Ce intelegeti prin "Tine mintea in iad si nu deznadajdui"?

În prealabil postat de Leonid7

Nu spun ca putem trai fara a ne bucura si de cele lumesti,insa referirea era la acel indemn.Tine mintea ta in iad,nu presupune bucurie,ci o stare de smerenie ,o stare de pocainta ,un moment de reevaluare a fiintei ,la acel lucru ma refeream.

Bineinteles ca atunci cand te bucuri,nu mai tii mintea ta in iad...

Nu cred că N.Priceputu s-a referit la bucuriile lumeşti. Nici eu nu m-am referit numai la astea. Dar Dumnezeu ne dă şi bucurie, pace în suflet... Sfântul Siluan s-a bucurat de vederea lui Dumnezeu.
Înţeleg că trebuie să ne ferim de mândrie şi că a ne gândi la moarte şi la iad ne este de folos, ne ajută să ne vedem cum suntem şi să ne smerim.
Nu vreau să uit de moarte şi de păcatele mele, dar nici nu pot fi ipocrită să zic că eu nu mă bucur pentru că sunt atât de păcătoasă încât locul meu e în iad.
Părintele chiar ne-a zis că Hristos s-a jertfit pentru noi, iar noi, în schimb, ar trebui să ne bucurăm pentru că avem şansa la viaţă. Desigur, viaţa cu/ întru Hristos.

Nu sunt pentru excese. Iar măsura mea este mai mică decât aceasta, de a fi atât de smerită încât gândul meu să fie la moarte şi la iad. Încerc însă să nu mă mint pe mine. Şi încă o dată, nu pledez pentru bucuriile lumeşti, dar fiecare avem experienţa noastră în viaţă şi pe drumul nostru către/ cu Dumnezeu cine este constant? Cine poate fi mereu aşa şi pe dincolo (adică smerit, iubitor, ascultător, bun şamd). Avem stări şi stări, zile şi zile. Tindem spre perfecţiune, dar nu vom ajunge niciodată acolo, căci numai Dumnezeu e perfect.

Cam asta vroiam să zic. Nu trăim teoretic, ci practic, şi practica îmi arată că am limite pe care le recunosc.

[Leonid7]

În prealabil postat de Annyta

Nu cred că N.Priceputu s-a referit la bucuriile lumeşti. Nici eu nu m-am referit numai la astea. Dar Dumnezeu ne dă şi bucurie, pace în suflet... Sfântul Siluan s-a bucurat de vederea lui Dumnezeu.
Înţeleg că trebuie să ne ferim de mândrie şi că a ne gândi la moarte şi la iad ne este de folos, ne ajută să ne vedem cum suntem şi să ne smerim.
Nu vreau să uit de moarte şi de păcatele mele, dar nici nu pot fi ipocrită să zic că eu nu mă bucur pentru că sunt atât de păcătoasă încât locul meu e în iad.
Părintele chiar ne-a zis că Hristos s-a jertfit pentru noi, iar noi, în schimb, ar trebui să ne bucurăm pentru că avem şansa la viaţă. Desigur, viaţa cu/ întru Hristos.

Nu sunt pentru excese. Iar măsura mea este mai mică decât aceasta, de a fi atât de smerită încât gândul meu să fie la moarte şi la iad. Încerc însă să nu mă mint pe mine. Şi încă o dată, nu pledez pentru bucuriile lumeşti, dar fiecare avem experienţa noastră în viaţă şi pe drumul nostru către/ cu Dumnezeu cine este constant? Cine poate fi mereu aşa şi pe dincolo (adică smerit, iubitor, ascultător, bun şamd). Avem stări şi stări, zile şi zile. Tindem spre perfecţiune, dar nu vom ajunge niciodată acolo, căci numai Dumnezeu e perfect.

Cam asta vroiam să zic. Nu trăim teoretic, ci practic, şi practica îmi arată că am limite pe care le recunosc.

Normal ca avem limite,insa vroiai sa intelegi acele cuvinte si eu am incercat sa le explic intr-un fel. Nici eu nu am ajuns la performanta de a ma gandi ca eu sunt demn de iad,si acolo imi e locul,si vad asta ca una din limitele si lipsurile mele.
Un alt mod de a aplica practic aceaste cuvinte :Tine mintea ta in iad....,ar putea fi : Cand esti intr-o suferinta din care nu vezi scaparea atat de usor,sau cand esti umilit,batjocorit si esti tentat sa iei atitudine ,sa replici,aceste cuvinte pot fi incurajatoare sa trecem peste ele,adica sa fim ca intr-un iad,in suferinta temporara si sa nu deznadajduim,sa asteptam izbavirea.

Referitor la remarca ta legata de Sfantul Siluan,el intr-adevar s-a bucurat de vederea lui Dumnezeu,dar cu cate sacrificii! Noi nici nu visam sa punem in practica macar o particica din ce-a facut el. Posturile lui prelungite,privegherea de toata noaptea,izolarea de lume etc. Si cu toate acestea ,a fost si el vaduvit de vederea lui Dumnezeu o perioada,pana cand el a intervenit cu sfatul acela.... Daca vrei sa Ma vezi, Tine mintea ta in iad,si nu deznadajdui !

În prealabil postat de Leonid7

Normal ca avem limite,insa vroiai sa intelegi acele cuvinte si eu am incercat sa le explic intr-un fel.

Mulţumesc :-)

[Leonid7]

În prealabil postat de Annyta

Mulţumesc :-)

Cu placere. Credinta e un dar,un talant care trebuie inmultit . Trebuie sa fim constienti ca noi de-abia acum invatam credinta,nu avem in noi modul concret de a se purta al unui crestin.Multi ne declaram ortodocsi insa cati inteleg si practica cu adevarat ?! Nu stim inca sa respingem aceasta lume ,inselatoare,sa avem mintea numai la Dumnezeu,sau cat mai mult la El,sa facem rugaciuni,posturi ,osteneli etc .