Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

[Decebal]

În prealabil postat de ioan cezar

Cautarea personala a harului lui Dumnezeu, cufundarea in umilinta si iubire jertfelnica, incep si se intemeiaza mereu pe Sfintele Taine.

De fapt şi aici avem de-a face cu încă o răstălmăcire a adevărului prin prisma ortodoxistă. Căutarea lui Dumnezeu, dincolo de anumite cazuri unde vine din iniţiativa omului, se face în baza propovăduirii Bisericii, atât prin propovăduirea propriu-zisă cât şi prin faptele şi roadele pe care le arată creştinii şi cu care îi atrag pe alţii la creştinism. La Christos vine cel care este atras de Tatăl, după cum spune foarte clar evanghelia după Ioan.

Însă ortodocşii ce s-au învăţat ei? Că nu trebuie ei să meargă să propovăduiască pe Christos şi mântuirea, ci că oamenii trebuie să vină la ei şi să îi caute. Oamenii trebuie să vină la ei şi să se milogească de ei să fie băgaţi în seamă, oamenii trebuie să meargă să îi aştepte pe la margini de drumuri, pe la colţuri de străzi, eventual să le mai vâre şi câte un plic cu bani în buzunarul de la sutană sau o altă "atenţie", pentru ca să fie băgaţi şi ei în seamă de DOMNI. Mai înainte vreme apostolii erau trimişi de Christos la propovăduire, DOMNII ortodocşi nu trebuie să facă astea, ei nu se încurcă cu mizilicuri dintr-astea, ei aşteaptă să vină alţii să se milogească de ei, să se ploconească în faţa lor doar, doar i-ar băga şi pe ei DOMNII în seamă.

Au ajuns unii să creadă că e de ajuns să ai niscaiva studii "teologice" şi să mai ai şi nişte cunoştinţe bine poziţionate pentru a accede la statutul de DOMN. Nu mai trebuie să fie ei înşişi trecuţi prin calea cea strâmtă, nu mai trebuie ei înşişi să dovedească ceva cu viaţa lor, nu mai trebuie ei înşişi să arate propriile lor competenţe şi propria lor alegere, nu, cu diploma şi cu pilele şi relaţiile bine ancorate ai mari şanse să ajungi un DOMN printre alţi DOMNI. Şi asta în buna tradiţie balcano-bizantinoidă în care statutul de preot, scuze de DOMN, se lua din tată în fiu, cu niţică ştiinţă a alfabetului, a câteva glasuri, acolo un "Doamne, strigat-am", câteva noţiuni elementare, şi gata DOMNUL era bun şi i se cânta, în ciuda cruntei realităţi, "Vrednic este" şi aşa ajungea DOMNUL DOMN. Nu trebuia să dovedească nimic, nu trebuia să se nască din Dumnezeu, nu trebuia să aibă parte de transformarea spirituală şi nici să o arate cuiva. Şi cui ar fi trebuit să o arate de vreme ce şi superiorii nu erau cu mult mai mult decât el, şi erau tot DOMNI, nişte DOMNI mai mari, cu relaţii pe la cei mai mari prin politichie, dar tot DOMNI, DOMNOŞI DOMNI. În orice societate spirituală care se respectă, nobilitatea, nobleţea, domnia mai trebuie şi dovedite în prealabil, alegerea de la Dumnezeu trebuie arătată, dovedită, se trec probe sub ochii unora care au dovedit înaintea lor şi au discernământul cizelat pentru a şti şi pentru aprimi de la Dumnezeu înţelegere de a discerne care sunt aleşii, hirotoniţii lui Dumnezeu, şi abia apoi poţi accede la statutul de păstor al altora. Dar în ortodoxia balcanică nu trebuie să arăţi prea multe nimănui; o să le arate ei DUPĂ ce vor ajunge DOMNI.

Iar pe lângă propovăduire, creştinismul mai seducea şi mai seduce prin faptele şi harurile sau harismele creştinilor. Dar în ziua de azi creştinii nu mai trebuie să dovedească nimic nimănui. Că doar pe ei îi cheamă creştini din neam în neam. ("Cine are sămânţă bună, tot botează şi cunună", după cum grăieşte "marea" înţelepciune creştină crescută prin plaiurile strămoşeşti.) La ei încreştinarea e cu numele, şi vom mai vedea noi DUPĂ dacă o mai fi loc şi de altceva. Pâna la Sfintele Taine mai este deci cale lungă dar ortodocşii balcanici nu vor să o parcurgă, ei nu concep să se înjosească, să se coboare până la nivelul evangheliei de la statutul lor înalt, de la semeţia lor domnească. Că în ortodoxia balcanică de fapt toţi sunt DOMNI. Aşa, din oficiu.

În prealabil postat de ioan cezar

Ele au fost randuite in Sfanta Biserica de Insusi Hristos, prin Duhul Sfant, asadar nu vin de la oameni ci vin in dar de la Dumnezeu.

