi strecurat afirmaţii îndoielnice şi în alte manuale, că oameni suntem cu toţii ... Iar manualele ar trebui să se îmbunătăţească treptat în urma feedbackului cititorilor...)
Voi mai cerceta chestiunea, deşi mare problemă nu mi se pare, comparativ cu altele. E însă înduioşător, pentru mine, dar şi cutremurător când mă gândesc cât de simpli şi frumoşi erau creştinii acelor vremuri şi e o temă de meditaţie dacă nu cumva uscăciunea şi nebunia noastră a modernilor vine tocmai din faptul că, învârtoşîndu-se raţionalismul şi alte atribute luciferice în noi, Domnul ne-a lăsat să ne facem de cap, cam cum i-a lăsat şi pe alţii, odinioară, să îşi culeagă roadele amare ale necredinţei şi idolatriei: Rm 21-32.
Ei, pe atunci, cu închinarea la idolii din piatră; noi, astăzi, cu idolii deşteptăciunii minţii noastre, vai!

P.S. Voi citi pasajul recomandat de tine, cel mai târziu mâine după-amiază, sper. Mulţumesc încă o dată pentru link!

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

De admirat, însă, îi admir pe acei credincioşi pentru că, aşa cum presupun eu, ei făceau acele demersuri fiind încredinţaţi că Dumnezeu îi ascultă şi că poate face orice, ei fiind oameni cu o inimă atât de generoasă, cred, încât tare mă tem că Dumnezeu chiar i-a ascultat. Însă, poate tocmai pentru că inima oamenilor a îngheţat între timp, omului tot mai cartezian părîndu-i-se că aia sau cealaltă nu e "logic", "raţional" etc., Dumnezeu a şi îngăduit tragerea pe dreapta a unor practici. Eu, totuşi, încă mai cred în minuni, ca şi oamenii aceia, probabil. Dar tu şi alţi raţionalişti care cunoaşteţi la perfecţie cum lucrează Dumnezeu şi pe cine miluieşte, îmi veţi reproşa probabil că nu în minunile lui Hristos cred, ci în Moş Crăciun. Cunoaştem placa, ne amuzăm deja... Ne şi întristăm.

Cezar , in lume exista oameni cu o credinta extraordinara, un devotament extraordinar. Daca noi ortodocsii am avea credinta lor am face minuni ca si Hristos.
Cunosc o familie de hindusi extrem de religiosi , cu o credinta puternica. Nu pot uita chipul lor cand povesteau despre sarbatoarea lor hindusa din noiembrie, despre altarul lor de rugaciune de acasa, despre dorinta lor de a fi arsi pe rug dupa moarte. Tin cu sfintenie postul lor de joi, precum si perioada de post anuala.
Apoi filipineza ce o cunosc si care nu lipseste niciodata de la biserica lor, care face studii biblice si care vorbeste cu convingere despre hristosul ei. Crede cu tarie in el.
Apoi negrii, din diverse confesiuni crestine ce se aduna la metrouri si canta cantece crestine ore in sir si impart pliante chemand oamenii la adunarea lor.

Toti acesti oameni au convingerea ca fac bine, ca Dumnezeu i-a miluit iar cei care sunt crestini asa si spun: Iisus m-a salvat, sunt mantuit!

Intr-o zi a urcat in autobuz o negresa. S-a pus in fata in picioare si cu o voce superba a cantat un cantec crestin. Apoi a multumit a urat o zi buna si tacuta s-a asezat pe un scaun. Nu ma indoiesc ca a facut aceasta in multe autobuze din acea zi.

