Cum ii putem ajuta pe atei sa-L gaseasca pe Dumnezeu?

[FlaviusM]

În prealabil postat de iliegh

Zaharia, nu te grabi prea tare.
Dupa cum am spus, ateii nu sunt capabili sa demonstreze cu siguranta ca nu exista un creator.

Argumentele din Geneza sunt slabe, nu te poti baza pe ele, pentru simplul fapt ca un credincios poate sa te contrazica spunand ca unele texte sunt metaforice si ca trebuie apelat la asa numita exegeza a Bibliei, nu la interpretarea cuvant cu cuvant.

Oricum, Crestinismul nu are pretentia ca explica cum si de ce exista un creator, ci doar spune ca exista si atat.

Sa presupunem, pentru aceasta discutie, ca acceptam ideea ca exista un "creator" sau, mai corect, o "prima cauza".

Totusi, crestinismul face mult mai mult decat sa spuna "un creator exista". Daca religia crestina s-ar limita la aceasta afirmatie, ea nu ar exista practic ca religie distincta.

Crestinismul pretinde ca stie exact cine este acest creator si ce vrea el de la noi,descrie unele fenomene (existenta sufletului nemuritor si a altor planuri de existenta, de exemplu) si afirma existenta unor fiinte ne-umane (sau supra-umane), precum ingerii sau diavolii.

Pentru a demonstra adevarul religiei crestine, cele de mai sus trebuie demonstrate. Prin simpla afirmatie "exista un creator" nu se realizeaza nimic in aceasta directie.

[iuliu46]

În prealabil postat de FlaviusM

Sa presupunem, pentru aceasta discutie, ca acceptam ideea ca exista un "creator" sau, mai corect, o "prima cauza".

Totusi, crestinismul face mult mai mult decat sa spuna "un creator exista". Daca religia crestina s-ar limita la aceasta afirmatie, ea nu ar exista practic ca religie distincta.

Crestinismul pretinde ca stie exact cine este acest creator si ce vrea el de la noi,descrie unele fenomene (existenta sufletului nemuritor si a altor planuri de existenta, de exemplu) si afirma existenta unor fiinte ne-umane (sau supra-umane), precum ingerii sau diavolii.

Pentru a demonstra adevarul religiei crestine, cele de mai sus trebuie demonstrate. Prin simpla afirmatie "exista un creator" nu se realizeaza nimic in aceasta directie.

Nu, mai intai trebuie sa stabilim ce aparat vom utiliza pentru a afla adevarul. Deci avem 2 optiuni :
1) Creierul este un instrument creat pentru a ne ajuta sa aflam adevarul
2) Creierul este rezultatul a sute de milioane de ani de mutatii si sanse.

Bafta !

[FlaviusM]

În prealabil postat de iuliu46

Nu, mai intai trebuie sa stabilim ce aparat vom utiliza pentru a afla adevarul. Deci avem 2 optiuni :
1) Creierul este un instrument creat pentru a ne ajuta sa aflam adevarul
2) Creierul este rezultatul a sute de milioane de ani de mutatii si sanse.

Bafta !

Pentru problema prezentata de tine, nu avem doar 2 optiuni. Daca doresti sa ignori teoria evolutiei, atunci se pot imagina nenumarate scenarii alternative. De ce restrangi aria posibilelor explicatii doar la 2?

Presupunand ca intr-adevar creierul este un instrument "creat", pe ce dovezi te bazezi atunci cand atribui acestei creatii scopul precis de a ne ajuta "sa aflam adevarul"? In ultima analiza, doar creatorul are cum sti care este scopul creatiei sale. Din moment ce tu nu esti acel creator, de unde cunosti scopul actiunilor sale?

Oricum, asa cum am spus de la inceput, pentru aceasta discutie, eu accept ca premiza existenta unei prime cauze pentru existenta universului (deci si a omului). Cum ajungi de aici la demonstrarea adevarului afirmatiilor facute de crestinism?