N-or fi venind ele de la oameni, dar vin prin oameni, şi pentru că vin prin oameni atunci este necesar ca aceia care le "administrează" să mai şi ştie despre ce este vorba cu Tainele acelea, şi să mai şi ştie să le administreze. Dar la ortodocşii balcanici aceste "mizilicuri" nu sunt necesare, că doar la ei harul lucrează ex opere operato. Ei nu trebuie să ştie că Botezul este taina regenerării spirituale, şi că prin urmare această regenerare spirituală trebuie să mai şi aibă loc şi să se mai şi vadă, prin viaţă, prin fapte, prin transformarea gândirii, a inimii, a modului de viaţă de la cel vechi la cel nou, în Christos. Nu, ei ştiu că DOMNII trebuie să îl bage acolo în apă şi să îi facă slujba, şi gata "regenerarea". Nu mai trebuie credinţă, nu mai trebuie propovăduire, nu mai trebuie fapte, nu mai trebuie pocăinţă sau întoarcere la Dumnezeu, nu mai trebuie eforturi pentru rodirea harului botezului pentru ca regenerarea să fie simţită şi trăită cu cât mai la adâncul şi rădăcina fiinţei. Nu, ortodocşii balcanici nu se înjosesc cu regenerarea, ei merg pe principiul că "cine are sămânţă bună, tot botează şi cunună" şi cu asta basta. Gata!!, şi nimeni nu mai are voie să comenteze.

În ortodoxia balcanică recentă, cel care botează nu trebuie şi el să fie un iniţiat autentic al Misterului Botezului, că doar harul lucrează şi-aşa la cene are sămânţa bună. Dacă nu lucrează harul, înseamnă că n-ai avut sămânţa bună. În orice societate spirituală care se respectă, (şi vedem că ortodoxia balcanică de larg consum, consumeristă şi de dată recentă dă pe din afară de respect de sine şi de alţii) orice neofit este dus la iniţierea în Mistere de către oameni care sunt deja iniţiaţi, adică la nivel spiritual, nu doar după "sămânţa bună", ci după sămânţa dumnezeiască ce rodeşte regenerarea spirituală autentică şi ieşirea din întunericul necunoaşterii de Dumnezeu. În ortodoxismul balcanic de dată recentă lucrurile nu mai trebuie să stea aşa; aici harul lucrează altfel, oamenii nu trebuie să fie pregătiţi, este suficientă rostirea mecanică şi nesimţită a crezului, şi gata, cine are sămânţa bună tot botează şi cunună. Că doar ăsta este rolul DOMNULUI, nu să călăuzească spiritele la regenerare în Christos şi la o viaţă autentică în harul Sfântului Spirit, nu să călăuzească sufletele spre renaştere spirituală şi spre ieşirea din întunericul necunoaşterii, al necredinţei şi al egoismului spre lumina cunoaşterii, a credinţei şi a jertirii de sine aşa încât Christos şi Tatăl să găsească locaş la el, ci rolul DOMNOSULUI (strămoşesc, de sămânţă bună) este să facă botezurile, cununiile, îngropăciunile, parastasele, sfeştaniile, etc etc etc. Din câte am înţeles chiar în paradigma asta falimentară din punct de vedere spiritual (după cum se şi vede dealtfel cu ochiul liber şi de la mare distanţă) sunt şi educaţi prin şcolile de teologie de prin România, că ăsta ar cam fi rolul DOMNOSULUI. Şi se vede care este rodul paradigmei falimentare a ortodoxismului balcanic recent. Pentru cine are ochi să vadă, minte să înţeleagă şi mai are şi bună-credinţă să accepte, bună-credinţă extrem de ciudat de absentă la "ortodocşii" balcanici recenţi de România cu toată "ortodoxia" lor făcută pe gustul şi placul oamenilor şi pentru evenimentele "speciale" din viaţa lor, adică botezurile şi cununiile. Că dacă tot ai sămânţa bună, măcar cu atâta să te alegi. Crucea este pentru alţii, pentru fraierii care nu au prins şpilul DOMNOŞILOR.

[iustin10]

În prealabil postat de Decebal

Însă ortodocşii ce s-au învăţat ei? Că nu trebuie ei să meargă să propovăduiască pe Christos şi mântuirea, ci că oamenii trebuie să vină la ei şi să îi caute.

Ei nu trebuie să ştie că Botezul este taina regenerării spirituale, şi că prin urmare această regenerare spirituală trebuie să mai şi aibă loc şi să se mai şi vadă, prin viaţă, prin fapte, prin transformarea gândirii, a inimii, a modului de viaţă de la cel vechi la cel nou, în Christos. Nu, ei ştiu că DOMNII trebuie să îl bage acolo în apă şi să îi facă slujba, şi gata "regenerarea". Nu mai trebuie credinţă, nu mai trebuie propovăduire, nu mai trebuie fapte, nu mai trebuie pocăinţă sau întoarcere la Dumnezeu, nu mai trebuie eforturi pentru rodirea harului botezului pentru ca regenerarea să fie simţită şi trăită cu cât mai la adâncul şi rădăcina fiinţei.