[dobrin7m]

Astazi am avut o discutie extrem de interesanta cu un englez care este preocupat de sensul vietii si cautarea adevarului. deocamdata nu apartine vreunei confesiuni, este in cautari sa spun asa, insa cert crede in Dumnezeu. A cam luat de bun tot ce i se pare lui ca este bun. de exemplu yoga, iar filosofia lui inclina mai mult spre panteism. este influentat mult si de ce propovaduiesc pastorii americani care imbratiseaza panteismul.
Este atras de misticism si spune ca a avut experiente cu Dumnezeu. ca stie ca era Dumnezeu pentru ca i-a daruit pace si o dragoste extraordinara pentru tot ce il inconjura - intreaga creatie a lui Dumnezeu. Si m-a intrebat: daca adevarul este doar intr-o religie, de ce si alti oameni din alte religii au experiente cu Dumnezeu de felul acesta?

I-am explicat ca Dumnezeu cheama catre El pe toti oamenii indiferent de credinta lor, sau daca au o credinta. Important este ce facem apoi , pe ce cale apucam.
Insa la panteism m-am poticnit din cauza englezei mele nu prea stralucita. I-am spus ca luam o pauza de o saptamana sa pot sa gasesc ceva texte in engleza care sa ii explice mai bine panteismul . Era extrem de nedumerit de ce nu ar fi Dumnezeu in creatia sa si nu am reusit sa ii explic corect.
daca aveti texte, linkuri, despre panteism in engleza dar sa fie corect din punct de vedere ortodox va rog sa ma ajutati.
Va multumesc mult
Doamne ajuta!

Ps. deasemenea am de discutat despre yoga , pentru ca era absolut convins ca metania noastra ce o facem cu rugaciunea lui Iisus ar fi la fel ca o mantra si postura din yoga. Deci si aici necesar texte in engleza sa ma pot face inteleasa mai bine.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Astazi am avut o discutie extrem de interesanta cu un englez care este preocupat de sensul vietii si cautarea adevarului. deocamdata nu apartine vreunei confesiuni, este in cautari sa spun asa, insa cert crede in Dumnezeu. A cam luat de bun tot ce i se pare lui ca este bun. de exemplu yoga, iar filosofia lui inclina mai mult spre panteism. este influentat mult si de ce propovaduiesc pastorii americani care imbratiseaza panteismul.
Este atras de misticism si spune ca a avut experiente cu Dumnezeu. ca stie ca era Dumnezeu pentru ca i-a daruit pace si o dragoste extraordinara pentru tot ce il inconjura - intreaga creatie a lui Dumnezeu. Si m-a intrebat: daca adevarul este doar intr-o religie, de ce si alti oameni din alte religii au experiente cu Dumnezeu de felul acesta?

I-am explicat ca Dumnezeu cheama catre El pe toti oamenii indiferent de credinta lor, sau daca au o credinta. Important este ce facem apoi , pe ce cale apucam.

Raspunsul nu cred ca se potriveste cu intrebarea.
Adica se potriveste in context si mai ales cu ideile anti-ecumeniste care le-ati sustinut ca nuca in perete - fara suparare.

Omul a vrut sa stie de fapt ca experientele sale "spirituale" sunt autentice chiar avand la baza credinta in falsi dumnezei si dvs. fiind impresionata de aparente, i-ati confirmat - ceea ce e o greseala.

Insa la panteism m-am poticnit din cauza englezei mele nu prea stralucita. I-am spus ca luam o pauza de o saptamana sa pot sa gasesc ceva texte in engleza care sa ii explice mai bine panteismul . Era extrem de nedumerit de ce nu ar fi Dumnezeu in creatia sa si nu am reusit sa ii explic corect.
daca aveti texte, linkuri, despre panteism in engleza dar sa fie corect din punct de vedere ortodox va rog sa ma ajutati.
Va multumesc mult
Doamne ajuta!

Ps. deasemenea am de discutat despre yoga , pentru ca era absolut convins ca metania noastra ce o facem cu rugaciunea lui Iisus ar fi la fel ca o mantra si postura din yoga. Deci si aici necesar texte in engleza sa ma pot face inteleasa mai bine.

Din pacate sincretismul asta, e o boala grea, care nu se vindeca cu cateva texte.