[iuliu46]

În prealabil postat de FlaviusM

Presupunand ca intr-adevar creierul este un instrument "creat", pe ce dovezi te bazezi atunci cand atribui acestei creatii scopul precis de a ne ajuta "sa aflam adevarul"? In ultima analiza, doar creatorul are cum sti care este scopul creatiei sale. Din moment ce tu nu esti acel creator, de unde cunosti scopul actiunilor sale?

Pai daca nu avem un instrument care ne poate ajuta sa aflam adevarul vorbim discutii.Chiar si daca in final am fi amandoi de acord, asta nu ar insemna ca am aflat adevarul.

În prealabil postat de FlaviusM

Oricum, asa cum am spus de la inceput, pentru aceasta discutie, eu accept ca premiza existenta unei prime cauze pentru existenta universului (deci si a omului). Cum ajungi de aici la demonstrarea adevarului afirmatiilor facute de crestinism?

Daca suntem de acord ca avem un aparat care ne poate ajuta sa aflam adevarul, pasul urmator este sa ne folosim creierul ca sa intelegem ce inseamna credinta. Nimeni nu spune : " Cred ca am nevoie de apa pentru a supravietui ". Sau de aer. Sau "cred ca 1+1=2 ", ca tot veni vorba de clasa intai ( si nu intaia cum scriu niste carturari pe aici ).
Deci credinta incepe cu speranta, cu nadejdea faptului ca ceea ce crezi tu exista cu adevarat. Pentru ca daca ai sti de la inceput ca Dumnezeu exista nu ai mai fi un om liber sa alegi, la fel cum nu bei otrava pentru ca stii ca te omoara. Da vezi tu, Dumnezeu a vrut sa te lase liber, pentru ca El cauta virtutea, la fel cum Diogene cauta un om. Ori nu exista virtute in ceea ce este impus cu forta.
Daca as sti cum ajungi la demonstrarea adevarului afirmatiilor facute de crestinism nu as mai bantui pe aici. In teorie ajungi prin rugaciune, prin studiul Bibliei si a scrierilor Sfintilor Parinti, si prin constientizarea faptului ca desi Dumnezeu ti-a dat un aparat pe care-l poti folosi ca sa afli adevarul, firea ta pacatoasa l-a dereglat si cu siguranta logica singura nu te va conduce la adevar.

[FlaviusM]

În prealabil postat de iuliu46

Pai daca nu avem un instrument care ne poate ajuta sa aflam adevarul vorbim discutii.Chiar si daca in final am fi amandoi de acord, asta nu ar insemna ca am aflat adevarul.
Daca suntem de acord ca avem un aparat care ne poate ajuta sa aflam adevarul, pasul urmator este sa ne folosim creierul ca sa intelegem ce inseamna credinta. Nimeni nu spune : " Cred ca am nevoie de apa pentru a supravietui ". Sau de aer. Sau "cred ca 1+1=2 ", ca tot veni vorba de clasa intai ( si nu intaia cum scriu niste carturari pe aici ).
Deci credinta incepe cu speranta, cu nadejdea faptului ca ceea ce crezi tu exista cu adevarat. Pentru ca daca ai sti de la inceput ca Dumnezeu exista nu ai mai fi un om liber sa alegi, la fel cum nu bei otrava pentru ca stii ca te omoara. Da vezi tu, Dumnezeu a vrut sa te lase liber, pentru ca El cauta virtutea, la fel cum Diogene cauta un om. Ori nu exista virtute in ceea ce este impus cu forta.
Daca as sti cum ajungi la demonstrarea adevarului afirmatiilor facute de crestinism nu as mai bantui pe aici. In teorie ajungi prin rugaciune, prin studiul Bibliei si a scrierilor Sfintilor Parinti, si prin constientizarea faptului ca desi Dumnezeu ti-a dat un aparat pe care-l poti folosi ca sa afli adevarul, firea ta pacatoasa l-a dereglat si cu siguranta logica singura nu te va conduce la adevar.

