Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 28.05.2013, 18:39:18
Leonid7 Leonid7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.05.2013
Mesaje: 119
Implicit

As mai putea raspunde cu urmatoarele lucruri

CRESTINUL care este mai osarduitor,chiar este indemnat sa aiba cat mai putine bucurii,prin post sa micsoreze bucuria pricinuita de mancare,prin insingurare sa limiteze bucuria vederii cu celorlalti,iar la limita ,calugarul sa rupa orice bucurii care ii vin din lumea aceasta,familie,lume,calatorii etc,dedicandu-se cat mai mult lui Dumnezeu. Insa luptandu-se zilnic sa limiteze bucuriile lumesti,ii apar ca rezultate bucuriile duhovnicesti,care sunt de alt rang,si care trec zilnic prin acest razboi nevazut si continuu,care provoaca suferinta,insa care in final,ca victorie,aduce bucuria cea duhovniceasca,care nu piere.

Si lupta cu mandria aduce tot asa suferinta,pentru ca a indura umilirea fara sa ripostezi e greu,insa dobandirea smereniei iata aduce in final bucurie. Si putem continua.

Daca insa te referi la bucuriile lumesti,e adevarat,toti le cautam si le vrem,si eu deasemenea,insa ele nu ne aduc pe termen lung indreptare ,si as putea spune ca sunt urmate de multe ori de dezamagiri si suferinte.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 28.05.2013, 18:48:13
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Leonid7 Vezi mesajul
As mai putea raspunde cu urmatoarele lucruri

CRESTINUL care este mai osarduitor,chiar este indemnat sa aiba cat mai putine bucurii,prin post sa micsoreze bucuria pricinuita de mancare,prin insingurare sa limiteze bucuria vederii cu celorlalti,iar la limita ,calugarul sa rupa orice bucurii care ii vin din lumea aceasta,familie,lume,calatorii etc,dedicandu-se cat mai mult lui Dumnezeu. Insa luptandu-se zilnic sa limiteze bucuriile lumesti,ii apar ca rezultate bucuriile duhovnicesti,care sunt de alt rang,si care trec zilnic prin acest razboi nevazut si continuu,care provoaca suferinta,insa care in final,ca victorie,aduce bucuria cea duhovniceasca,care nu piere.

Si lupta cu mandria aduce tot asa suferinta,pentru ca a indura umilirea fara sa ripostezi e greu,insa dobandirea smereniei iata aduce in final bucurie. Si putem continua.

Daca insa te referi la bucuriile lumesti,e adevarat,toti le cautam si le vrem,si eu deasemenea,insa ele nu ne aduc pe termen lung indreptare ,si as putea spune ca sunt urmate de multe ori de dezamagiri si suferinte.
Nu m-am referit numai la bucuriile lumești, dar dacă lumesc este și a mânca ceva bun, și a asculta sau a citi ceva ce îți face plăcere (!) ... sau bucurie, nu am exclus așa ceva.

Încercând să trăim poruncile lui Dumnezeu, ajungem treptat la a fi mai indiferenți de tentațiile lumești. Dar poruncile lui Dumnezeu încep cu iubirea de Dumnezeu, de aproapele șamd. Nu se limitează la gândirea la moarte și iad. Asta este o etapă, relevantă în contextul luptei cu mândria și probabil și în alte cazuri.

În general sunt de acord cu ce scrii.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 28.05.2013, 22:26:30
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Leonid7 Vezi mesajul
As mai putea raspunde cu urmatoarele lucruri

CRESTINUL care este mai osarduitor,chiar este indemnat sa aiba cat mai putine bucurii,prin post sa micsoreze bucuria pricinuita de mancare,prin insingurare sa limiteze bucuria vederii cu celorlalti,iar la limita ,calugarul sa rupa orice bucurii care ii vin din lumea aceasta,familie,lume,calatorii etc,dedicandu-se cat mai mult lui Dumnezeu. Insa luptandu-se zilnic sa limiteze bucuriile lumesti,ii apar ca rezultate bucuriile duhovnicesti,care sunt de alt rang,si care trec zilnic prin acest razboi nevazut si continuu,care provoaca suferinta,insa care in final,ca victorie,aduce bucuria cea duhovniceasca,care nu piere.

Si lupta cu mandria aduce tot asa suferinta,pentru ca a indura umilirea fara sa ripostezi e greu,insa dobandirea smereniei iata aduce in final bucurie. Si putem continua.

Daca insa te referi la bucuriile lumesti,e adevarat,toti le cautam si le vrem,si eu deasemenea,insa ele nu ne aduc pe termen lung indreptare ,si as putea spune ca sunt urmate de multe ori de dezamagiri si suferinte.
Apa vietii

Nevoitorul adevarat - cu putere –
nu doar cu vorbe pe buze,
se hraneste cu otravuri.

