Creatie versus evolutie

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ceea ce vreau eu să spun, de fapt, este că raţiunea lui Dumnezeu, adică Logosul, este prezentă în toate cele pe care le-a creat. Materia însăşi, în ultimă analiză, se pare că este „nimic”, e lipsită de consistenţă, particulele subatomice se pare că au doar energie, fără masă, aşa cum sunt fotonii (care n-au masă decât în mişcare). Asta face să bănuim (sau să înţelegem) că în ultima ei adâncime materia nu există în sine, fiind o vibraţie energetică, din voia şi raţiunea dumnezeiască (cam aşa ceva spunea Petre Ţuţea).
Această raţiune care face bobul de grâu să încolţească şi spicul să crească, care face ca toate să existe cu ordine şi sens, nu e altceva decât Logosul, Dumnezeu-Cuvântul, prin Care toate s-au făcut.
Nu că El S-ar afla substanţial în cele materiale spun, ci că lumea poartă pecetea raţiunii dumnezeieşti şi prin ea există, creşte, se transformă, devine.
Înţelegând aşa, ne dăm seama că Dumnezeu este mult mai aproape de noi decât ne închipuim de obicei, fiindcă toate prin El există şi în toate este El.

Frumoasa si elocventa asertiune. Subscriu domnule N.Priceputu.

In asentimentul celor de mai sus doresc sa precizez:
Materia are "doua moduri de existenta": substanta caracterizata prin masa si camp caracterizat prin energie. Conversias reciproca a "celor doua moduri de manifestare a existentei" materiei este "cuprinsa" intr-o "simpla" ecuatie: E=m*c^2.

Despre "realitatea existentiala" a particulelor subatomice (mecanica cuantica):Dualitatea «unda-particulă» rămâne o problemă de actualitate întrucât fenomenele de măsura la nivel cuantic se lovesc pe deplin de modul de percepție (cognitie intelectuala umana) al realități la nivel macroscopic.
Pentru a ieși din impas, au fost propuse câteva soluţii precum, «Interpretarea de la Copenhaga» prin care se susține ca fizica cuantică nu descrie realitatea în ea însăși ci tot ce se poate cunoaște despre realitate».

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de Eugen7

Pentru a ieși din impas, au fost propuse câteva soluţii precum, ŤInterpretarea de la Copenhagať prin care se susține ca fizica cuantică nu descrie realitatea în ea însăși ci tot ce se poate cunoaște despre realitateť.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Realitatea e una.
Reprezentarea realitatii e alta.
Noi nu procesam realitatea, ci insesi reprezentarile noastre subiective (incepind cu modelarea bioelectrica a stimulilor senzoriali in organele de simt/analizatorii) ale realitatii. Nu cunoastem realitatea, ci elaboram la nesfarsit, brodam pe seama re-prezentarii ei pe care o depanam in fiinta noastra. Aparate de vis si zbor prin vazduhuri create mintal, asta suntem...
Descriem ceea ce cunoastem, asadar ceea ce producem cu fiinta noastra programata la un anumit tip de functionare (descriem asadar re-prezentarea subiectiva, psihica, a realitatii obiective) iar nu ce nu cunoastem si nu putem cunoaste.

Suntem incapabili sa cunoastem realitatea tocmai din pricina alcatuirii noastre biopsihice.

Acum poate pricepem de ce sfintii nu cunosc ca noi, ci prin rapire in Duhul. Dincolo de piedica fatala a psihismului nostru conventional/simbolic.

Cunoasterea fireasca e o uriasa descriere a re-prezentarii, a produselor mecanismelor psihice ale eului.
Cunoasterea suprafireasca e ceea ce, poate, ravnim cu totii uneori. Dar nu ne e dat, ca nu e de folos noua. Acestora care suntem. In cercul nostru de autoamagiri si confort. La care tinem suficient de mult incat sa nu abandonam in ruptul capului lumea re-prezentarilor, de care suntem cu totul ATASATI, IMPATIMITI.
Povesti scornite despre ce nu cunoastem, de fapt - asta-i mintea omului, MULT IMPATIMITA NOASTRA MINTE.
Ca sa nu murim de plictiseala si de groaza in alegerile noastre pamantesti. Ca sa putem umbla beti si haihui in placerile noastre efemere. Cu sclifoseli, desigur, nesfarsite.

Ne invartim o viata intreaga intr-un sistem de conventii (numit cultura si subculturi) elaborate in istorie si de fiecare om pre limba lui. Nu ne scoate din acest labirint decat Cineva aflat in afara lui. Bunul Dumnezeu, adica. In (prin) Taine.
Daca ravnim pe bune.

[catalin2]

Cred ca s-a produs o incurcatura, Cristi a dat un mesaj al lui vsovivi de pe alt topic, nu l-a scris el. Nu l-a incadrat corect in citat.