Un adevar ca unul din cele enumerate de tine - "omul are nevoie de apa pentru supravietuire" sau "1+1=2" - este prin definitie o limitare a libertatii. Eu am, in teorie, posibilitatea sa nu beau apa sau sa construiesc o casa ignorand aritmetica elementara, dar voi suporta consecintele inevitabile (voi muri/constructia casei va fi un esec).

Cam asa e si cu Dumnezeu. Daca existenta lui este un adevar, atunci libertatea de a nu crede in el nu exista in mod practic, ci doar in felul in care exista si libertatea de refuza sa bei apa. Un om poate sa refuze sa creada in teoria gravitatiei, sa spunem, dar este permanent supus efectelor ei, indiferent daca ii place sau nu.

Oricum, am impresia ca vorbim de lucruri diferite si nu ne intelegem corect. Tot nu ai explicat cum ajungi de la discutii cat de cat valabile despre originea universului la afirmatii religioase punctuale (precum existenta sufletului omului sau a ingerilor). Fara acestea din urma, religia crestina nu exista.

Vorbesti despre speranta. Pot sa-mi permit sa te intreb de ce ai speranta ca exact dogmele religioase crestine sunt adevarate si nu cele musulmane sau hinduse? De ce nu speri in reincarnare, de exemplu? Care este criteriul dupa care eu, un necredincios, sa aleg intre ele?

[Eugen7]

În prealabil postat de FlaviusM

Un adevar ca unul din cele enumerate de tine - "omul are nevoie de apa pentru supravietuire" sau "1+1=2" - este prin definitie o limitare a libertatii. Eu am, in teorie, posibilitatea sa nu beau apa sau sa construiesc o casa ignorand aritmetica elementara, dar voi suporta consecintele inevitabile (voi muri/constructia casei va fi un esec).

Cam asa e si cu Dumnezeu. Daca existenta lui este un adevar, atunci libertatea de a nu crede in el nu exista in mod practic, ci doar in felul in care exista si libertatea de refuza sa bei apa. Un om poate sa refuze sa creada in teoria gravitatiei, sa spunem, dar este permanent supus efectelor ei, indiferent daca ii place sau nu.

Oricum, am impresia ca vorbim de lucruri diferite si nu ne intelegem corect. Tot nu ai explicat cum ajungi de la discutii cat de cat valabile despre originea universului la afirmatii religioase punctuale (precum existenta sufletului omului sau a ingerilor). Fara acestea din urma, religia crestina nu exista.

Vorbesti despre speranta. Pot sa-mi permit sa te intreb de ce ai speranta ca exact dogmele religioase crestine sunt adevarate si nu cele musulmane sau hinduse? De ce nu speri in reincarnare, de exemplu? Care este criteriul dupa care eu, un necredincios, sa aleg intre ele?

Sunt in asentimentul dvs dnule FlaviusM.
Unul este domeniul fizic si epistemolgia si altul este domeniul metafizic si gnoseologia.

Consider ca apologetica in domeniul fizic trebuie sa aiba un singur scop, acela de a arata limitele ontologice ale stiintei: exclusiv explicarea modului acesta de functionare al universului, fara a putea oferi vreodata vreo explicatie stiintifica (bazata pe metoda stiintifica ce implica epistemologia) pentru cauza Big Bang.
De asemnea consider ca stiinta nu va putea niciodata sa ofere o explicatie pentru cauza constiintei umane... (ce implica cognitia umana specfica ce depaseste granitele domeniului fizic patrunzand in sfera metafizica...)

