Cum ii putem ajuta pe atei sa-L gaseasca pe Dumnezeu?

[FlaviusM]

În prealabil postat de iuliu46

Pai daca nu avem un instrument care ne poate ajuta sa aflam adevarul vorbim discutii.Chiar si daca in final am fi amandoi de acord, asta nu ar insemna ca am aflat adevarul.
Daca suntem de acord ca avem un aparat care ne poate ajuta sa aflam adevarul, pasul urmator este sa ne folosim creierul ca sa intelegem ce inseamna credinta. Nimeni nu spune : " Cred ca am nevoie de apa pentru a supravietui ". Sau de aer. Sau "cred ca 1+1=2 ", ca tot veni vorba de clasa intai ( si nu intaia cum scriu niste carturari pe aici ).
Deci credinta incepe cu speranta, cu nadejdea faptului ca ceea ce crezi tu exista cu adevarat. Pentru ca daca ai sti de la inceput ca Dumnezeu exista nu ai mai fi un om liber sa alegi, la fel cum nu bei otrava pentru ca stii ca te omoara. Da vezi tu, Dumnezeu a vrut sa te lase liber, pentru ca El cauta virtutea, la fel cum Diogene cauta un om. Ori nu exista virtute in ceea ce este impus cu forta.
Daca as sti cum ajungi la demonstrarea adevarului afirmatiilor facute de crestinism nu as mai bantui pe aici. In teorie ajungi prin rugaciune, prin studiul Bibliei si a scrierilor Sfintilor Parinti, si prin constientizarea faptului ca desi Dumnezeu ti-a dat un aparat pe care-l poti folosi ca sa afli adevarul, firea ta pacatoasa l-a dereglat si cu siguranta logica singura nu te va conduce la adevar.

Un adevar ca unul din cele enumerate de tine - "omul are nevoie de apa pentru supravietuire" sau "1+1=2" - este prin definitie o limitare a libertatii. Eu am, in teorie, posibilitatea sa nu beau apa sau sa construiesc o casa ignorand aritmetica elementara, dar voi suporta consecintele inevitabile (voi muri/constructia casei va fi un esec).

Cam asa e si cu Dumnezeu. Daca existenta lui este un adevar, atunci libertatea de a nu crede in el nu exista in mod practic, ci doar in felul in care exista si libertatea de refuza sa bei apa. Un om poate sa refuze sa creada in teoria gravitatiei, sa spunem, dar este permanent supus efectelor ei, indiferent daca ii place sau nu.

Oricum, am impresia ca vorbim de lucruri diferite si nu ne intelegem corect. Tot nu ai explicat cum ajungi de la discutii cat de cat valabile despre originea universului la afirmatii religioase punctuale (precum existenta sufletului omului sau a ingerilor). Fara acestea din urma, religia crestina nu exista.

Vorbesti despre speranta. Pot sa-mi permit sa te intreb de ce ai speranta ca exact dogmele religioase crestine sunt adevarate si nu cele musulmane sau hinduse? De ce nu speri in reincarnare, de exemplu? Care este criteriul dupa care eu, un necredincios, sa aleg intre ele?