În prealabil postat de catalin2

Cred ca s-a produs o incurcatura, Cristi a dat un mesaj al lui vsovivi de pe alt topic, nu l-a scris el. Nu l-a incadrat corect in citat.

Pai vezi ce inseamna labirintul/harababura re-prezentarilor subiective?.........:))

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Pai vezi ce inseamna labirintul/harababura re-prezentarilor subiective?.........:))

In asentimentul afirmatiei de mai sus... "una este sa stim si alta este sa intelegem".

Un profesor la scoala, la ora de fizica (matematica) face demonstratia pe tabla explicand pas cu pas... la sfarsit isi intreaba studientii: ati inteles domnilor? Onest, studentii raspund ca nu.
Calm, profesorul sterge tabla, mai face o data demonstratia explicand si mai atent. Cand sunt intrebati daca au inteles studentii raspund ca nu...
Profesorul nu se impacienteaza, mai sterge o data tabla, mai faca inca o data demonstratie, cu si mai mult calm cu si mai multa dragoste cu si mai multe explicatii... insa la sfarsit studentii raspuns sincer, un pic jenati, ca tot nu au inteles (demonstratia, caci stiau despre ce este vorba).
Aunci, profesorul, cu o voce putin mai aspra dar plina de dragoste afrima: Dragii mei studenti, am prezentat demonstratia de 3 ori, am inteles pana si eu si voi tot nu ati inteles?

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Realitatea e una.

Ce ESTE realitatea? Ce ESTE Adevarul?

Unii Il stiu pe Hristos (chiar si demonii) altii il cunosc pe Hristos (Sfintii, Biserica...).

"Eu sunt Cel ce SUNT" spune Dumnezeu.

În prealabil postat de ioan cezar

Reprezentarea realitatii e alta.

iar sensul existential al acestei cognitii a realitatii este cu totul altceva. Evident ca sensul existenital al reprezentarilor realitatii este "problema". Aici apar conflictele intre harul lui Dumnezeu, intre Adevar si minciuna. Dracul se ascude foarte bine in ingnoranta noastra... caci noi cand nu vedem, suntem in bezna in intuneric... sutem prada sigura a inselarii, a minciunii... insa harul Duhului Sfant lumineaza si demonii nu se mai pot ascunde si atunci cauta sa "stinga" faclia prin care lumineaza harul... asa au ucis pe Hristos si pe Sfintii sai... si cauta in continuare sa ucida sa stinga harul, adevarul, dragostea... Biserica (caci in EA lucreaza deplin si desavarsit si indumnezeitor harului lui Dumnezeu prin Hristos Iisus insusi).

În prealabil postat de ioan cezar

Noi nu procesam realitatea, ci insesi reprezentarile noastre subiective (incepind cu modelarea bioelectrica a stimulilor senzoriali in organele de simt/analizatorii) ale realitatii. Nu cunoastem realitatea, ci elaboram la nesfarsit, brodam pe seama re-prezentarii ei pe care o depanam in fiinta noastra. Aparate de vis si zbor prin vazduhuri create mintal, asta suntem...
Descriem ceea ce cunoastem, asadar ceea ce producem cu fiinta noastra programata la un anumit tip de functionare (descriem asadar re-prezentarea subiectiva, psihica, a realitatii obiective) iar nu ce nu cunoastem si nu putem cunoaste.

Suntem incapabili sa cunoastem realitatea tocmai din pricina alcatuirii noastre biopsihice.

Acum poate pricepem de ce sfintii nu cunosc ca noi, ci prin rapire in Duhul. Dincolo de piedica fatala a psihismului nostru conventional/simbolic.

Cunoasterea fireasca e o uriasa descriere a re-prezentarii, a produselor mecanismelor psihice ale eului.
Cunoasterea suprafireasca e ceea ce, poate, ravnim cu totii uneori. Dar nu ne e dat, ca nu e de folos noua. Acestora care suntem. In cercul nostru de autoamagiri si confort. La care tinem suficient de mult incat sa nu abandonam in ruptul capului lumea re-prezentarilor, de care suntem cu totul ATASATI, IMPATIMITI.
Povesti scornite despre ce nu cunoastem, de fapt - asta-i mintea omului, MULT IMPATIMITA NOASTRA MINTE.
Ca sa nu murim de plictiseala si de groaza in alegerile noastre pamantesti. Ca sa putem umbla beti si haihui in placerile noastre efemere. Cu sclifoseli, desigur, nesfarsite.

Ne invartim o viata intreaga intr-un sistem de conventii (numit cultura si subculturi) elaborate in istorie si de fiecare om pre limba lui. Nu ne scoate din acest labirint decat Cineva aflat in afara lui. Bunul Dumnezeu, adica. In (prin) Taine.
Daca ravnim pe bune.

Binevenita asertiunea dumintale frate Ioan Cezar. Subscriu... dar am si luat aminte.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.