Ecumenism

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan cezar

Ce treaba au papuasii si necredinciosii cu toate acestea?
Oare Psalmul 1, de pilda, zice "fericit papuasul care..." sau zice ... cum?
Cum mai zice oare, chiar asa? ...

Pesemne că Psalmul 1 zice "fericit este BORistul care...".
Nu sesizaţi că aţi ajuns să îl încuiaţi pe Duhul în Biserica dv ? Şi sunteţi serios când credeţi că El o să stea acolo ? El, care preexistă nu numai Bisericii, ci lumii vizibile şi invizibile ? El, care se mai numeşte şi "Ruah" sau, mai pe româneşte, "Vântul", El, care pe toate le mângâie şi le mişcă ?

Se pare că aţi citit vreo 10 rafturi de bibliotecă. Cărţi despre credinţă. Dar la ce v-a folosit, dacă nu puteţi distinge între Harul Sfinţitor, pe care nimeni nu-l poate dobândi decât prin Cristos şi în Biserica Sa, şi harurile lucrătoare, acelea care mişcă inimile oamenilor, afară de cazul că le-au crescut solzi pe inimi de s-au învârtoşat, ajungând la sklerocardia ?

Da ! Papuaşul care se apleacă să-l îngrijească pe cel rănit de lângă el, tocmai a primit un impuls direct de la Duhul Sfânt. Iar acestui impuls, îi spunem, simplu: har lucrător. Nu este necesar să fii în Religia cea Adevărată pentru asta: Vântul suflă şi peste evrei, şi peste samariteni.

Nu ştiaţi oare că şi peste morţi suflă Duhul ? Da ! De câte ori sunt mort, Duhul îmi aminteşte de erorile din cauza cărora am murit. El mă îndeamnă să mă rog, El mă îndeamnă să mă pocăiesc, El mă îndeamnă să ies din groapa pe care mi-am săpat-o, El mă face să alerg neîntârziat să găsesc Taina vindecătoare. Acesta este modul de operare, peste vii şi peste morţi, al Vântului.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pesemne că Psalmul 1 zice "fericit este BORistul care...".
Nu sesizaţi că aţi ajuns să îl încuiaţi pe Duhul în Biserica dv ? Şi sunteţi serios când credeţi că El o să stea acolo ? El, care preexistă nu numai Bisericii, ci lumii vizibile şi invizibile ? El, care se mai numeşte şi "Ruah" sau, mai pe româneşte, "Vântul", El, care pe toate le mângâie şi le mişcă ?

Se pare că aţi citit vreo 10 rafturi de bibliotecă. Cărţi despre credinţă. Dar la ce v-a folosit, dacă nu puteţi distinge între Harul Sfinţitor, pe care nimeni nu-l poate dobândi decât prin Cristos şi în Biserica Sa, şi harurile lucrătoare, acelea care mişcă inimile oamenilor, afară de cazul că le-au crescut solzi pe inimi de s-au învârtoşat, ajungând la sklerocardia ?

Da ! Papuaşul care se apleacă să-l îngrijească pe cel rănit de lângă el, tocmai a primit un impuls direct de la Duhul Sfânt. Iar acestui impuls, îi spunem, simplu: har lucrător. Nu este necesar să fii în Religia cea Adevărată pentru asta: Vântul suflă şi peste evrei, şi peste samariteni.

Nu ştiaţi oare că şi peste morţi suflă Duhul ? Da ! De câte ori sunt mort, Duhul îmi aminteşte de erorile din cauza cărora am murit. El mă îndeamnă să mă rog, El mă îndeamnă să mă pocăiesc, El mă îndeamnă să ies din groapa pe care mi-am săpat-o, El mă face să alerg neîntârziat să găsesc Taina vindecătoare. Acesta este modul de operare, peste vii şi peste morţi, al Vântului.

Bine, Mihnea, nu exagera si tu ceea ce deja am marit eu insumi. O faceam cu un scop, vad ca te-ai luat doar dupa unele cuvinte... Bine, ok, adica nu te contrazic, doar ca pui accent pe ceea ce e suflare de viata, in timp ce eu vorbeam despre credinta, Mihnea...
Si inca despre credinta unui om crestin...
Te rog, daca binevoiesti, sa faci distinctia intre vietuire dupa inclinatiile naturale sau dupa educatii de grup bastinase, pe de o parte
si viata in Hristos, in Biserica, pe de alta parte.
Este cu totul posibil sa facem aceasta distinctie, cata vreme suntem botezati in Hristos si avem o credinta constienta.
Poate incerci sa nu te mai grabesti chiar asa... Te rog...:)

[Decebal]

Dar, domnilor, problema deja alunecă bine de tot off-topic şi asta pentru că nu am auzit pe nici un ortodox să facă vreun ecumenism cu papuaşii.

