Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Eu cu dansa am mai vorbit in trecut,stie ca o respect profund,este o femeie deosebita care,prin credinta,a biruit multe greutati si este o persoana culta.Stie ca nu spun cu rautate ci doar subliniez aspecte observabile,nu este o polemica,dansa este cu viziunea ideala si eu privirea critica.Pana la urma si unii oameni de stiinta au ajuns la concluzia ca toata umanitatea are o Eva comuna,acum aprox 100.000 ani BC,undeva prin Africa subsahariana.Nu mi-as permite niciodata sa incep un razboi cu urmasele ei,istoria arata ca noi barbatii pierdem acest tip de razboi in diverse modalitati.O privire de femeie cateodata prin istorie a facut sa taca armele.Totusi ii voi propune doamnei prietene Dobrin o cale de reconstructie a umanismului,dar in maniera ortodoxa,dupa un text al lui Calist I al Constantinopolului:

,,Templul (naos)al lui Dumnezeu si jertfelnic(thysiasterion)in sens principal este omul cuvantator,rational(logikos anthropos)fiindca in el se celebreaza in chip tainic jertfele si slujbele intelegatoare,inteligente,potrivit omului dinauntru.Preot(hiereus),intelege frate,ca e mintea stapanitoare(hegemoneuon nous)a sufletului iar levit este gandirea(dianoia)foarte agera la aratarile Duhului,intru care aratari mintea care distinge frumos toate tese sufletului vesminte deiforme".

Nu trebuie anulat(istoric nu este posibil,este o utopie)spiritul umanist,cercetator,ci doar convertit in paradigma de ma sus :)

Exact frate, asa gindesc si eu.
Doamna Dobrin, nu va privesc si nu as putea-o face ca pe o "biata femeie" cum scriati; fac si gindesc si mai ales spun multe stupiditati, dar nu acest gen de idiotenii, anume: sa privesc de sus la o doamna. Insa eu, ex-crestin si Pelerinul, calvin, avem o trasatura in comun: spiritul critic si lucid cind evaluam diverse fenomenologii. Pelerinul isi are evlavia lui protestanta, de om al unei credinte magistral construite pe Scripturi, el este un credincios cu adevarat; la mine rationalismul e secondat de un scepticism post-crestin foarte bine antrenat in lupta cu evlavia. Priviti in experienta dvs de viata, mult mai profunda si inteleapta decit a unui cas-la-gura si tranca-fleanca ca mine (nu e o figura retorica ironica sau altceva, chiar asa ma vad) si comparati cu exagerarile in stil hagiografic din istoria bisericii: poate vedeti cum plauzibilitatea acelor fapte incepe sa paleasca. Ca sa fiu mai precis, ma refer la ce ati spus cu privire la devenirea ca si crestini a celor listati de dvs. si altii, anume cei cae au luat diverse vindecari, de la exorcizare la inviere si de la redarea vederii fizice la apostolat, de la Cristos. Bun. Daca Nicodim, de exemplu, a devenit crestin, de ce evanghelia dupa el nu este canonica? Sau, incercind alt unghi: timp de peste 1500 de ani, masele, care alcatuiau covirsitoarea majoritate a credinciosior crestini, erau inculte si simple. Ei bine, acest gen de public-tinta necesita un discurs simplu, cu tente clare de impartire in alb si negru, pe sitem "aia buni ai nostri, aia rai ai lor". In lumina a ce stiti despre om si ce ii poate pielea, nu vi se pare plauzibil ca legende "educative", dar mai degraba militante, gen "Lazar, Nicodim, orbul Bartimeu, etc, toti au devenit crestini" sa fie doar minciuni frumoase, cu scopul organizational binecunoscut de "stringere a rindurilor" si de "asigurare a loialitatii"? Sper ca m-am exprimat cit de limpede am putut; deseori am un stil cam alambicat. :)

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Ei bine, acest gen de public-tinta necesita un discurs simplu, cu tente clare de impartire in alb si negru, pe sitem "aia buni ai nostri, aia rai ai lor".

