Despre spovedanie, formalism si nepasare duhovniceasca

[sophia]

În prealabil postat de anita

Sophia ,la capitolul sfaturi stai foarte bine
Si tu reusesti sa fii asa cum scrii aici ?
Eu cunosc oameni buni ,in esenta ,unii mai putini ravnitori in cele duhovnicesti altii chiar ravnitori care in anumite momente nu s-au dovedit atat de buni ,precum spui tu.
Trebuie multa nevointa si trevzie ca sa descoperi cum esti in realitate.
Tu nu ai ispite ,momente in care nu te comporti cum vrea Dumnezeu ?

Uite mai pun o data linkul care mi-a placut foarte mult. Va rog sa cititi cu atentie ce scrie acolo.
Si eu mai completez ca este valabil si pentru cei mai in varsta.

http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...etelor-tinere/

Un fragment va pun aici:

"Nu cu foarte multi ani in urma, un tanar doritor sa imbratiseze viata monahala s-a dus la Muntele Athos. Aici, stand de vorba cu cinstitul igumen al manastirii in care voia sa stea, i-a spus:

Indreptandu-se spre raftul cu carti, igumenul a scos un exemplar din… David Copperfield de Charles Dickens:

„Citeste asta, fiule!”

„Dar, parinte“, obiecta tanarul tulburat, „cartea asta nu este decat sentimentalism victorian heterodox, un produs al robiei apusene! Nu este ceva duhovnicesc; nu este nici macar ortodoxa! Eu am nevoie de scrieri care sa ma invete duhovniceste!“

Igumenul a zambit si a spus:

„Daca nu vei deprinde simtaminte firesti, omenesti si crestinesti, si nu vei invata sa privesti viata la fel cu micul David - cu simplitate, bunatate, caldura si iertare - atunci toate scrierile duhovnicesti ortodoxe nu-ti vor fi de nici un folos”[2]."

Mai departe cititi acolo.

Ca sa-ti raspund la intrebari, anita, ma stradui mult sa fiu asa cum trebuie si sa-mi mentin un echilibru, asa cum scrie si pe acest link (sunt citati totusi oamenibinecunoscuti in ale credintei).
Usor nu-mi este si cred ca multi sufera de aceeasi "boala": lipsa acestui echilibru sanatos intre om si Dumnezeu in interiorul sie insusi.

Echilibrul asta il putem observa la oameni, chiar si aici pe forum. Vad mesaje de tineri mai ales si ma cutremur ca nu au aceasta tinerete/naivitate in suflet. Ce citesc ei oare? Cum traiesc ei tineretea, ce preocupari lumesti au?

Ma uitam pe un alt fir unde scria Cezar_Ioan despre ceea ce spune/gandeste fiul lui la numai 7 ani. Mult prea matur il invata. Unde sunt jocurile, povestile?
Daca el la varsta aia stie de ales intre viata si moarte si ce-l mai invata tatal despre Dumnezeu (lucruri prea avansate pentru varsta lui).
(Bine, cred ca este un copil foarte dotat, daca este si campion de sah deja.)

Si ba da, am destule ispite. Cea mai mare este aceea ca nu stiu cu adevarat cum ar vrea Dumnezeu sa fiu. Nu stiu sa fac anumite delimitari si nu stiu ce este bine si ce nu in sens duhovnicesc. Ni se pare ca stim, multi sunt atat de siguri si convinsi. Si daca ei gresesc?

Tocmai de asta spun ca inainte de orice marturisire de pacate, duhovnicul trebuie sa lucreze cu oamenii in acest sens. Daca ei nu stiu mai intai ce e bine si ce e rau, unde este echilibrul de care se spune si in link si cand fac bine si cand nu, ce este cu adevarat pacat, spovedania nu-si implineste rolul.
Ne intoarcem asa cum am venit, nelamuriti si cu sufletul greu.
Si facem totul automat ca roboteii.
Fiecare om poate alcatui o lista care i se pare lui ca sunt pacate si trebuie marturisite. Dar unele din ele pot sa nu fie cu adevarat pacate, iar altele sunt si nu sunt puse pe lista. De unde stim noi?

De aia spun: lista aia trebuie facuta mai intai, impreuna cu duhovnicul. Si trebuie sa spunem si lucruri pe care le consideram noi bune, ca le facem, pentru verificare si incurajare: "asa da, asa nu!"

Inca ceva: grija mare sa nu cadem in cealalta mandrie: "pfoa, eu sunt avansat in credinta, eu am citit atat, ia uite citatul asta si asta si fa asa si nu fa asa. Asculta ce te invat eu, ca stiu mai bine..." Si in fond ce stim noi?
Si cine ne spune ca stim bine sau rau?