[catalin2]

În prealabil postat de Decebal

Dar, domnilor, problema deja alunecă bine de tot off-topic şi asta pentru că nu am auzit pe nici un ortodox să facă vreun ecumenism cu papuaşii.

Ecumenismul cuprinde si invataturile gresite venite cu aceasta ratacire, cum vezi ca sunt si pelagianismul si calvinismul.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dar la ce v-a folosit, dacă nu puteţi distinge între Harul Sfinţitor, pe care nimeni nu-l poate dobândi decât prin Cristos şi în Biserica Sa, şi harurile lucrătoare, acelea care mişcă inimile oamenilor, afară de cazul că le-au crescut solzi pe inimi de s-au învârtoşat, ajungând la sklerocardia ?

Da ! Papuaşul care se apleacă să-l îngrijească pe cel rănit de lângă el, tocmai a primit un impuls direct de la Duhul Sfânt. Iar acestui impuls, îi spunem, simplu: har lucrător. Nu este necesar să fii în Religia cea Adevărată pentru asta: Vântul suflă şi peste evrei, şi peste samariteni.

Sper ca ati citit si mesajul meu in care explicam ca aceasta este doctrina calvina preluata de la Fer. Augustin. Oamenii pot face fapte (bune sau rele) si fara har sau influenta ingerilor cazuti. Altfel sunt roboti.
In al doilea rand, harul din Biserica se numeste har lucrator, interior, harul exterior se mai numeste si chemator. Harul lucrator intra la Botez si Mirungere in inima omului, harul exterior, chemator, ramane in afara inimii.
Harul acesta exterior il lumineaza pe om si il ajuta sa vada adevarul si sa vina in Biserica lui Hristos (adica cea Ortodoxa). Nu il ajuta sa faca fapte bune in cinstea vreunui zeu. Harul exterior era cel ce ii ajuta si pe dreptii Vechiului Testament, pe timpul acela nu exista Biserica s apoata veni in ea.
Harul lucrator nu il au nici ortodocsii in mod constant (adica tot timpul), doar cei ce s-au eliberat de patimi si astfel au devenit temple ale Duhului Sfant. Cei ce se desprind de Biserica (schismatici sau eretici) pierd harul lucrator, acesta nu vine unde sunt pacate sau neadevar. De aceea in BC nu mai este har lucrator de aproape 1000 de ani.
Pe de alta parte ereiza pelagianista spunea ca omul nu are nevoie de har pentru a face fapte de credinta, mantuitoare, omul se poate apropia de Dumnezeu si fara har. Si sunt si ortodocsi care spun ca fapte mantuitoare se pot face si fara har.

[catalin2]

Pentru a se intelege mai bine voi cita din link-ul dat, despre pelagianism si eroarea preluata de calvini de la Fer. Augustin.

"Pelagius considera că oamenii au capacitatea de a îndeplini poruncile lui Dumnezeu prin exercitarea libertății voinței umane, independent de slava lui Dumnezeu. El afirma că oamenii îl pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru și a gândirii raționale. Astfel ea neagă păcatul originar, doctrina conform căreia noi am moștenit o fire păcătoasă de la Adam. El spunea că Adam și-a făcut rău doar sieși, când a decăzut, iar toți descendenții săi nu au fost afectați de păcatul lui Adam. Pelagius susținea că o persoană este născută cu aceeași puritate și virtuți morale ca cele ale lui Adam, atunci când a fost făcut de Dumnezeu."

Calvinismul eopusul ei, la fel o greseala, a Fer. Augustin. "Susținând necesitatea absolută a harului divin, Augustin afirma că vointa omului este atât de slăbită si neputincioasă din cauza păcatului strămoșesc, încât nu poate face, fără ajutorul lui Dumnezeu, decât fapte rele. Augustin a susținut și ideea că Dumnezeu nu vrea ca toți oamenii să se mântuiască, ci numai numai cei aleși sau predestinați să scape de osânda."

În prealabil postat de catalin2

Pentru a se intelege mai bine voi cita din link-ul dat, despre pelagianism si eroarea preluata de calvini de la Fer. Augustin.

"Pelagius considera că oamenii au capacitatea de a îndeplini poruncile lui Dumnezeu prin exercitarea libertății voinței umane, independent de slava lui Dumnezeu. El afirma că oamenii îl pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru și a gândirii raționale. Astfel ea neagă păcatul originar, doctrina conform căreia noi am moștenit o fire păcătoasă de la Adam. El spunea că Adam și-a făcut rău doar sieși, când a decăzut, iar toți descendenții săi nu au fost afectați de păcatul lui Adam. Pelagius susținea că o persoană este născută cu aceeași puritate și virtuți morale ca cele ale lui Adam, atunci când a fost făcut de Dumnezeu."

