O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[dobrin7m]

În prealabil postat de bogdan81

Sf. Isaac Sirul zice:

Sa nu numesti pe Dumnezeu “drept”, caci nu dreptatea Lui se vede in faptele tale. [5] Si, daca David Il numeste pe El drept, Fiul Lui ne-a aratat ca este mai degraba bland si bun. “Este bun, zice, cu cei rai si necinstitori” (Lc. 6, 35). Cum Il numesti “drept”, cand citesti in capitolul despre plata lucratorilor: “Prietene, nu te nedreptatesc, ci voi sa dau acestuia de pe urma ca si tie. Daca ochiul tau este rau, Eu sunt bun” (Mt. 20, 13-15)? Si cum numeste iarasi omul pe Dumnezeu “drept“, cand aude in capitolul despre fiul risipitor, care a cheltuit bogatia in petreceri, cum numai pentru pocainta ce a aratat-o, tatal a alergat si a cazut la grumazul lui si i-a dat stapanire peste toata bogatia lui? Nimeni altul n-a spus acestea despre El ca sa ne indoim in El, ci Insusi Fiul Lui a marturisit acestea despre El. Unde e dreptatea lui Dumnezeu, cand noi, pacatosi fiind, Hristos a murit pentru noi? Iar daca aci ni Se arata milostiv, sa credem ca nu primeste schimbare in privinta aceasta"

Si are dreptate, ca daca privim la noi insine si la cate pacate ducem, Dumnezeu e iubitor si milostiv cu noi. Asa este cu toti oamenii cat inca sunt aici pe pamant, insa noi nu am murit, nu suntem acum in fata judecatii si nici in iad. Sf. Isaac Sirul are dreptate si spune acestea referindu-se la noi fiind inca aici pe pamant pacatosi si netrebnici si ne spune despre milostenia si iubirea lui Dumnezeu cum ne iarta daca ne pocaim, fiind aici pe pamant dar nu in iad, dupa trecerea prin moarte. Faci o confuzie de intelegere aici.
Aici cat suntem pe pamant da, Dumnezeu e milostiv, bun si iubitor si multe rabda de la noi. Dincolo se manifesta deopotriva dreptatea si iubirea.

si incep cu vedenia Sf. Macarie ca sa intelegi cum stau lucrurile:

"Intr-o zi ma rugam Domnului Dumnezeu. Cand mi-am ridicat ochii catre cer, iata ca era deschis si am vazut ingerii lui Dumnezeu, urcand si coborand ducand cu ei sufletele. Alaturi de ei, alti ingeri negrii si intunecati, se sfortau in vazduh ca sa zmulga sufletele oamenilor. Ingerii insa li se impotriveau, ii loveau puternic si scapau sufletele. Am privit din nou si iata, doi ingeri aduceau in cer sufletul unui om. deci, pe cand se apropiau de vama desfraului, prostitutiei si sodomiei - vamile acestea sunt cele mai uracioase pe la care trebuie sa treaca ingerii cu sufletul in drumul lor catre cele inalte - a inceput stapanul lor sa se tulbure, sa tipe si sa spuna ingerilor lui Dumnezeu: De ce luati cu voi acest suflet ce ne apartine? ingerii isna, i-au raspuns: spune prin ce viclesug te-ai servit de el? Acela le-a zis: a desfranat pana cand a murit si de multe ori cu voia sa, pacatul sodomiei l-a facut. si nu numai atat. ci si pe aproapele la jignit. Deci ce lucru bun ati gasit la el? Iar ingerii i-au zis: chiar daca sufletul lui a fost robit candva de aceste patimi, el le-a intrerupt inainte de a ii veni sfarsitul. Insa diavolul a zis: nu, nu este precum ziceti, ci a murit nepocait, pana la ultima rasuflare si nu a incetat cu nelegiuirile. Nicaieri nu se afla dovada ca si-a rascumparat toate pacatele sale si ca s-a abtinut de la cele rele. asa a murit: rob al pacatului si colaborator al meu. Atunci a zis unul dintre ingerii lui Dumnezeu nu se piate, nu iti dau crezare tie, pentru ca esti doar minciuna, necuratule. Sa fie chemat ingerul ce i-a fost dat la botez ca sa-l ocroteasca si acela sa spuna adevarul. Ingerul a fost chemat si intrebat:spune-ne sufletul acesta s-a pocait pentru pacatele sale, sau a murit cu ele?[/b] si raspunzandu-le ingerul a zis: din ceasul in care s-a imbolnavit, inainte de a-i fi rau, gandindu-se la moarte, a inceput sa planga si sa se tanguiasca. A trimis sa vina preotul Bisericii, iar atunci cand au fost singuri, plangand , a inceput sa-si marturiseasca lui Dumnezeu, inaintea preotului pacatele, si, inchinandu-si mainile spre cer suspinand, sa ceara iertare. Deci daca Dumnezeu l-a iertat cu puterea Lui, si acest lucru e firesc, oare nu se cuvine sa dam slava dreptei Lui judecati?Auzind acestea, ingerii luminii au ras de diavol si l-au lasat. si a trecut sufletul acela de cei vicleni."