Le transforma in nectar.

Nici-un iad nu poate rezista in fata lui,
fiind transformat pe dinlauntru in lumina, pace si bucurie.

Dar daca este refuzat paharul otravit,
cum va putea fi oare gustata apa vietii?
__________________

Reply With Quote
  #24  
Vechi 29.05.2013, 08:44:16
Leonid7 Leonid7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.05.2013
Mesaje: 119
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Nu m-am referit numai la bucuriile lumești, dar dacă lumesc este și a mânca ceva bun, și a asculta sau a citi ceva ce îți face plăcere (!) ... sau bucurie, nu am exclus așa ceva.

Încercând să trăim poruncile lui Dumnezeu, ajungem treptat la a fi mai indiferenți de tentațiile lumești. Dar poruncile lui Dumnezeu încep cu iubirea de Dumnezeu, de aproapele șamd. Nu se limitează la gândirea la moarte și iad. Asta este o etapă, relevantă în contextul luptei cu mândria și probabil și în alte cazuri.

În general sunt de acord cu ce scrii.
Problema noastra este ca avem o fire cazuta,si bucuriile inocente nu le putem valorifica spre mantuire. Adica ,practic,daca eu ma bucur de niste lucruri nevinovate,apare imediat uitarea de Dumnezeu ,mandria etc. Suntem in acea stare incat doar suferinta ne poate mantui.Altfel de ce incepe Evanghelia cu cuvintele Pocaiti-va ,caci s-a apropiat Imparatia cerurilor,si de ce se spune Fericiti cei ce plang,fericiti cei prigoniti pentru dreptate etc.
Suntem in acea stare in care numai in necazuri ne aducem aminte de Dumnezeu.
Si ca sa revenim la acele cuvinte,asta inseamna sa tii mintea in iad,nu numai sa te gandesti la iad,ci sa te socotesti tu in acea stare ,ca daca ai muri acum ai fi demn de iad,nu de rai,lucru care aduce dupa sine constientizarea de sine,smerenia si gandul dupa fapte bune si rugaciune.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 29.05.2013, 09:02:49
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Leonid7 Vezi mesajul
Suntem in acea stare incat doar suferinta ne poate mantui.Altfel de ce incepe Evanghelia cu cuvintele Pocaiti-va ,caci s-a apropiat Imparatia cerurilor,si de ce se spune Fericiti cei ce plang,fericiti cei prigoniti pentru dreptate etc.
Însă tot Evanghelia este cea care ne aduce o Veste Bună, față de care normal este să ne bucurăm. Așa cum și Apostolul ne îndeamnă: „Bucurați-vă pururea!”.

Este timp și pentru suferință, dar și pentru bucurie, cum spune și Înțeleptul:

Citat:
Pentru orice lucru este o clipă prielnică și o vreme pentru orice mișcare de sub cer [...] o vreme este să râzi și o vreme să plângi, o vreme este să te tângui și o vreme să joci (Ecclesiastul 3; 1, 4)
Iar perioada pe care o parcurgem până la Înălțare, a Învierii, este una a bucuriei permanente, și ea vine după o perioadă de pocăință. Este adevărat, e vorba de bucuria în și cu Hristos, însă aceasta nu le respinge pe celelalte, ci le cuprinde și le transfigurează.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu și pentru necazuri, dar și pentru bucurii.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 29.05.2013, 09:57:53
Leonid7 Leonid7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.05.2013
Mesaje: 119
Implicit

Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu Vezi mesajul
Însă tot Evanghelia este cea care ne aduce o Veste Bună, față de care normal este să ne bucurăm. Așa cum și Apostolul ne îndeamnă: „Bucurați-vă pururea!”.

Este timp și pentru suferință, dar și pentru bucurie, cum spune și Înțeleptul:

Iar perioada pe care o parcurgem până la Înălțare, a Învierii, este una a bucuriei permanente, și ea vine după o perioadă de pocăință. Este adevărat, e vorba de bucuria în și cu Hristos, însă aceasta nu le respinge pe celelalte, ci le cuprinde și le transfigurează.

Să-i mulțumim lui Dumnezeu și pentru necazuri, dar și pentru bucurii.
Nu spun ca putem trai fara a ne bucura si de cele lumesti,insa referirea era la acel indemn.Tine mintea ta in iad,nu presupune bucurie,ci o stare de smerenie ,o stare de pocainta ,un moment de reevaluare a fiintei ,la acel lucru ma refeream.

Bineinteles ca atunci cand te bucuri,nu mai tii mintea ta in iad...
Reply With Quote
  #27  
Vechi 29.05.2013, 10:07:52
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

Citat:
În prealabil postat de alexdu Vezi mesajul
Hristos a inviat!