Asta e zeul lui, sa si-l schimbe in urma a catorva discutii intr-o engleza nu prea stralucita - indoielnic.

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Raspunsul nu cred ca se potriveste cu intrebarea.
Adica se potriveste in context si mai ales cu ideile anti-ecumeniste care le-ati sustinut ca nuca in perete - fara suparare.

Omul a vrut sa stie de fapt ca experientele sale "spirituale" sunt autentice chiar avand la baza credinta in falsi dumnezei si dvs. fiind impresionata de aparente, i-ati confirmat - ceea ce e o greseala.

Legat de ideile antiecumeniste sustinute de mine, ce sa-i faci atat am putut , atat am facut.

Experientele lui spirituale nu aveau la baza o anume credinta, am spus e in cautari, nu apartine inca nici unei confesiuni.
Dumnezeu cheama la El pe oricine indiferent de starea sufleteasca in care se afla, insa nu oricine este pregatit sa porneasca pe drumul spre El. Nimeni nu pune monopol pe Dumnezeu.
Cand eu am fost necredincioasa Dumnezeu mi S-a dezvaluit si S-a facut simtit. Atunci am stiut ca e Dumnezeu si am inceput sa cred in El. Abia apoi am revenit in cadrul Bisericii ortodoxe.
Ceea ce nu ai inteles este faptul ca acest om simtind pe Dumnezeu e convins acum ca exista insa nu stie inca care religie este calea cea buna. Inca nu stie pe ce drum sa apuce, de teama sa nu greseasca. Si citeste tot ce gaseste, si interesant este ca a dorit sa vorbeasca cu mine stiind ca sunt ortodoxa. Doreste sa cunoasca ortodoxia nu doar din ce a citit el pana acum ci si discutand direct cu un ortodox.

acest om nu a venit la mine sa imi spuna uite sunt hindus, musulman sau nu stiu ce secta crestina si uite ce experiente am avut. Nu. Acest om imi spune ca el cauta ca stie ca exista Dumnezeu si doreste sa vada care religie este buna.

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Asta e zeul lui, sa si-l schimbe in urma a catorva discutii intr-o engleza nu prea stralucita - indoielnic.

De asta imi este mie frica pentru ca nu stapanesc bine engleza si imi este foarte greu sa ii explic. Dar am sa las pe cineva care cu siguranta ii va explica corect. Am sa ii recomand sa mearga la Manastire la Essex si poate toate vor fi bune. Dumnezeu ajuta.

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Raspunsul nu cred ca se potriveste cu intrebarea.
Adica se potriveste in context si mai ales cu ideile anti-ecumeniste care le-ati sustinut ca nuca in perete - fara suparare.

Imi cer scuze, acum am inteles la ce te referi.

Dar cred ca m-ai inteles gresit.
eu am spus ca Dumnezeu poate chema pe oricine la El indiferent de locul si starea in care se afla. Daca omul intelege aceasta chemare va incepe sa caute calea cea buna. Ei aici e momentul important. Pe ce cale va apuca. Deci nu sustin ecumenismul ci spun doar ca orice om de pe pamant poate sa se bucure de mila Domnului , chemandu-l, pentru ca Dumnezeu e al tuturor. Poate nu e intamplator nici intalnirea mea cu acest om. Cine stie cum si de ce randuie Dumnezeu unele lucruri. Slava Domnului pentru toate. Poate mai am si eu multe de invatat, sa ma smeresc mai mult.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Imi cer scuze, acum am inteles la ce te referi.

Dar cred ca m-ai inteles gresit.
eu am spus ca Dumnezeu poate chema pe oricine la El indiferent de locul si starea in care se afla. Daca omul intelege aceasta chemare va incepe sa caute calea cea buna. Ei aici e momentul important. Pe ce cale va apuca. Deci nu sustin ecumenismul ci spun doar ca orice om de pe pamant poate sa se bucure de mila Domnului , chemandu-l, pentru ca Dumnezeu e al tuturor. Poate nu e intamplator nici intalnirea mea cu acest om. Cine stie cum si de ce randuie Dumnezeu unele lucruri. Slava Domnului pentru toate. Poate mai am si eu multe de invatat, sa ma smeresc mai mult.