Greselile noastre de intelegere vin din faptul ca nu invatam si citim patristica, si invatatura sfintilor, ci luam asa disparat citate si cuvinte care ne convin si se aseaza pe sufletul nostru dupa subiectivismul nostru. asa si citatul tau: spune Sf. Isaac Sirul ca Dumnezeu e milostiv cu noi? spune, si noi interpretam dupa cum se multumeste sufletul nostru, asa deci si dupa moarte daca asa vrem noi. Insa Sf. Isaac Sirul nu spune ca dupa moarte, nu, ci spune ca aici pe pamant, suntem cu pacatele pana la cer si cum Dumnezeu ne rabda aici, este mai mult milostiv si mai putin drept. Insa si aceasta este tot din iconomia dumnezeiasca pentru ca Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului ci sa il aduca la viata cea vesnica, deci este tot o pedagogie insa noi sa o intelegem cum se cuvine nu cum voim.

[bogdan81]

Sf. Isaac Sirul a sustinut apocatastaza. S-au dat linkuri si aici, pe acest topic in legatura cu asta. Dna Dobrin, eu nu sunt masina de propovaduit credinta.
Eu sunt un biet pacatos care am framantarile mele si NU ma erijez in indreptar de credinta ortodoxa. Daca gresesc, incerc sa raman sincer cu mine insumi.
Eu nu ma pot impaca asa usor cu ce spuneti dvs, sau citatele pe care le dati.
Poate candva o sa inteleg mai bine. Sper.
Dar nu imi pot anula intrebarile si framantarile la comanda.
Sper sa nu va suparati pe mine, dar atat pot eu la acest moment.

[dobrin7m]

Toti avem framantari, si toti suntem pacatosi. Si toti credem doar ceea ce traim ca asa este firea omeneasca cea pacatoasa. Greu acceptam ce zic altii, trebuie sa fie mare autoritate, cum sunt sfintii, si si dintre acestia nu ii credem pe toti.

Desi nu povestesc experientele mele, cateodata cad in ispita si o fac. Ca recunosc la fel am facut si eu, numai ce am trait am crezut, insa acum nu mai fac asa.

Am sa va spun ca pe mine m-a framantat mult propriile mele pacate atunci cand am constientizat. Si m-am spovedit insa linistea tot nu a venit, ca ma simteam vinovata in continuare, si nu simteam acea usurare - iata am recunoscut, spovedit, deci este iertat si am scapat. Nu simteam - acum pot muri linistita. din contra, aveam un sentiment atat de mare de vinovatie incat ma gandeam ca de ar fi sa mor in acea clipa iadul si fundul iadului ma mananca, atat de mare simteam povara pacatelor mele. Mult m-am framantat iar duhovnicul mi-a spus sa cer iertare, incontinuu, rugaciunea mea asta sa fie, cererea de iertare. Nici somn nu aveam, jumatate din noapte sufeream cumplit din pricina vinovatiei ce o simteam. sufletul plangea incontinuu. si iata ca Bunul Dumnezeu s-a milostivit, si apoi mi-a spus: impartaseste-te, trebuie sa te impartasesti cu trupul si sangele Domnului. si am simtit dorinta arzatoare de impartasanie, ca pe ceva vindecator de moarte, ca un canceros ce e convins ca acela e medicamentul datator de viata. Acum sunt absolut convinsa ca pocainta trebuie facuta aici in acest veac, ca salvarea noastra se afla in pocainta si sfintele taine ale Bisericii acum si aici. Dincolo e prea tarziu, asa spun sfintii si eu ii cred.

Acum iarasi sunt aceeasi pacatoasa, ca , pacatele curg in fiecare zi, chiar si clipa daca nu suntem atenti la mintea noastra.

Sigur ca fiecare om are nevoie de timpul sau ca sa ajunga la aceasta intelegere, dar cum Dumnezeu este foarte iubitor si milostiv cu noi toti atata timp cat inca mai suntem aici, si ne asteapta, nadajduiesc ca fiecare are sansele sale de mantuire oferite de Bunul Dumnezeu.

NU va necajiti pe mine, nu vreau sa va supar, ca de obicei , poate sunt prea patimasa. Ma iertati.