![]() |
![]() |
|
#21
|
|||
|
|||
![]()
As mai putea raspunde cu urmatoarele lucruri
CRESTINUL care este mai osarduitor,chiar este indemnat sa aiba cat mai putine bucurii,prin post sa micsoreze bucuria pricinuita de mancare,prin insingurare sa limiteze bucuria vederii cu celorlalti,iar la limita ,calugarul sa rupa orice bucurii care ii vin din lumea aceasta,familie,lume,calatorii etc,dedicandu-se cat mai mult lui Dumnezeu. Insa luptandu-se zilnic sa limiteze bucuriile lumesti,ii apar ca rezultate bucuriile duhovnicesti,care sunt de alt rang,si care trec zilnic prin acest razboi nevazut si continuu,care provoaca suferinta,insa care in final,ca victorie,aduce bucuria cea duhovniceasca,care nu piere. Si lupta cu mandria aduce tot asa suferinta,pentru ca a indura umilirea fara sa ripostezi e greu,insa dobandirea smereniei iata aduce in final bucurie. Si putem continua. Daca insa te referi la bucuriile lumesti,e adevarat,toti le cautam si le vrem,si eu deasemenea,insa ele nu ne aduc pe termen lung indreptare ,si as putea spune ca sunt urmate de multe ori de dezamagiri si suferinte. |
#22
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Încercând să trăim poruncile lui Dumnezeu, ajungem treptat la a fi mai indiferenți de tentațiile lumești. Dar poruncile lui Dumnezeu încep cu iubirea de Dumnezeu, de aproapele șamd. Nu se limitează la gândirea la moarte și iad. Asta este o etapă, relevantă în contextul luptei cu mândria și probabil și în alte cazuri. În general sunt de acord cu ce scrii. |
#23
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Nevoitorul adevarat - cu putere – nu doar cu vorbe pe buze, se hraneste cu otravuri. Le transforma in nectar. Nici-un iad nu poate rezista in fata lui, fiind transformat pe dinlauntru in lumina, pace si bucurie. Dar daca este refuzat paharul otravit, cum va putea fi oare gustata apa vietii?
__________________
|
#24
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Suntem in acea stare in care numai in necazuri ne aducem aminte de Dumnezeu. Si ca sa revenim la acele cuvinte,asta inseamna sa tii mintea in iad,nu numai sa te gandesti la iad,ci sa te socotesti tu in acea stare ,ca daca ai muri acum ai fi demn de iad,nu de rai,lucru care aduce dupa sine constientizarea de sine,smerenia si gandul dupa fapte bune si rugaciune. |
#25
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Este timp și pentru suferință, dar și pentru bucurie, cum spune și Înțeleptul: Citat:
Să-i mulțumim lui Dumnezeu și pentru necazuri, dar și pentru bucurii. |
#26
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Bineinteles ca atunci cand te bucuri,nu mai tii mintea ta in iad... |
#27
|
|||
|
|||
![]() Citat:
" - Draguta, sa nu te gandesti decat la iad si la moarte. Sa nu te gandesti la nimica, decat sa fie moartea si iadul. Ca daca te gandesti la iad, nu ajungi in iad." |
#28
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ce spune Mosul e bun pentru toti ,si pentru acea persoana mai ales careia i se adresa,insa acum sa recunoastem ca noua ne este foarte greu sa aplicam acest indemn. Noi ne gandim la cum sa facem bani,cum sa mancam si sa ne imbracam mai bine,cum sa fim apreciati la serviciu,cum ar fi sa mergem in nu stiu ce excursie,sa avem o masina buna etc Cam astea sunt gandurile reale .Bineinteles ca acum avem acces la multe carti duhovnicesti ,citim si intelegem multe din ceea ce e scris acolo,insa traiul nostru nu se prea modifica,gandurile noastre sunt tot din lumea aceasta . Sa ne bucuram,sa traim cat mai bine ,sa ne luam haine frumoase etc Si din fotoliul nostru confortabil incepem sa apreciem: uite cum traiesc pustnicii,uite cum traieste acel cersetor,uite cum se posteste cu adevarat(in timp ce mancam cu pofta o felie de unt cu dulceata) etc Cum sa te mai gandesti la iad,cand iti merge bine si vrei sa iti mearga si mai bine,sau macar la fel ca pana acum... |
#29
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#30
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Înțeleg că trebuie să ne ferim de mândrie și că a ne gândi la moarte și la iad ne este de folos, ne ajută să ne vedem cum suntem și să ne smerim. Nu vreau să uit de moarte și de păcatele mele, dar nici nu pot fi ipocrită să zic că eu nu mă bucur pentru că sunt atât de păcătoasă încât locul meu e în iad. Părintele chiar ne-a zis că Hristos s-a jertfit pentru noi, iar noi, în schimb, ar trebui să ne bucurăm pentru că avem șansa la viață. Desigur, viața cu/ întru Hristos. Nu sunt pentru excese. Iar măsura mea este mai mică decât aceasta, de a fi atât de smerită încât gândul meu să fie la moarte și la iad. Încerc însă să nu mă mint pe mine. Și încă o dată, nu pledez pentru bucuriile lumești, dar fiecare avem experiența noastră în viață și pe drumul nostru către/ cu Dumnezeu cine este constant? Cine poate fi mereu așa și pe dincolo (adică smerit, iubitor, ascultător, bun șamd). Avem stări și stări, zile și zile. Tindem spre perfecțiune, dar nu vom ajunge niciodată acolo, căci numai Dumnezeu e perfect. Cam asta vroiam să zic. Nu trăim teoretic, ci practic, și practica îmi arată că am limite pe care le recunosc. |
|