Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Cine a spus că viața trebuie trăită în doi?.... Unii o trăiesc în mai mulți, de pildă în familie numeroasă ori în obște monahală. Iar alții o trăiesc singuri, în zăvorâre. (Deși nu sunt singuri...)
Și cum ai ajuns să constați că te simți împlinit alături de altă persoană? Cum ai ajuns acolo, "alături"? Și cum se numește asta???....
Hîm... Îmi pare că știm să ne justificăm foarte frumos păcălelile, înșelîndu-ne cu nonșalanță conștiința... Cred că nu legea duhului conduce astfel de socoteli, ci legea trupului.
Pe Cine ne imaginăm, oare, că păcălim de fapt?...
|
Multumesc mult pentru raspuns!
Am spus ca viata trebuia traita in doi, in contextul dat de mine,poate ca m-am exprimat gresit cu acest "trebuie",ar fi trebuit sa scriu :"daca ar fi sa alegi sa traiesti in doi",fara "trebuie"ai dreptate, viata poate fi traita si cum ai explicat tu.Corect.
Acelasi lucru si cu acest cuvant"implinit",este poate prea mult spus "implinit"...cum a spus N.Priceputu,implinit poti fi numai in Dumnezeu."Cum ai ajuns acolo,alaturi?"-datorita calitatilor pe care le apreciezi cel mai mult la un om si care crezi tu ca se regasesc in omul de alaturi,insa iti dai seama pe parcurs ca defectele acestui om "umbresc" aceste calitati.
"Si cum se numeste asta??"-tocmai asta este,ca nu sti exact ce este,daca ai facut alegerea corecta.
Nu inteleg cu "justificarea pacalelior",ce inseamna "pacaleli",...acceptarea indoielilor si a nehotararii cu care ne confruntam? Inseamna asta "inselarea constiintei"?
Cred ca Dumnezeu ii raspunde fiecaruia,daca ne rugam Lui...,eu doar am vrut sa aflu si parerea voastra intr-o astfel de situatie.
17.04.2013, 11:00:51
Threaded Mode