Credinta nu implica acceptara rationala a unor formulari dogmatice ci credinta inseamna incredintare... si implica conlucrarea inechivoca constienta cu harul lui Dumnezeu.
"[...]Primeste si putere in credinta, care vine din contemplatie, si nu ca la inceput, din citiri si din speranta tainica pe care o avem de la Sfantul Botez si din invataturile cele drepte, ci credinta care vine din vederea cea duhovniceasca; vede si crede, deci. La fel si celelalte daruri ale lui Dumnezeu, vin ca un lant, har si mila, fara ca acesta sa le ceara. Nici chiar cand sta la rugaciune nu poate sa spuna: " Da-mi cutare sau cutare ", pentru ca Domnul ii da mai mult decat ar cere el. Iar rugaciunea lui este numai sa se faca voia lui Dumnezeu.[...] "
Sfantul Gheron Iosif Isihastul - Marturii din viata monahala
capitolul: Scrisoare catre un pustinc isihast
subcapitolul 7. Despre cum revine harul dumnezeiesc, dupa ce, mai intai, am fost bine incercati:
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ast-81020.html

Credinta nu are un scop in sine ci scopul credintei este cunosterea lui Dumnezeu prin conlucrarea constienta cu harul Duhului Sfant care asigura cognitia dhovniceasca adecvata (celor 3 trepe: despatimire, iluminare-contemplatie, desavarsire-indumnezeire).

Doamne "intru lumina Ta vom vedea lumina" (Psalmi)

"Demult auzisem vorbindu-se despre Tine, insa acum te-a vazut ochiul meu, de aceea ma smeresc pocaindu-ma in sac si cenusa" (Iov)
In acest context: ochiul = mintea, intelectul: rational, contemplativ, afectiv

"Cum pot sa vorbesc de rau pe Dumnezeu cand simnt duhul Lui in pieptul meu" (Iov)

"Noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut marturisim" (Ioan 3)

"Noi am crezut si am cunosctu ca Tu este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (Ioan 6)

Doamne ajuta.

[iuliu46]

În prealabil postat de FlaviusM

Un adevar ca unul din cele enumerate de tine - "omul are nevoie de apa pentru supravietuire" sau "1+1=2" - este prin definitie o limitare a libertatii. Eu am, in teorie, posibilitatea sa nu beau apa sau sa construiesc o casa ignorand aritmetica elementara, dar voi suporta consecintele inevitabile (voi muri/constructia casei va fi un esec).

Cam asa e si cu Dumnezeu. Daca existenta lui este un adevar, atunci libertatea de a nu crede in el nu exista in mod practic, ci doar in felul in care exista si libertatea de refuza sa bei apa. Un om poate sa refuze sa creada in teoria gravitatiei, sa spunem, dar este permanent supus efectelor ei, indiferent daca ii place sau nu.

Oricum, am impresia ca vorbim de lucruri diferite si nu ne intelegem corect. Tot nu ai explicat cum ajungi de la discutii cat de cat valabile despre originea universului la afirmatii religioase punctuale (precum existenta sufletului omului sau a ingerilor). Fara acestea din urma, religia crestina nu exista.

Vorbesti despre speranta. Pot sa-mi permit sa te intreb de ce ai speranta ca exact dogmele religioase crestine sunt adevarate si nu cele musulmane sau hinduse? De ce nu speri in reincarnare, de exemplu? Care este criteriul dupa care eu, un necredincios, sa aleg intre ele?

Pai da un om a spus o data "totul imi este permis dar nu totul imi este de folos " .Sigur ca daca nu bei apa vei muri, sau daca bei otrava vei muri. Dar acolo nu esti liber sa alegi pentru ca ai in tine ceea ce se numeste instinct de supravietuire. Va trebui sa dai o lupta mare ca sa-ti invingi instinctul.Nimeni nu spune ca omul isi foloseste liberul arbitru cand bea otrava, de obicei se spune ca e nebun.
In crestinism lupta se da intre vrabia din mana si cioara de pe gard.Aici lucrurile se schimba mai ales in lumea de azi in care vrabia din mana e din ce in ce mai atragatoare iar nebuni sunt considerati cei care turuie despre cioara de pe gard.
Exista o oaza in mijlocul unui desert urias. Ti se spune ca daca ramai in oaza, dupa ce iti inchei socotelile cu viata asta vei merge intr-un loc unde este apa peste tot. Esti liber sa accepti sau esti liber sa negi existenta desertului si a vietii viitoare. Daca ti s-ar arata maine la TV un film despre cum arata viata viitoare ai sta in oaza de frica. Ori Dumnezeu nu are nevoie de oameni fricosi ci de "nebuni".