Ce intelegeti prin "Tine mintea in iad si nu deznadajdui" si cum sa aplicam in viata de zi cu zi?

Va multumesc!
Un raspuns, indirect, la aceasta intrebare il aflam in urmatorul cuvant duhovnicesc al Mosului Gheorghe Lazar:

" - Draguta, sa nu te gandesti decat la iad si la moarte. Sa nu te gandesti la nimica, decat sa fie moartea si iadul. Ca daca te gandesti la iad, nu ajungi in iad."
Reply With Quote
  #28  
Vechi 29.05.2013, 10:18:22
Leonid7 Leonid7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.05.2013
Mesaje: 119
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Marius22 Vezi mesajul
Un raspuns, indirect, la aceasta intrebare il aflam in urmatorul cuvant duhovnicesc al Mosului Gheorghe Lazar:

" - Draguta, sa nu te gandesti decat la iad si la moarte. Sa nu te gandesti la nimica, decat sa fie moartea si iadul. Ca daca te gandesti la iad, nu ajungi in iad."
Nu este un raspuns indirect ,ci chiar foarte direct. Insa cum spunea cineva,nu poate sa se gandeasca toata ziua la iad si moarte pentru ca ajunge la deznadajduire.
Ce spune Mosul e bun pentru toti ,si pentru acea persoana mai ales careia i se adresa,insa acum sa recunoastem ca noua ne este foarte greu sa aplicam acest indemn.
Noi ne gandim la cum sa facem bani,cum sa mancam si sa ne imbracam mai bine,cum sa fim apreciati la serviciu,cum ar fi sa mergem in nu stiu ce excursie,sa avem o masina buna etc Cam astea sunt gandurile reale .Bineinteles ca acum avem acces la multe carti duhovnicesti ,citim si intelegem multe din ceea ce e scris acolo,insa traiul nostru nu se prea modifica,gandurile noastre sunt tot din lumea aceasta . Sa ne bucuram,sa traim cat mai bine ,sa ne luam haine frumoase etc
Si din fotoliul nostru confortabil incepem sa apreciem: uite cum traiesc pustnicii,uite cum traieste acel cersetor,uite cum se posteste cu adevarat(in timp ce mancam cu pofta o felie de unt cu dulceata) etc

Cum sa te mai gandesti la iad,cand iti merge bine si vrei sa iti mearga si mai bine,sau macar la fel ca pana acum...
Reply With Quote
  #29  
Vechi 29.05.2013, 10:23:58
Leonid7 Leonid7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.05.2013
Mesaje: 119
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m Vezi mesajul
"Meritã sã ne oprim asupra acestei fraze care este manifestarea prin excelentã a actualitãtii staretului Siluan, expresie sinteticã a invãtãturii sale spirituale - a cãii spre sfintenie si mântuire pe care a trasat-o si unul din motivele popularitãtii sale. Este un cuvânt care frapeazã si care cere explicatii, o frazã misterioasã si problematicã. Ea poate fi, în sfârsit, înteleasã în diferite moduri, la diferite nivele: spiritual, dar si psihologic. Uneori chiar socheazã. Unii oameni îi gãsesc un gust de masochism sau de morbiditate, si îl aruncã.

Trebuie deci sã vorbim, dar cu smerenie, stiind cã este nu numai dificil, dar practic imposibil sã-i întelegem si sã-i surprindem sensul profund. Pentru aceasta trebuie sã trãim noi însine experienta, trebuie sã fim în aceeasi stare spiritualã cu cea a cuviosului Siluan. Cum sunt rare asemenea cazuri, se cuvine sã ne apropiem de acest cuvânt precum Moise de rugul aprins, adicã cu multã prudentã si cinstire . La fel stau lucrurile cu aceastã frazã ca si cu orice alt cuvânt al lui Dumnezeu: probleme si neîntelegeri apar când noi îl abordãm nu plecând de la lumina dumnezeiascã, de la Duhul Sfânt, ci de la categoriile ratiunii noastre, prea umane, cu logica si întelepciunea acestei lumi.

Cum întelegem deci aceastã frazã, "tine mintea ta în iad si nu deznãdãjdui"? Voi distinge, fãrã sã le separ, trei sensuri.

Mai întâi, o semnificatie mai curând psihologicã, fãrã îndoialã cea mai îndepãrtatã de semnificatia sa originalã: un cuvânt de mângâiere. În acest mod este cel mai adesea primit, înteles de lume. Un rãspuns de consolare la suferinta umanã. Un ajutor pentru toti cei care obosesc sub greutatea lumii si a existentei, care sunt confruntati cu nefericirea, boala, singurãtatea etc. Un mod de a zice: Viata mea este un iad, dar Dumnezeu prin cuviosul Siluan, îmi zice cã, chiar în aceste conditii dificile, nu trebuie sã deznãdãjduiesc.

