Cand l-ati descoperit pe Iisus?

În prealabil postat de leonte

In ceea ce priveste "planurile" tale de a te apropia de Iisus, e suficient sa te lupti cu mandria si vei afla ceea ce cauti. Hristos este Cel care ne gaseste pe noi, oile cele ratacite, nu noi Il gasim pe El. Sunt convins ca dupa o vreme petrecuta in "intuneric", atunci cand vei primi in dar "Lumina" vei sti sa te bucuri cu smerenie.

Nu sunt de acord. Cand i-a ales pe apostoli, Iuda a fost unul dintre ei. A fost asta suficient? Nu l-a cautat Iisus si ales si pe el? Atunci de ce a cazut Iuda? Nu cumva din vina lui?

Sau in pilda fiului risipitor, a plecat tatal in cautarea fiului? Sau l-a trimis pe fratele lui sau pe vreuna dintre slugi sa-l caute? Nu. Dar atunci cand fiul risipitor s-a intors..l-a primit.Si asta e de ajuns. Sa stim ca Dumnezeu ne primeste (mai devreme, mai tarziu, mai usor, mai greu) inapoi.

Cred ca si eu ma regasesc perfect in ce spune parintele Staniloae. Si eu l-am cautat in tot felul de locuri pe Iisus, am citit carti ,am citit psalmi care mi se potriveau sau nu, am fost la biserica...dar cred ca legatura cea mai personala (si toti preotii la care am fost ..m-au intrebat in final : Te rogi?) se obtine prin rugaciune.Constant, staruitor.

Eu cred ca in cls 12 mi s-a aratat Iisus. Deci El m-a cautat. A fost de ajuns pt ca azi sa am o legatura mai speciala cu el? Nu. Deci noi trebuie sa ne straduim sa il cautam.

E drept ca uneori, acolo unde e nevoie, chiar Dumnezeu planteaza imboldul de a-l cauta."Doamne, de nu m-ai fi gasit, nu te-as fi cautat". Dar cu imbold sau fara, fara efortul nostru nu vom ajunge Niciodata la Dumnezeu.

[leonte]

În prealabil postat de alecsandra_ldc

Nu sunt de acord. Cand i-a ales pe apostoli, Iuda a fost unul dintre ei. A fost asta suficient? Nu l-a cautat Iisus si ales si pe el? Atunci de ce a cazut Iuda? Nu cumva din vina lui?

fara efortul nostru nu vom ajunge Niciodata la Dumnezeu.

Despre Iuda Iscarioteanul cauta sa aflii ce fel a "nimerit" el printre ucenici? Ceva pe scurt vei gasi in cap. 17 Ev. Ioan, doar ca este foarte metaforic exprimat.
Eu iti pot oferi urmatoarea explicatie:
Cu siguranta ai auzit ca multi dintre ucenicii lui Ioan Botezatorul au devenit ucenici ai lui Hristos, dupa evenimentul de la Iordan. Din cunostintele mele Iuda era unul dintre ei. Motivul pentru care Iuda s-a lipit de ceata ucenicilor a fost faptul ca multime de norod se inchina lui Iisus. Era si el acolo, in miezul evenimentelor. Nesinceritatea lui Iuda fata de Hristos este vadita de evanghelist in momentul in care carteste "Mai bine s-ar fi vandut mirul acesta, iar banii sa se imparta saracilor..." Caci nu-i era lui grija la saraci ci la faptul ca el tina punga cu arginti, era cumva: contabilul "bisericii" din jurul Mantuitorului.

Cu alte cuvinte, Iisus s-a pricopsit cu el "ucenic", desi ar fi vrut ca Iuda sa se caiasca intr-un mod responsabil, macar dupa vindere. Mai exista si alta analogie cea intre numele Iuda si semintia Iudei, sau Regatul Iudeii, cei care se considerau cei mai importanti si mai aproape de Dumnezeu dintre toate semintiile lui Israil, intrucat din casa lui Iuda s-a nascut David si dinastia regala. Tradarea lui Iuda, pecetluieste de fapt intreaga lepadare a poporului, comisa in Vinerea neagra: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!"

Cat despre efortul si meritul nostru de a ajunge la Dumnezeu, cauta si citeste semnatura mea sa vezi ce s-a ales de tot efortul meu duhovnicesc! Poate luand aminte la caderea mea, te scutesti de aceeasi sorta cu mine.

[AlinB]

În prealabil postat de leonte

Cu alte cuvinte, Iisus s-a pricopsit cu el "ucenic"

Saracul Iisus nu stia cine este Iuda si de ce este capabil, si undeva va ajunge cu el, pur si simplu Iuda s-a lipit ca un scaiete, asa cum patesti cand mergi pe drumuri prafuite..

[Demetrius]

În prealabil postat de AlinB

Saracul Iisus nu stia cine este Iuda si de ce este capabil, si undeva va ajunge cu el, pur si simplu Iuda s-a lipit ca un scaiete, asa cum patesti cand mergi pe drumuri prafuite..

Ba știa, și încă foarte bine de ce era capabil, însă totuși l-a luat tocmai pentru a se împlini Voia Tatălui.

Dacă ai spus-o în glumă ești și de râs și de plâns; dacă nu, ceea ce ai spus mai sus confirmă că vrei sa fii un trol.

Citind topicul asta m-am bulversat de tot.

Unii zic ca l-au descoperit pe Iisus, altu zice ca nu poate fi descoperit, unu zice ca e in inima, etc.

Ca sa ma lamuresc pun si eu niste intrebari:

1. Poate fi descoperit pana la urma Iisus ?
2. Ce inseamna de fapt sa il descoperi ?
3. Ce inseamna sa il urmezi pe Iisus ? A face fapte bune , sau a face cruce cand treci pe langa o biserica ?
4. Daca prin natura mea fac fapte bune, inseamna ca il am pe Iisus in mine ? Presupunand ca nu cred ca exista.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de iliegh

Citind topicul asta m-am bulversat de tot.

Unii zic ca l-au descoperit pe Iisus, altu zice ca nu poate fi descoperit, unu zice ca e in inima, etc.

Ca sa ma lamuresc pun si eu niste intrebari:

1. Poate fi descoperit pana la urma Iisus ?
2. Ce inseamna de fapt sa il descoperi ?
3. Ce inseamna sa il urmezi pe Iisus ? A face fapte bune , sau a face cruce cand treci pe langa o biserica ?
4. Daca prin natura mea fac fapte bune, inseamna ca il am pe Iisus in mine ? Presupunand ca nu cred ca exista.

2. Sa nu Il acoperi.

În prealabil postat de cezar_ioan

2. Sa nu Il acoperi.

La asa ceva nu m-am asteptat. De fapt, m-am asteptat din partea lui Cezar, citindu-i postarile, dar nu chiar atat de adanc.

Ok, sa nu-l acopar deci. Adica sa nu il reneg. Sa nu ma fac ca nu exista, nu-i asa ?

Dar daca, ipotetic vorbind, nu stiu ca exista, atunci nu am ce sa acopar. Acoperi ceva pe care vrei sa-l ascunzi, nu ceva care nu exista. Sau ma rog, o fi existand Iisus din punct de vedere istoric, dar ideea de bine, iubire, poate exista in om fara neaparat sa existe ceva sau cineva supranatural.

[Demetrius]

În prealabil postat de iliegh

Citind topicul asta m-am bulversat de tot.

Unii zic ca l-au descoperit pe Iisus, altu zice ca nu poate fi descoperit, unu zice ca e in inima, etc.

Ca sa ma lamuresc pun si eu niste intrebari:

1. Poate fi descoperit pana la urma Iisus ?
2. Ce inseamna de fapt sa il descoperi ?
3. Ce inseamna sa il urmezi pe Iisus ? A face fapte bune , sau a face cruce cand treci pe langa o biserica ?
4. Daca prin natura mea fac fapte bune, inseamna ca il am pe Iisus in mine ? Presupunand ca nu cred ca exista.

1-Da, poate fi descoperit, mai ales dacă-L caut:
9. Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.(Lc11,9)
2-Să devin conștient de iubirea Lui pentru mine, iubire care L-a determinat să se jertfească pentru salvarea(mântuirea) mea.
3-Înseamnă să fac nu fapte bune, ci faptele Lui; faptele sunt mai mult sau mai puțin bune, dar faptele Lui sunt ideale.
4-Prin natura ta(firea ta trupească) nu poți face fapte bune fiindcă drept(bun) nu e nimeni(Rom3,10-12). Dacă L-ai avea pe Iisus cu tine atunci ai putea face fapte bune pentru că:
17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la care nu exista primenire sau umbra de schimbare . (IAC 1:17)
Eu îți recomand să crezi că există; vei vedea că ți-e mai de folos decât îți poți închipui.

[nutucutu]

În prealabil postat de iliegh

1. Poate fi descoperit pana la urma Iisus ?
2. Ce inseamna de fapt sa il descoperi ?
3. Ce inseamna sa il urmezi pe Iisus ? A face fapte bune , sau a face cruce cand treci pe langa o biserica ?
4. Daca prin natura mea fac fapte bune, inseamna ca il am pe Iisus in mine ? Presupunand ca nu cred ca exista.

1. Da, dar nu noi Il descoprim ci El ni se descopera.
2. Cand mergeam la biserica pentru pregatirea pentru prima Sfanta Impartasanie cu colegele si prietenele mele, ne-am pus intrebarea asta pentru prima data. O prietena era intrigata de ceea ce a spus preotul, ca la Isus mergem asa cum ne-am nascut, fara nimic- nimic, iar ea avea totusi o papusa la care tinea mult, iar papusa s-ar fi suparat daca nu ar fi dus-o si pe ea la Isus. Deci cum putea sa spuna preotul ca Isus e bun daca ea nu putea sa-si ia si papusa cand mergea la El? Aveam si eu o nelamurire : preotul ne-a spus ca vom merge in Rai sa traim vesnic impreuna cu Isus numai si numai daca nu avem nici un pacat. Pentru mine lucrul acesta era foarte greu, in primul rand ca ma bateam in permanenta cu fratii mei si in al doi-lea rand ca vecinul meu avea un visin din care eu mancam visine. Iar noi aveam tot felul de pomi in gradina, dar nici un visin. Si cum puteam sa ma abtin, ca visinile erau foarte bune?! Atunci m-am gandit ca cel mai bine e sa ma botez la batranete, ca la botez ni se iarta toate pacatele, deci as putea manca visinile vecinului. Totusi, eu deja eram botezata. Si atunci nu-mi mai ramanea decat o singura cale, cam grea, sa nu ma mai bat cu fratii mei si sa nu mai mananc visine de la vecinul meu (grea cale, ne-a spus si preotul ca e greu, dar vom avea o rasplata mare, vom trai vesnic, in ceruri, cu Isus).

Asa am inceput sa-L descoperim pe Isus, incet, incet. Imi amintesc ca ne jucam in fata portii unei vecine. Aceasta s-a apucat sa varuiasca in casa si si-a scos icoanele afara. Erau rezemate de casa, una langa alta. Noi, copiii, ne-am intrebat daca putem sa ne jucam fara sa spunem nici o prostie. Am ajuns la concluzia ca nu putem, asa ca ne-am mutat cu joaca mai incolo, ca sa nu spunem prostii in fata Lui Isus.

Acum eu cred ca Il descoperim pe Isus in toate lucrurile marunte din viata de zi cu zi. Il desoperim cand mancam micul dejun sau cina cu familia, in pace si liniste si ne gandim ca, poate, asa o fi fost si in familia Lui, la Nazaret. Il descoperim cand cineva ne injura in trafic ca-l incurcam si ne amintim ca EL, pe cruce, a suferit mult mai mult. Il descoperim cand cineva ne face un bine si ne gandim ca iata, un om este ghidat de Isus, as putea sa fiu si eu ca el. Sau...

3. Ce inseamna sa-L urmezi pe Isus? Pentru mine inseamna sa fiu un om normal. Sa incerc sa-mi fac treburile pe care le am de facut cat mai bine cu putiinta, oricare ar fi ele. Sa incerc sa ma comport cu ceilalti asa cum mi-ar place ca ceilalti sa se comporte cu mine. Sa incerc sa nu ma plang de greutati pentru a nu-i impovara pe ceilalti cu problemele mele; Il urmez pe Isus cand eu imi pierd cumpatul si tip, sau il judec pe aproapele meu si-mi amintesc ca din cauza mea dar si pentru mine a murit Isus pe cruce si iau hotararea sa nu mai fac aceste lucruri urate; plus o gramada de alte lucruri marunte si similare.

4. Daca un om e bun, bunatatea lui vine de la Dumnezeu, eu asa cred. Si in consecinta omul bun il are pe Dumnezeu in el, chiar daca nu constientizeaza acest lucru, sau chiar daca afirma ca el nu crede in Dumnezeu.

În prealabil postat de nutucutu

1. Da, dar nu noi Il descoprim ci El ni se descopera.
2. Cand mergeam la biserica pentru pregatirea pentru prima Sfanta Impartasanie cu colegele si prietenele mele, ne-am pus intrebarea asta pentru prima data. O prietena era intrigata de ceea ce a spus preotul, ca la Isus mergem asa cum ne-am nascut, fara nimic- nimic, iar ea avea totusi o papusa la care tinea mult, iar papusa s-ar fi suparat daca nu ar fi dus-o si pe ea la Isus. Deci cum putea sa spuna preotul ca Isus e bun daca ea nu putea sa-si ia si papusa cand mergea la El? Aveam si eu o nelamurire : preotul ne-a spus ca vom merge in Rai sa traim vesnic impreuna cu Isus numai si numai daca nu avem nici un pacat. Pentru mine lucrul acesta era foarte greu, in primul rand ca ma bateam in permanenta cu fratii mei si in al doi-lea rand ca vecinul meu avea un visin din care eu mancam visine. Iar noi aveam tot felul de pomi in gradina, dar nici un visin. Si cum puteam sa ma abtin, ca visinile erau foarte bune?! Atunci m-am gandit ca cel mai bine e sa ma botez la batranete, ca la botez ni se iarta toate pacatele, deci as putea manca visinile vecinului. Totusi, eu deja eram botezata. Si atunci nu-mi mai ramanea decat o singura cale, cam grea, sa nu ma mai bat cu fratii mei si sa nu mai mananc visine de la vecinul meu (grea cale, ne-a spus si preotul ca e greu, dar vom avea o rasplata mare, vom trai vesnic, in ceruri, cu Isus).

Asa am inceput sa-L descoperim pe Isus, incet, incet. Imi amintesc ca ne jucam in fata portii unei vecine. Aceasta s-a apucat sa varuiasca in casa si si-a scos icoanele afara. Erau rezemate de casa, una langa alta. Noi, copiii, ne-am intrebat daca putem sa ne jucam fara sa spunem nici o prostie. Am ajuns la concluzia ca nu putem, asa ca ne-am mutat cu joaca mai incolo, ca sa nu spunem prostii in fata Lui Isus.

Acum eu cred ca Il descoperim pe Isus in toate lucrurile marunte din viata de zi cu zi. Il desoperim cand mancam micul dejun sau cina cu familia, in pace si liniste si ne gandim ca, poate, asa o fi fost si in familia Lui, la Nazaret. Il descoperim cand cineva ne injura in trafic ca-l incurcam si ne amintim ca EL, pe cruce, a suferit mult mai mult. Il descoperim cand cineva ne face un bine si ne gandim ca iata, un om este ghidat de Isus, as putea sa fiu si eu ca el. Sau...

3. Ce inseamna sa-L urmezi pe Isus? Pentru mine inseamna sa fiu un om normal. Sa incerc sa-mi fac treburile pe care le am de facut cat mai bine cu putiinta, oricare ar fi ele. Sa incerc sa ma comport cu ceilalti asa cum mi-ar place ca ceilalti sa se comporte cu mine. Sa incerc sa nu ma plang de greutati pentru a nu-i impovara pe ceilalti cu problemele mele; Il urmez pe Isus cand eu imi pierd cumpatul si tip, sau il judec pe aproapele meu si-mi amintesc ca din cauza mea dar si pentru mine a murit Isus pe cruce si iau hotararea sa nu mai fac aceste lucruri urate; plus o gramada de alte lucruri marunte si similare.

4. Daca un om e bun, bunatatea lui vine de la Dumnezeu, eu asa cred. Si in consecinta omul bun il are pe Dumnezeu in el, chiar daca nu constientizeaza acest lucru, sau chiar daca afirma ca el nu crede in Dumnezeu.

Splendid, stimata doamna! Sunt efectiv miscat. Vedeti, cu ce am subliniat eu tocmai ati dat raspunsul perfect agitatorilor secularisti anti-simboluri de credinta, si celor "exploatati in orb" de catre ei, cum se zice in spionaj, pe acest forum.