Calvinismul eopusul ei, la fel o greseala, a Fer. Augustin. "Susținând necesitatea absolută a harului divin, Augustin afirma că vointa omului este atât de slăbită si neputincioasă din cauza păcatului strămoșesc, încât nu poate face, fără ajutorul lui Dumnezeu, decât fapte rele. Augustin a susținut și ideea că Dumnezeu nu vrea ca toți oamenii să se mântuiască, ci numai numai cei aleși sau predestinați să scape de osânda."

Doua pozitii extreme, printre care se strecoara fin, firul Ortodoxiei, precum camila (iar nu patrupedul acela) prin urechile acului...:)
Solutia? Impreuna-lucrarea dintre Dumnezeu si om, in Biserica. Asta-i tot.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Doua pozitii extreme, printre care se strecoara fin, firul Ortodoxiei, precum camila (iar nu patrupedul acela) prin urechile acului...:)
Solutia? Impreuna-lucrarea dintre Dumnezeu si om, in Biserica. Asta-i tot.

Adevarat, invatatura ortodoxa nu cade nici in dreapta, nici in stanga, nu sustine nici ca omul a ramas la fel ca Adam (pelagianism), nici ca a cazut de tot (calvinism). Ci ca firea s-a degradat, dar nu pana la limita de jos. De aceea nu mai poate face fapte de credinta pentru a se apropia de Dumnezeu, ci fapte ale firii cazute. Pentru aceasta omaneii au nevoie de har, pe care il primesc gratis la Botez si Mirungere, acesta e inceputul sinergiei intre har si vointa omului. Aceasta pentru indumnezeire, ca sa se poata mantui. Altfel, omul pastrand chipul lui Dumnezeu, poate face fapte, dar nu poate ajunge la o relatie cu Dumnezeu, la o indumnezeire, necesara mantuirii.

.. decat in impreuna-lucrare cu harul (lucrator al) lui Dumnezeu.
Cerind (in rugaciunea individuala si in rugaciunile colective din Biserica) si nevoindu-se, dupa puteri,
omul crestin primeste harul (har peste har, pe masura ce accepta sa lucreze "via" despatimirii si urca in virtuti)
pentru lucrarea cea buna, intru mantuire.
Astfel, crestinul lucreaza curatia si "subtirimea" (sugerata iconografic de forma corpului, in icoane si in picturile din salasul de cult), pana devine (cazul sfinteniei) "barbat imbunatatit ajuns la varsta lui Hristos", varsta duhovniceasca...

Are parte crestinul nevoitor, prin har, si de bucuriile credintei (care nu sunt nici mici si nici putine, ci nenumarate si de nespus), ca arvuna, ca pregustare la ospatul vesnic.

In acest sens/scop sunt randuite toate in Biserica.

Cum de nu intelegem aceasta si ratacim in tot felul de basme?

Orice renuntare pentru Hristos, orice despatimire, orice acceptare smerita
orice raspuns, cat de mic, la "Lasa toate ale tale si urmeaza Mie!"
este urmat, uneori practic instantaneu (DA!) de o revarsare de har. Aceasta este adeseori coplesitoare, de nedus... (avem marturiile cuviosilor ca fiind sigure)

De obicei, din cate am auzit (citit, povestit etc.) harul daruit de Dumnezeu nevoitorului ii aduce din roadele Duhului pace, bucurie, rabdare si celelalte, CULMININD CU DRAGOSTEA.

Asadar, cei ce vorbesc cu atata usurinta despre Dragoste, ca fiind atat de accesibila si raspindita, o confunda pe aceasta cu diverse emotii lumesti... Iubirile noastre cumsecade, naturale, fara nimic supranatural... Ce iubitor e omul, din natura!

Dragostea insa, invatam in Biserica, aflam din Traditie, ca e piscul, e rodul cel mai mare pe care il poate experimenta un om. Dragostea ca virtute la varful despatimirii, dragostea lui Hristos Care se roaga in Ghetsimani si urca Golgota. Dragostea Lui pe Cruce.

Cine o are, e sfant.

Vad ca multi se lauda aici ca o au si ne asigura, sugerindu-ne cat de incuiati suntem (dispretuitor demers, ce sa spun...) ca Ea e raspindita din greu la tot omul, pana la papuasi...
O fi.
Eu n-O cunosc asa.
Eu unul nu O am.
Dar nu deznadajduiesc.