Postul Craciunului

[Yasmina]

În prealabil postat de Miha-anca

Eu nu pun niciodata lapte, ci doar apa in aluatul de clatite. Dar e prima oara ca nu am pus ou si a mers!
In lipsa de "capsini" eu folosesc gem de fructe de soc. O minunatie!

Fructe de soc??Nu am mai auzit pana acum.
Am mancat gem de macese si coarne,care erau preferatele mele in copilarie dar de fructe de soc nu am auzit.Cred ca este aromat :)

[fallen]

În prealabil postat de Yasmina

Fructe de soc??Nu am mai auzit pana acum.
Am mancat gem de macese si coarne,care erau preferatele mele in copilarie dar de fructe de soc nu am auzit.Cred ca este aromat :)

Se folosesc mai mult in siropuri si tincturi, sunt f. bune pt imunitate. Nici eu n-am auzit de gem pana acum.

[cristiboss56]

În prealabil postat de fallen

Se folosesc mai mult in siropuri si tincturi, sunt f. bune pt imunitate. Nici eu n-am auzit de gem pana acum.

Cat traim invatam , si tot nu le stim pe toate !

[cristina2012]

În prealabil postat de fallen

Se folosesc mai mult in siropuri si tincturi, sunt f. bune pt imunitate. Nici eu n-am auzit de gem pana acum.

Se face gem din fructe de soc. Atentie, fructele de soc sunt laxative, sunt inversul afinelor cu care seamana destul de mult. Persoanele cu gastrita, ulcer pot avea probleme de la fructe de soc, dar nu de la o lingura de gem.

În prealabil postat de Yasmina

Fructe de soc??Nu am mai auzit pana acum.
Am mancat gem de macese si coarne,care erau preferatele mele in copilarie dar de fructe de soc nu am auzit.Cred ca este aromat :)

http://www.culinar.ro/retete/conserv.../156/20/20424/
Fructele de soc au parfumul florilor de soc. Putina lume foloseste aceste fructe atat de bune.
In Gem se pune si lamaie, de pe care s-a ras coaja galbena, caci da un gust putin amarui. Apoi se taie in feliute subtiri si mici. Lamaia si florile de soc se potrivesc de minune.

[fallen]

Am mai pus niste poze in albumul meu "creatii".
http://www.crestinortodox.ro/forum/a...hp?albumid=830
http://www.crestinortodox.ro/forum/a...ictureid=13813

[fallen]

daca se intampla sa ne "spurcam" : la ziua cuiva, suntem serviti, uitam, nu ne dam seama sau pur si simplu nu putem rezista sa nu gustam, multa lume spune "te-ai spurcat, acum mananca tot", dar eu nu sunt de acord. Cred ca e mai bine sa ne infranam atat cat se poate. Sa mancam ce ni se ofera atunci, dar cand e doar pofta noastra...
Dvs cum credeti?

Nimic din cele lăsate de Dumnezeu să le mâncăm nu sunt spurcate; nici nu devin aşa în post. E o renunţare de bună-voie la cele care ne îngreuiază trupul şi sufletul, pentru a înlesni pocăinţa şi rugăciunea, pentru a ne ajuta să ne liniştim şi să fim mai receptivi la revărsarea de har care însoţeşte marile sărbători.
Iar a zice: „tot te-ai spurcat, acum mănâncă tot”, e ca şi cum ai zice: dacă tot ai început păcatul, atunci fă-l până la capăt. Care-i rostul?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de fallen

"te-ai spurcat, acum mananca tot"

Cunosc un om, un barbat cam de varsta mea, care a pierdut tot ce iubea, inclusiv inocenta credintei...
Pierde in fiecare zi cate ceva, "se spurca" zilnic cu inca ceva, in ciuda dorintei si voii lui... Dorinta si vrere care nu sunt dintre cele mai rele, din cate il cunosc.
Uneori il gasesc obosit de razboaiele pierdute, fara numar...; schimbam cateva vorbe, desi de obicei e tacut.
Zilele trecute vorbeam despre adolescenti si modul in care ei isi risipesc energia, timpul, puterile cu nimicuri tot mai daunatoare. Eu eram deznadajduit, mahnit, obosit... El mi-a zis: nu-i nimic, cata vreme ei mai nadajduiesc ceva folositor, au toata sansa de a fi oameni, candva...
Acest om traieste in miezul pierderilor de tot felul de ani buni. Altii, poate, s-ar fi smintit cu totul, s-ar fi sinucis ori, poate, l-ar fi infruntat pe Dumnezeu intr-unul din multele moduri nebunesti pe care le practica oamenii, de mii de ani.
El are, dupa intelegerea mea, o neputinta aparte. Nu poate indrepta nimic, toate se naruie, incetisor, in viata lui precum se scurge nisipul in clepsidra...
Dar el rabda si spera. Uneori lacrimeaza tacut, cand il doare tare...
Alteori zambeste si ochii au o lumina brusca, vapaie vie cum rar am vazut, ca si cand ar fi venit, parca, vestea buna... Dar nu e decat o clipa de speranta, si atat.

Din cate il cunosc, nu va manca niciodata tot rahatul pana la capat. Va fi silit, da, sa ia inca o imbucatura, dar din voia lui nu va deschide niciodata gura. Pacat ca e slab si ca nu rezista unor forte mai mari decat mica lui putere, tot mai firava, pe fiece zi...
Insa, imi pare, acest om e unul dintre putinii care nu tradeaza. Nu doar ca se ridica, de cate ori are ocazia, dar chiar si cand cade suride si accepta, nadajduind ca va fi izbavit...

Ciudat, acum imi dau seama, nu l-am auzit niciodata perorind pe tema sfnteniei, cu atat mai putin spunind ceva despre cuvantul sfantului Siluan. Dar imi spune inima ca omul acesta este printre putinii care nu deznadajduiesc, pregustind totusi iadul.

El se agata de infinitele griuri dintre alb si negru. Astfel, desi pare cu totul negru pe dinafara, eu ghicesc ca in inima lui canta, dincolo de gri si de nesfarsite alte tonuri, o minunata lumina...

[glykys]

Eu am auzit astazi o intampa amuzanta legata de parintele Teofil si vreau sa v-o impartasesc: ucenicul parintelui, impreuna cu alti tineri, mergeau cu trenul catre Sambata, ca sa se spovedeasca la el. Era vineri si fiecare isi scoate pachetelul de acasa. Unul avea o gaina fripta. Toti cei din compartiment, la vederea gainii, se facusera nevazuti, numai ucenicul acesta, care a si relatat intamplarea, fiind el ardelean de fel, a stat. Ba chiar s-a gandit ca respectivul cu gaina a pregatit-o cu dragoste pentru toti si ar fi pacat sa il refuze, pe motiv ca tine post. Si cum se infrupta el din bucatica de gaina, gandindu-se cum ii va spune parintelui Teofil cata dragoste a facut cu acel tanar, trenul a avut o miscare mai brusca si i-au picat in cap toate bagajele de sus!
Ajuns la manastire, parintele l-a certat ca a mancat din gaina, ca ar fi trebuit sa ii explice frumos ca vinerea e zi de post...

Da, daca "te spurci", continui postul.