Cand l-ati descoperit pe Iisus?

[cezar_ioan]

Ma regasesc in mesajul fratelui Leonte.
Ateismul insa, ingaduit de Dumnezeu, produce deseori oameni cu credinta in Dumnezeu, oricat pare de curios (iar eu desigur nu pricep cum vine asta). Am cunoscut multi oameni care se considerau atei si care, gandind pana la capat ceea ce incepusera cu tarie a cugeta si asumindu-si consecintele unui sistem nebunesc de reprezentare a lumii (adica o lume fara Dumnezeu), au ajuns la disperare mare. Iar acolo, simtindu-se pierduti cu totul, au strigat catre Domnul. Si El le-a raspuns iar ei, smeriti deja de insasi nebunia lor, au primit cu recunostinta reimprospatata "oferta".... Pocainta...

Pentru cei care au calatorit candva prin smarcurile iadului (pamantesc, o "incalzire" in vederea celui vesnicesc), cred ca lucrul cel mai pretios acum este sa redescopere relatiile de prietenie/dragoste dintre oameni.
Schimbul de afectiune cu semenii este un cuibar in care germineaza frumos credinta in Dumnezeu.
Iar unde nu-i afectiune, unde e doar ghetus si polei, consider ca nu se poate inainta spre Imparatie...

Toti cei care au experimentat abuzul de substante, candva, au mai intai nevoie (consider eu si cred aceasta cu tarie) de grupuri de suport, de comunitati omenesti unde se practica increderea in semeni, acceptarea neconditionata, intrajutorarea smerita (asadar fireasca, realista, fara fumuri si ifose). In astfel de atmosfera se refac stihiile personale, de data aceasta pe alt fagas, iar viata de credinta poate inainta cu putere. In numele Domnului, altfel e in van.
In definitiv, comunitatea euharistica este menita tocmai refacerii sufletului omenesc si indreptarii pasului pe Cararea Imparatiei.
Ca sunt unii care o confunda cu tarlaua lor si fac pe capitanii si bancherii... asta nu-i treaba celui care cauta Iubirea. Sunt multe biserici in tara, slava Domnului si, mai ales, in ciuda oricarei biserici prost pastorite, nesfarsita si buna e biserica dinlauntrul fiecaruia... Numai sa paseasca omul prin portita ei...

P.S. Refacerea stihiilor e un proces indelungat si cere din partea noastra rabdare, staruinta, linistire... Si fiecare pas drept aduce mangaiere, bucurie, sens si alte roade dulci. Dumnezeu sa ne miluiasca!