Tu ma intrebi cum putem ajunge sa stim adevarul, in mod punctual despre existenta sufletului, a ingerilor, etc. Ti-am spus ca nici macar logica noastra omeneasca nu ne poate oferi adevarul. Dar ne poate pune pe un anumit fagas, in functie de ceea ce simte fiecare dintre noi ca este adevarat. Cineva spunea ca destept nu este cel care are raspunsul cel mai bun, ci cel care pune intrebarile cele mai pertinente.

Iar exemplu de intrebari pertinente sunt urmatoarele :
Daca nu exista un Creator, facatorul universului si al legilor, ce inseamna bine si ce inseamna rau ? Parerea fiecaruia despre bine si rau ? Parerea majoritatii ? Parerea politicienilor ?
Daca viata asta materiala este singura realitate atunci de ce mi se spune ce trebuie sa fac ? Ce conteaza ce faci ? Si daca ai trai ca un sfant, si daca ai face pipi pe mormantul umanitatii tot te mananca viermii. Ce mai inseamna "traieste viata la maxim " sau "ce tie nu-ti place altuia nu-i face " ? Pentru ce ? De ce sa nu incerci sa-i faci pe ceilalti sclavii tai ? Si chiar daca-i faci ai vreun folos din asta ? O sa aprecieze viermii carnea ta mai mult decat pe-a altora ? Ce conteaza daca traiesti un an sau 100 de ani daca intr-un final nu iti mai aduci aminte nimic ?
Pot eu spune ca tot adevarul este empiric ? Nu pot pentru ca propozitia in sine este metafizica ceea ce inseamna ca daca ar fi adevarata ar exista cel putin un adevar metafizic.
Tu ma intrebi de ce Dumnezeul crestin si nu reincarnarea ? Uite iti promit ceva. In viata asta vreau sa cred in Dumnezeul crestin. Dar iti promit ca daca mai traiesc inca o data o sa cred in reincarnare...in definitiv, conform doctrinei am tot timpul.

[Eugen7]

Cum putem ajuta ateii onesti?

Consider ca doar cel purtator de lumina credintei in conclucrare cu harul Duhului Sfant poate lumina si pe ceilati, precum luna redirectioneaza lumina soarelui catre partea intunecata a pamantului.

Precum celui caruia ii vorbesti despre miere trebuie sa ai si posibilitatea sa ii oferi sa guste din ea... asa este si in cazul credintei.

Precum degeaba ii vorbesti despre miere in multe cuvinte unui om care nu a gustat mierea... caci pana nu gusta mierea nu are cognitia specifica, iar unui om care a gustat mierea este inutil sa ii mai spui ce este mierea... asa este si cu harul lui Dumnezeu si personale Sfintei Treimi.

Astfel credinta exprimata in cuvinte este doar pentru prunci ca sa ii ajute pe drumul catre hirstificare care implica conlucrarea cu harul Duhului Sfant. Sfintii Parinti care au ajuns pe nivele duhovnicesti superioare ale contemplatiei-iluminarii si indumnezeirii prin har, si-au concetrat atentia pe aspectele practice care ii pot ajuta pe doritori sa ajuga si ei acolo: "gustati si vedeti ca bun este Domnului" (Psalmi) intocmai ca in cazul mierii... pana nu este gustata nu stim, nu cunoastem ce este.

Deci realitatea duhovniceasca nu este exprimata in cuvinte omenesti nu pentru ca ar fi ceva secret ci pur si simplu pentru ca nu poate fi exprimata in limbaj omenesc... ci doar duhovniceste ("noi lamurim lucruri dhovnicesti oamenilor duhovnicesti" I cor 2).

Spre exemplu sa presupunem ca am putea sa il aducem pe marele filosof Socrate in vremea noastra si i-am cere sa descrie un avion... desigur ca el ar descrie intr-un limbaj potrivit contemporanilor sai si ei ar intelege ceva... insa departe de realitate, caci ii sunt necunoscute explicatiile paradigmei stiintifice actuale care face posibila tehnologia folosita la constructia avioanelor. Chiar si noi... cati dintre noi inteleg cum funcioneaza in detaliu un autoturism model 2012 (electronica etc) dar putem sa il folosim.

Asadar in cele despre Dumnezeu se cade sa pastram tacerea... caci "orb pe orb nu poate sa calauzeasca"; si sa indrumam pe cei ce doresc sa cunoasca pe Dumnezeu la Biserica, la Sfintele Taine, la Sfintii Parinti... la cei care sunt purtatori de harul Duhului Sfant la un nivel superior care poate ajuta si pe ceilalti... precum la lumina unei lumanari abia inaintam noi singuri iar la lumina unei mari faclii pot inainta un grup de oameni caci bezna intunericului ignorantei, al nestiintei... dispare.

Deci sa nu ne grabim sa osadim pe alti oameni (fie credinciosi sau nu), caci Dumnezeu este Judecatorul si EL ne cunoaste pe fiecare in parte, si fiecare om este dupa chipul lui Hristos Iisus. Sa ne grabim deci sa ne preocupam de mantuirea noastra caci "Dumnezeu vrea ca toti oamenii la cunostinta Adevarului sa ajunga" iar "datori suntem noi cei puternici sa purtam suferintele celor neputiciosi". Ortodoxia crestina nu inseamna aroganta si infatuare fariseica (sa nu credeti ca noi suntem imuni la boli de acest gen) ci inseamna dragoste si responsabilitate inclusiv fata de cei mai bolnavi. Hristos Iisus a iertat si tamaduit pe leprosi, pe desfranati...
Oare nu neputinta noastra si ignoranta noastra ne indeamna la osandire?

Sfantul Nicolae Velimirovici spunea intr-o predica ca fariseii si saducheii urau pe Hristos nu pentru ca El statea la masa cu pacatosii, desfranatii, hotii... ci pentru ca acesti oameni pacatosi si bolnavi acceptau sa stea la masa cu Hristos si acceptau iertarea si tamaduirea lui Hristos... in timp ce fariseii si saducheii nu aveau nici o putere... de tamaduire, de ajutorare a celor bolnavi si pacatosi care doreau indreptarea.

Doamne ajuta.

[FlaviusM]

În prealabil postat de iuliu46

In crestinism lupta se da intre vrabia din mana si cioara de pe gard.Aici lucrurile se schimba mai ales in lumea de azi in care vrabia din mana e din ce in ce mai atragatoare iar nebuni sunt considerati cei care turuie despre cioara de pe gard.
Exista o oaza in mijlocul unui desert urias. Ti se spune ca daca ramai in oaza, dupa ce iti inchei socotelile cu viata asta vei merge intr-un loc unde este apa peste tot. Esti liber sa accepti sau esti liber sa negi existenta desertului si a vietii viitoare. Daca ti s-ar arata maine la TV un film despre cum arata viata viitoare ai sta in oaza de frica. Ori Dumnezeu nu are nevoie de oameni fricosi ci de "nebuni".

Precum stii si tu, proverbul cu vrabia si cioara are o morala exact inversa celei pe care o promovezi tu, el avertizeaza intr-un stil metaforic omul sa nu renunte la ceva deja ce deja are in favoarea unui castig mai mare, dar nesigur.
Problema cu crestinismul in exemplele tale este ca omul poate vedea cioara de pe gard sau poate explora desertul. Cioara si desertul exista, omul le poate experimenta direct. Afirmatiile religiei crestine se refera la o ipotetica viata dupa moarte, la existenta unui suflet nemuritor (cum il detectam?), lucruri intangibile. Nebunia pe care tu o promovezi sub numele, dupa mine incorect, de curaj, nu este altceva decat gandire deziterativa (wishful thinking).
Oricum, tot nu ma faci sa inteleg de ce ar trebui sa fiu "nebun" pentru promisiunile crestine si nu pentru cele musulmane. De exemplu, tu cum ai ales? Ce anume te-a facut sa consideri ca religia crestin-ortodoxa e adevarata dar cea musulmana este falsa?