Theo conteaza mult si contextul in care se lanseaza respectiva afirmatia.Ca sa folosesc doua exemple ale lui Wright:in timpul cand Marcu redacta textul (probabil) celei mai timpurii dintre Evangheliile sinoptice daca ai fi spus public,intr-o comunitate precum a lui Marcu,ca divortul este o practica discutabila dpdv crestin iar a te casatori iar,in multe circumstante,este o practica la fel de dubioasa probabil ai fi starnit dispute aprinse dar nu te-ar fi omorat nimeni cu pietre.In schimb daca spuneai,prin valea Iordanului,in timpul lui Irod,ca divortul si recasatoria,in multe situatii, sunt predispuse,daca nu cumva calea cea mai scurta,catre adulter atunci un evreu ar fi spus ca o cautai cu lumanarea.Ultimul profet care a spus lucruri de acest tip nu a mai trait mult dupa (Marcu 6:18 si 21-29).

Mai conteaza si cine face acele afirmatii,daca un baiat de la tara,anonim pana ieri,candideaza brusc pt functia de Presedinte toti vor fi cu ochii pe el,spre diferenta de trecut.Acum contextul conteaza pt ca influenteaza si daca mai da si indicii fara perdea despre intentia de a adopta politici nepopulare atunci cu siguranta unii dintre ochii din audienta vor sclipi in asteptarea unui prilej de scandal.Si in fine mai conteaza si auditoriul fata de care orice orator,laic sau religios,isi adapteaza discursul.Nu poti da referinte bibliografice unor analfabeti,cumva trebuie sa simplifici(va exista mereu in acest caz,undeva in umbra,pericolul caderii in derizoriu)totul in categorii cat mai simple si mai usor de inteles chiar daca asta ar insemna o radicalizare putin artificiala pe anumite aspecte.Insa este un risc care poate fi asumat,un spirit primitiv,de multe ori, va radicaliza oricum notiunile,le va absolutiza din lipsa unui etalon al comparatiei si analizei.

Daca Isus din Nazaret ar fi fost un simplu taran din mediul rural al Galileii,poate plin de zel religios,care facea afirmatii excentrice atunci probabil ar fi starnit un interes minor care s-ar fi stins repede,nu era nici primul si nici ultimul dintre invatatorii intineranti ce cutreierau Israelul in acele timpuri.Insa cand lumea te percepe ca pe un profet,cand anunti venirea Imparatiei in care cel ce o anunta joaca un rol central,atunci totul se schimba pt ca influentezi.Daca doi muzicieni discuta in ce mod trebuie sa abordeze o simfonie atunci este o discutie.Daca in schimb vine al treilea care le propune abordarea ei intr-un mod hard-rock atunci nu mai este discutie ci este pusa in discutie insasi temelia abordarii.Si astfel tot acest complex de circumstante te duce ireversibil spre dorinta de a intelege acel ,,mindset"al celui ce se gaseste in aceasta situatie.Ca sa inchei scurtul comentariu la ideea ta ma voi referi tot la Isus,revin la persoana Lui ca un pendul,mai ales la evolutia ei prin contextul si circumstantele timpului sau.

,,Este fascinant sa intelegem cum Isus si-a inteles propria misiune:cum a crezut cu tarie ca este cel chemat sa stranga in jurul Sau pe Israel,poporul lui Dumnezeu;cum a anuntat judecata divina asupra Israelului zilelor sale,in special asupra Templului si a intregii sale ierarhii;cum a inteles ca propriul Sau demers este decizia divina de implinire a promisiunilor facute.Acest radical mesaj,articulat in parabole si pus in scena simbolic prin mese de celebrare si vindecari l-au dus pe Isus la Ierusalim unde-asa cum stia-propria vocatie ii cerea sa moara de moartea pe care o anuntase.In ascultare de aceasta chemare Isus a stiut ca ceea ce afirma ca poate face si cine afirma ca este,in gandirea iudaica,doar Dumnezeu poate face si poate fi..."