E uimitor prin cate cai se poate apropia Domnul de noi. Cu adevarat El ne stie gandul si daca gandul nostru e bun si vrem cu adevarat sa_L cunoastem Se daruieste pe Sine celui ce-L primeste cu smerenie.
Ma bucur de aceste postari.
Dorinta mea de a-L cunoaste pe Domnul s-a nascut de la o cruciulita. Tinand in mana o cruciulita, am observat ca seamana cu crucea de pe turla bisericii pe care tocmai o aveam in fata. De acolo a pornit totul, toata curiozitatea. A urmat in adolescenta o perioada de cercetare : citiri, intrebari, catehisme, literatura religioasa, vietile sfintilor, Sfanta Scriptura, Sfanta Liturghie.
M-a insotit mult o rugaciune scurta si sincera: "Doamne, ajuta-ma sa Te cunosc".
Mi-am dat seama si imi dau seama ca fara a_I cere Domnului darul cunoasterii, nu putem ajunge la o cunoastere profunda. "Cereti si vi se va da", dar toate cererile sa aiba legatura cu prioritatea vietii noastre: "Cautati MAI INTAI Imparatia Cerurilor".
"Doamne, sporeste-ne credinta" au spus Apostolii care vedeau minuni, cu atat mai mult suntem noi indreptatiti sa spunem rugaciunea aceasta zilnic, noi care nu ne-am invrednicit de darul Apostolilor de a vedea minunile Domnului.
Oare ce va iesi din rugaciunea aceasta sincera si zilnica : "Doamne, sporeste-mi credinta!"???
La intrebarea aceasta vom putea raspunde dupa ce vom spune rugaciunea cu inima curata si aprinsa de dorinta de a_L cunoaste pe Domnul si de a crede in El cu toata fiinta.
|
09.08.2012, 00:22:55
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode