Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

Hai să ne potolim, să respectăm ce ne-a cerut Miha-Anca. Că tu eşti dezertor în momentul asta, tu militezi pentru ordine, respect etc şi noi suntem Off Topic de ceva vreme.

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Hai să ne potolim, să respectăm ce ne-a cerut Miha-Anca. Că tu eşti dezertor în momenmtul asta, tu militezi pentru ordine, respect etc şi noi suntem Of Toppic de ceva vreme.

Bine fie... ma las batut (nu ma dau batut).
:D

[Fani71]

Cred ca, in afara de ceea ce am zis despre problema contraceptiei, abstinenta in cadru unul cuplu trebuie sa fie dupa cuvintele sfatului Pavel. Este buna in anumite limite din aceleasi motive ca si postul: pentru a ii ajuta pe cei doi sa se detaseze, sa nu devina 'inrobiti'. Dar nu trebuie exagerata. Dupa parerea mea, perioadele prea lungi cum ar fi alaptarea si toata sarcina (din principiu) sau 'interzicerea' in cazul celor care nu ai pot avea copii sunt exagerari de tip criptoplatonic.
Si cu asta, eu cred ca am zis tot ce am avut eu de zis in legatura cu acest subiect. Daca nu m-oi simti foarte provocata, nu cred sa mai scriu aici.
De sambata incolo o sa fac 'abstinenta' de forum pentru o vreme, oricum.

În prealabil postat de Fani71

Dupa parerea mea, perioadele prea lungi cum ar fi alaptarea si toata sarcina (din principiu) sau 'interzicerea' in cazul celor care nu ai pot avea copii sunt exagerari de tip criptoplatonic.

S-ar putea să fie chiar invers, tu să exagerezi. Care mai e rostul împreunării în cazul sarcinii?

[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

S-ar putea să fie chiar invers, tu să exagerezi. Care mai e rostul împreunării în cazul sarcinii?

Unirea dintre soti. Exprimarea dragostei si in aacest plan.

În prealabil postat de Fani71

Unirea dintre soti. Exprimarea dragostei.

Oare exprimarea dragostei se materializează doar prin împreunare? Și care e rodul dragostei dintre soți, dacă copilul e deja zămislit?

Exprimarea iubirii nu se face numai prin sex, iar cei care se limitează numai la asta nu ştiu ce înseamnă dragostea sufletească. Mai mult, când e vorba de sarcină, sănatatea fizică şi sufletească a copilului este mult mai importantă decât placerile carnale ale soților.
Poţi face o gramadă de lucruri frumoase fară împreunare, un fel de retrăire a primelor întâlniri, o reconectare sufletească care poate nu mai este așa vizibilă.

ps: ți-aș scrie poziția unor părinți care sunt de o altă părere decât a ta.

[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

Oare exprimarea dragostei se materializează doar prin împreunare? Și care e rodul dragostei dintre soți, dacă copilul e deja zămislit?

Exprimarea iubirii nu se face numai prin sex, iar cei care se limitează numai la asta nu ştiu ce înseamnă dragostea sufletească. Mai mult, când e vorba de sarcină, sănatatea fizică şi sufletească a copilului este mult mai importantă decât placerile carnale ale soților.
Poţi face o gramadă de lucruri frumoase fară împreunare, un fel de retrăire a primelor întâlniri, o reconectare sufletească care poate nu mai este așa vizibilă.

ps: ți-aș scrie poziția unor părinți care sunt de o altă părere decât a ta.

Nu am zis ca dragostea se exprima numai asa, ci si asa.
Daca cei doi se iubesc, este firesc sa vrea sa isi exprime dragostea si in acest fel. Desigur, in timpul sarcinii se poate ca femeia sa nu aiba dorinta sau sa aiba probleme de sanatate, asta e altceva.
Stiu parerea p. Arsenie Boca si teoriile lui despre asta pe care le consider pseudostiintifice...

[andreicosmovici]

În prealabil postat de ovidiu b.

Exprimarea iubirii nu se face numai prin sex, iar cei care se limitează numai la asta nu ştiu ce înseamnă dragostea sufletească.

Cele două trebuie alternate. Oricum, cand treburile merg bine intre soti, relatiile conjugale vin sa pecetluiasca. Eu cred ca nimeni nu cauta in sine placerea sexuala, ea vine sa implineasca ceva. Problema este atunci cand aceasta placere este înfierată, deşi, în inima ta, tu simţi că aduce ceva deosebit în relaţia dintre tine şi sot / soţie. Să trăieşti relaţiile conjugale cu soţul / soţia cu teama că păcătuieşti ontologic, cu gândul că înainte de păcat, oamenii nu s-au împreunat aşa cum se face azi (dar cum? ideea asta am citit-o chiar şi în acest topic), cu gândul că plăcerea, în sine, este rea (am întrebat atunci: să nici nu mai mâncăm sau bem), astea sunt impedimente mentale şi sufleteşti majore. Dacă stăm să ne gândim doar la conformaţia fizică a femeii şi a bărbatului, atunci poate ne dăm seama de nişte lucruri pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, în înţelepciunea şi bunătatea sa. Sau (mi se va spune), corpurile noastre erau altfel înainte de căderea în păcat? Din câte ştiu, Isus era destul de asemănător cu cei din vremea lui. Giulgiul din Torino aduce, în plus, acest argument.

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Cred ca, in afara de ceea ce am zis despre problema contraceptiei, abstinenta in cadru unul cuplu trebuie sa fie dupa cuvintele sfatului Pavel. Este buna in anumite limite din aceleasi motive ca si postul: pentru a ii ajuta pe cei doi sa se detaseze, sa nu devina 'inrobiti'. Dar nu trebuie exagerata. Dupa parerea mea, perioadele prea lungi cum ar fi alaptarea si toata sarcina (din principiu) sau 'interzicerea' in cazul celor care nu ai pot avea copii sunt exagerari de tip criptoplatonic.
Si cu asta, eu cred ca am zis tot ce am avut eu de zis in legatura cu acest subiect. Daca nu m-oi simti foarte provocata, nu cred sa mai scriu aici.
De sambata incolo o sa fac 'abstinenta' de forum pentru o vreme, oricum.

Nu poti sti cat de atasat esti de fapt de un lucru atat timp cat nu iti lipseste.
Daca faci abstinenta un an si nici macar nu observi lucrul asta, atunci da, esti un om liber.
Si iti garantez ca anul ala se prelungeste de la sine, in conditiile in care apar alte satisfactii duhovnicesti si sigur vor apare, pentru ca un astfel de an nu poate fi atins decat in doua feluri: prin frigidititate (nu stiu care ar fi termenul la barbati) sau o traire duhovniceasca deosebita.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Nu poti sti cat de atasat esti de fapt de un lucru atat timp cat nu iti lipseste.
Daca faci abstinenta un an si nici macar nu observi lucrul asta, atunci da, esti un om liber.
Si iti garantez ca anul ala se prelungeste de la sine, in conditiile in care apar alte satisfactii duhovnicesti si sigur vor apare, pentru ca un astfel de an nu poate fi atins decat in doua feluri: prin frigidititate (nu stiu care ar fi termenul la barbati) sau o traire duhovniceasca deosebita.

Mult succes la cununia alba! ;-)
Totusi, sf Pavel si dupa el sf Ioan Gura de aur sfatuiesc cuplul sa nu prelungeasca prea mult abstinenta.
Daca aplici argumentul tau si la post, cel mai bine ar fi sa mancam fasole si la Inviere.