De obicei genul asta de oameni si asa cum reiese din intrebarea care ti-a pus-o, cred ca l-au apucat deja pe Dumnezeu de un picior, cu sincretismul lor.

Si oricat ar parea de paradoxal, ca sa fim chiar on-topic, sincretismul este moartea oricarei credinte autentice.

Este o religie relativ noua, creata special pentru occident si desi parea ca se bazeaza pe religii antice, orientale in special, este de fapt o mixtura de convineri incompatibile pe care doar superficialitatea celor care o impartasesc fac sa para ca ele sunt in armonie una cu alta.

La fel si cu ce discutam aici, de altfel desi e vorba de "forme" de crestinism.

Nu este exclus ca respectivul sa gaseasca pana la urma drumul corect, dar nu este exclus nici sa-l ocoleasca mereu.

Tot ce trebuie si poti sa-l faci e sa caute o manastire si sa incerce sa vorbeasca cu cei de acolo. Si desigur, sa te rogi pentru el daca ai energia sufleteasca necesara..

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

De obicei genul asta de oameni si asa cum reiese din intrebarea care ti-a pus-o, cred ca l-au apucat deja pe Dumnezeu de un picior, cu sincretismul lor.

Si oricat ar parea de paradoxal, ca sa fim chiar on-topic, sincretismul este moartea oricarei credinte autentice.

Este o religie relativ noua, creata special pentru occident si desi parea ca se bazeaza pe religii antice, orientale in special, este de fapt o mixtura de convineri incompatibile pe care doar superficialitatea celor care o impartasesc fac sa para ca ele sunt in armonie una cu alta.

La fel si cu ce discutam aici, de altfel desi e vorba de "forme" de crestinism.

Nu este exclus ca respectivul sa gaseasca pana la urma drumul corect, dar nu este exclus nici sa-l ocoleasca mereu.

Tot ce trebuie si poti sa-l faci e sa caute o manastire si sa incerce sa vorbeasca cu cei de acolo. Si desigur, sa te rogi pentru el daca ai energia sufleteasca necesara..

Sigur, asa este, de altfel am sa il indrum spre Manastirea de la Essex.

[catalin2]

În prealabil postat de dobrin7m

Astazi am avut o discutie extrem de interesanta cu un englez care este preocupat de sensul vietii si cautarea adevarului. deocamdata nu apartine vreunei confesiuni, este in cautari sa spun asa, insa cert crede in Dumnezeu. A cam luat de bun tot ce i se pare lui ca este bun. de exemplu yoga, iar filosofia lui inclina mai mult spre panteism. este influentat mult si de ce propovaduiesc pastorii americani care imbratiseaza panteismul.
Este atras de misticism si spune ca a avut experiente cu Dumnezeu. ca stie ca era Dumnezeu pentru ca i-a daruit pace si o dragoste extraordinara pentru tot ce il inconjura - intreaga creatie a lui Dumnezeu. Si m-a intrebat: daca adevarul este doar intr-o religie, de ce si alti oameni din alte religii au experiente cu Dumnezeu de felul acesta?

De fapt nu se poate spune ca el crede in Dumnezeu, in panteism si religiile orientale (budism, taoism) divinitatea este impersonala, este un fel de energie. Ce crede el de fapt este filozofia new-age, care amesteca toate religiile si le considera bune pe toate. Poate se intereseaza de ortodoxie doar ca sa afle despre inca o religie cate ceva. Probabil cel mai bun sfat e sa il trimiti la o biserica ortodoxa, la o slujba, acolo va vedea mai bine decat sa auda teorie.