[anita]

Bine ,dar micul David era un copil ,asa cum spune Hristos :sa fim precum copiii ca sa mostenim imparatia lui Dumnezeu.
Nu stim daca David mai tarziu a ramas la fel ,cartea nu o mai retin .
Daca vrei sa stii ce vrea Dumnezeu de la tine citeste capitolele 5,6,7 de la Evanghelia dupa Matei si vei afla ,nu e nevoie sa il retii pe duhovnic prea mult.
Ai vazut ca vizitele la medic nu sunt prea lungi ,ca sa aiba vreme pt mai multi
Sa nu dam vina pe duhovnic ,ca poate el sa ne spuna nu stiu cate ,daca noi nu implinim degeaba
Gandeste-te la Fericiri si daca vei implini ce scrie acolo ,sau vei incerca ai facut voia lui Dumnezeu.
Si chiar constiinta ta ar trebui sa iti spuna.Eu zilele trecute am suparat pe cineva si mi-am dat seama imediat ,dar raul nu mai putea fi reparat .
Asta nu inseamna ca trebuie sa ne silim sa respectam legea in mod rigid cum o faceau fariseii ci sa ne indreptam prin Hristos ,cum spune sf.Pavel
Adica sa dobandim iubirea de care vorbesti.

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Si ba da, am destule ispite. Cea mai mare este aceea ca nu stiu cu adevarat cum ar vrea Dumnezeu sa fiu. Nu stiu sa fac anumite delimitari si nu stiu ce este bine si ce nu in sens duhovnicesc. Ni se pare ca stim, multi sunt atat de siguri si convinsi. Si daca ei gresesc?

Tocmai de asta spun ca inainte de orice marturisire de pacate, duhovnicul trebuie sa lucreze cu oamenii in acest sens. Daca ei nu stiu mai intai ce e bine si ce e rau, unde este echilibrul de care se spune si in link si cand fac bine si cand nu, ce este cu adevarat pacat, spovedania nu-si implineste rolul.
Ne intoarcem asa cum am venit, nelamuriti si cu sufletul greu.
Si facem totul automat ca roboteii.
Fiecare om poate alcatui o lista care i se pare lui ca sunt pacate si trebuie marturisite. Dar unele din ele pot sa nu fie cu adevarat pacate, iar altele sunt si nu sunt puse pe lista. De unde stim noi?

De aia spun: lista aia trebuie facuta mai intai, impreuna cu duhovnicul. Si trebuie sa spunem si lucruri pe care le consideram noi bune, ca le facem, pentru verificare si incurajare: "asa da, asa nu!"

In sfarsit "ai pus punctul pe i" !

Intradevar, distinctia intre ce este pacat si ce nu, nu sintem noi in starea noastra cazuta in stare sa o facem. Intelegerea acestei distinctii ne-o da chiar Dumnezeu, pe masura ce ne apropiem de El (in tot ce inseamna asta: Sfintele Taine, implinirea poruncilor, rugaciunea, etc), adica pe masura ce ne straduim sa nu mai pacatuim (metanoia, pocainta) si sa ni se ierte pacatele facute (prin spovedanie) si sa ne impartasim cu Hristos.
Pe masura ce omul dobandeste Harul Lui Dumnezeu cu adevarat si inainteaza spre a dobandi plinatatea Harului (cum au sfintii) - adica pe masura ce se apropie spre sfintenie (caci noi toti crestinii, inclusiv mirenii, laicii "obisnuiti" sintem chemati sa ajungem sfinti), pe masura ce ajungem sa traim dragostea Lui Dumnezeu (Harul), chiar El ne va lumina ce este pacat si ce nu (caci pacat este tot ce nu este voia Lui Dumnezeu cred; asa cum bine ai observat, nu este doar o lista de pacate pe care sa o cunosti si aplici formal, precum robotzelul).
Pina atunci, avem duhovnic care ne indruma intelegerea la nivel teoretic, avem canoane (care sint ca niste regului de circulatie - niste indrumari generale), indreptare de spovedanie care ne explica teoretic ceea ce este pacat si ce nu, rugaciunea personala prin care cerem lui Dumnezeu ca insusi El sa ne faca sa intelegem (sa ne lumineze El mintea ce este pacat si ce nu), avem Sfintele Taine prin care il primim pe Dumnezeu, primim Har, etc.
Doar sa ne straduim sa ne departam de pacate implinind poruncile, si pe masura ce vom pune real in practica in viata noastra cu sinceritate fata de Dumnezeu si fata de noi insine, fii sigura ca Dumnezeu ne va daruii mai multa intelegere ca sa putem implini mai mult.

Insa spovedania INTOTDEAUNA isi va face efectul pentru ca duhovnicul in rugaciunea de dezlegare cere sa fim dezlegati si iertati de toate pacatele, si la fel prin Sfantul Maslu ni se iarta din pacate. Suprema Taina fiind insusi Trupul si Sangele Mantuitorului prin Sfanta Impartasanie.
Si in rugaciunea personala trebuie sa cerem iertarea pacatelor - de aceea sint rugaciunile de seara atat de importante.

Tocmai asa, prin sfintele Taine, incet incet, pe masura ce ne straduim spre Dumnezeu sa cunoastem prin traire (nu doar teoretic) ajungem sa crestem in intelegerea a ce este pacat si ce nu, dobandind aceasta intelegere direct de la Dumnezeu.