Apoi o interpretare pe care eu o numesc analogicã, mai aproape deja de experienta cuviosului Siluan, dar pe un plan mai general: acest cuvânt este expresia legii fundamentale a crestinismului, asa cum apare în semnificatia crucii - ca moarte si biruintã asupra mortii - si în fericiri: fericiti cei care plâng, care sunt flãmânzi, persecutati, cãci ei vor cunoaste slava lui Dumnezeu.

Ceea ce conteazã în aceastã comparatie sunt mai putin termenii propri-zisi ai frazei, cât legãtura care îi uneste: pe de-o parte suferinta, iadul, moartea - tine mintea ta în iad - pe de altã parte fericirea, nãdejdea, învierea - nu deznãdãjdui. Legãturã asemãnãtoare botezului nostru - moartea omului vechi si învierea omului nou în Hristos, si de asemenea ascezei, prin care noi actualizãm si facem sã rodeascã harul aceluiasi botez. Ascezã care, în sensul ei profund, nu este decât un mod de a urma lui Hristos, Care ne-a arãtat cã drumul cãtre înviere, cãtre viata vesnicã, trece prin cruce si iad.

În acest sens ceea ce indicã acest cuvânt nu este altceva decât calea pocãintei: "Nu poate cineva ajunge în Împãrãtia cerurilor unde nimic necurat nu intrã, decât prin mari suferinte, curãtit prin multimea lacrimilor", scrie staretul Siluan. Cu alte cuvinte nu se ajunge la Înviere, decât prin moarte, la adevãrata luminã decât prin întuneric (abandonul falselor lumini), la bucurie decât prin suferintã. Dupã cum Hristos S-a golit pe Sine de dumnezeirea Sa pentru a lua conditia de sclav, asa si noi trebuie sã ne golim pe noi însine, sã ne curãtim de patimile noastre pentru a face din inima noastrã un loc în care harul Sfântului Duh va putea sã trãiascã, sã manifeste prezenta sa. Dar ceea ce este în noi si este un obstacol în calea harului, este, dupã cum îi spune Hristos cuviosului Siluan, mândria. Nici mai mult nici mai putin decât rãdãcina oricãrui rãu, izvor al tuturor necazurilor, care a fãcut sã cadã Adam si Eva, trezind în ei dorinta de a fi ca niste dumnezei."
Reamintesc un punct de vedere ,care contine in el o buna parte din explicatiile acestei fraze.
Reply With Quote
  #30  
Vechi 29.05.2013, 10:51:13
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Leonid7 Vezi mesajul
Nu spun ca putem trai fara a ne bucura si de cele lumesti,insa referirea era la acel indemn.Tine mintea ta in iad,nu presupune bucurie,ci o stare de smerenie ,o stare de pocainta ,un moment de reevaluare a fiintei ,la acel lucru ma refeream.

Bineinteles ca atunci cand te bucuri,nu mai tii mintea ta in iad...
Nu cred că N.Priceputu s-a referit la bucuriile lumești. Nici eu nu m-am referit numai la astea. Dar Dumnezeu ne dă și bucurie, pace în suflet... Sfântul Siluan s-a bucurat de vederea lui Dumnezeu.
Înțeleg că trebuie să ne ferim de mândrie și că a ne gândi la moarte și la iad ne este de folos, ne ajută să ne vedem cum suntem și să ne smerim.
Nu vreau să uit de moarte și de păcatele mele, dar nici nu pot fi ipocrită să zic că eu nu mă bucur pentru că sunt atât de păcătoasă încât locul meu e în iad.
Părintele chiar ne-a zis că Hristos s-a jertfit pentru noi, iar noi, în schimb, ar trebui să ne bucurăm pentru că avem șansa la viață. Desigur, viața cu/ întru Hristos.

Nu sunt pentru excese. Iar măsura mea este mai mică decât aceasta, de a fi atât de smerită încât gândul meu să fie la moarte și la iad. Încerc însă să nu mă mint pe mine. Și încă o dată, nu pledez pentru bucuriile lumești, dar fiecare avem experiența noastră în viață și pe drumul nostru către/ cu Dumnezeu cine este constant? Cine poate fi mereu așa și pe dincolo (adică smerit, iubitor, ascultător, bun șamd). Avem stări și stări, zile și zile. Tindem spre perfecțiune, dar nu vom ajunge niciodată acolo, căci numai Dumnezeu e perfect.

Cam asta vroiam să zic. Nu trăim teoretic, ci practic, și practica îmi arată că am limite pe care le recunosc.
Reply With Quote
Răspunde