În prealabil postat de iuliu46

Tu ma intrebi cum putem ajunge sa stim adevarul, in mod punctual despre existenta sufletului, a ingerilor, etc. Ti-am spus ca nici macar logica noastra omeneasca nu ne poate oferi adevarul. Dar ne poate pune pe un anumit fagas, in functie de ceea ce simte fiecare dintre noi ca este adevarat. Cineva spunea ca destept nu este cel care are raspunsul cel mai bun, ci cel care pune intrebarile cele mai pertinente.

De-a lungul istoriei, gandirea si sentimentele umane au dus la o multitudine de religii si filozofii distincte, foarte diferite unele de altele. Poate ca un hindus "simte" ca reincarnarea este adevarata si considera crestinismul ca ceva fals. De ce crezi ca el nu are dreptate si tu ai? Care este criteriul obiectiv pe care tu il aplici pentru a concluziona ca religia ta e adevarata si celelalte false?

În prealabil postat de iuliu46

Iar exemplu de intrebari pertinente sunt urmatoarele :
Daca nu exista un Creator, facatorul universului si al legilor, ce inseamna bine si ce inseamna rau ? Parerea fiecaruia despre bine si rau ? Parerea majoritatii ? Parerea politicienilor ?
Daca viata asta materiala este singura realitate atunci de ce mi se spune ce trebuie sa fac ? Ce conteaza ce faci ? Si daca ai trai ca un sfant, si daca ai face pipi pe mormantul umanitatii tot te mananca viermii. Ce mai inseamna "traieste viata la maxim " sau "ce tie nu-ti place altuia nu-i face " ? Pentru ce ? De ce sa nu incerci sa-i faci pe ceilalti sclavii tai ? Si chiar daca-i faci ai vreun folos din asta ? O sa aprecieze viermii carnea ta mai mult decat pe-a altora ? Ce conteaza daca traiesti un an sau 100 de ani daca intr-un final nu iti mai aduci aminte nimic ?
Pot eu spune ca tot adevarul este empiric ? Nu pot pentru ca propozitia in sine este metafizica ceea ce inseamna ca daca ar fi adevarata ar exista cel putin un adevar metafizic.
Tu ma intrebi de ce Dumnezeul crestin si nu reincarnarea ? Uite iti promit ceva. In viata asta vreau sa cred in Dumnezeul crestin. Dar iti promit ca daca mai traiesc inca o data o sa cred in reincarnare...in definitiv, conform doctrinei am tot timpul.

Intrebarile puse de tine sunt valabile, dar ele nu sunt o dovada pentru nimic.
Binele si raul, de exemplu, sunt niste notiuni extrem de subiective. In multe privinte, ceea ce este bine pentru tine nu este la fel de bine si pentru mine si invers. In diverse epoci si regiuni geografice conceptele de "bine" si "rau" au avut intelesuri radical diferite celor pe care le acceptam noi azi. Daca unele evenimente se intamplau diferit in istorie, noi azi am pune problema altfel, pentru ca am trai intr-un alt tip de societate. De exemplu, daca al doilea razboi mondial ar fi avut un rezultat diferit, noi astazi am trai intr-o societate care ar promova notiuni de "bine" si "rau" radical diferite fata de cele de azi.
Oricum, indiferent de ce raspunsuri dam fiecare dintre noi la intrebarile existentiale propuse de tine, tot nu ajungem in nici un fel la demonstrarea adevarului dogmelor crestine. Cum ajungi de la discutii perfect valide despre diverse filozofii de viata la demonstrarea existentei diavolilor?