Deci tu incerci sa subliniezi 2 lucruri : ca a disparut la ortodocsi spiritul misionar si lupta pt Hristos , si ca actul Botezului devine scop in sine ,iar nu viata cea noua care urmeaza dupa el.
Aparent ti-as da dreptate .Adica daca privesti doar la forme ,ai putea avea dreptate.
Merele straine sunt mari rosii,dar nu au nici un gust.Cele romanesti,sunt mici ,mai au si puncte negre ,dar sunt gustoase
O sa ma refer mai mult la Botez.
Si daca se face la 10 ani si daca se face la cateva luni,pericolul de a cadea apoi in pacate e la fel de mare.Si daca se face prin credinta nasilor si daca se face prin accepatarea directa a celui botezat ,lupta de dupa Botez e la fel de mare.
Nimic nu asigura ca cel botezat va ramine credincios ,si isi va desfasura viata spre crestere duhovniceasca
Intradevar se da multa importanta actului de cult ,cand de fapt,cum bine observi,aceasta e doar nasterea in Hristos,care trebuie sa fie urmata de viata in Hristos.
Doar cine nu stie aceasta ,chiar daca e ortodox , poate cadea in capcana ca a botezat copilul intr-o duminica,si ,cu asta ,si-a facut datoria ,pina la inmormantare,cand iar trebuie sa treaca pe la popa
Aceasta abordare e intens negata de preotii ortodocsi, care stiu si spun mereu ,chiar si in predica de dupa botez,ca acesta e doar inceputul vietii spirituale.
Doar unii credinciosi mai naivi cred asta,dar pozitia BO e diametral opusa
Ma mira ca si tu crezi acelasi lucru naiv,si il folosesti ca argument,ca si cum chiar ai crede in el. Toti crestinii stiu ca Botezul in Hristos este doar nasterea omului cel nou in Hristos,deci cum ai putut crede ca BO crede altceva?
E propria ta interpreatare ca se da mai multa atentie actului botezului,sprijinita pe ignoranta unor naivi practicanti orotodocsi
Dar de fapt e o fortare sirerata. Prin ea vrei sa diminuezi importanta tainei Botezului, tocmai pentru ca ea duce la astfel de interpetari naive.Logica ta e stramba.
Cu cat viata de dupa Botez e mai pacatoasa si mai decazuta,la ortodocsi,catolici,NP cu atat mai mult ar trebui sa ne concentram pe Taina si pe puterea ei.
Taina singura se vede ca nu poate asigura ca 100% din credinciosi sa urmeze calea cea drepata ,in nici un cult.
Dar , fara aceasta Taina,asa cum ne a fost ea lasata prin Traditie,nu mai pot inflori comorile credintei ulterior ,nici la ceilalti,care nu isi neglijeaza viata spirituala
Deci doar Taina Botezului asigura nasterea catre viata in Hristos,pentru cei care raman ai lui Hristos.Pentru ceilalti ,Botezul e doar o asteptare continua a Domnului,care sta la usa si bate,pina ce acestia se vor intoarce
De aceea ,daca Botezul a fost facut cum trebuie,macar pentru credinta parintilor si a nasilor,orice suflet pierdut,poate pina la final se va intoarce la Dumnezeu
Botezul la ortodocsi este eminamente un botez prin credinta,caci se face la varste ,cand cel botezat nu are cunoastere. E ca un cec in alb care i se da ,asa cum guvernul parca deschide un cont fiecarui nou nascut,desi unii il vor folosi pt bautura si droguri cand vor fi mari.
Taina devine esentiala,chiar daca 90% din cei botezati,dar de toate cultele, ulterior ,o perioada a vietii lor,il parasesc pe Hristos.
Taina nu obliga automat si mecanic la desavarsire.Dar fara Taina,nu ar avea cine sa ne cheme toata viata ,in interiorul nostru,catre desavarsire,fie ca avem o viata exemplara sau destrabalata

[tabitha]

În prealabil postat de iustin10

Intr-adevar se da multa importanta actului de cult, cand de fapt, cum bine observi, aceasta e doar nasterea in Hristos, care trebuie sa fie urmata de viata in Hristos.
Doar cine nu stie aceasta, chiar daca e ortodox, poate cadea in capcana ca a botezat copilul intr-o duminica, si, cu asta, si-a facut datoria, pina la inmormantare,cand iar trebuie sa treaca pe la popa.
Aceasta abordare e intens negata de preotii ortodocsi, care stiu si spun mereu, chiar si in predica de dupa botez, ca acesta e doar inceputul vietii spirituale.
Doar unii credinciosi mai naivi cred asta, dar pozitia BO e diametral opusa.
Ma mira ca si tu crezi acelasi lucru naiv,si il folosesti ca argument, ca si cum chiar ai crede in el. Toti crestinii stiu ca Botezul in Hristos este doar nasterea omului cel nou in Hristos,deci cum ai putut crede ca BO crede altceva?
E propria ta interpreatare ca se da mai multa atentie actului botezului, sprijinita pe ignoranta unor naivi practicanti ortodocsi.
Dar de fapt e o fortare sirerata. [**aici ai vrut sa zici șireată, sau siderată ??] Prin ea vrei sa diminuezi importanta tainei Botezului, tocmai pentru ca ea duce la astfel de interpetari naive. Logica ta e stramba.

Cred că ai prins distorsionat ideea lui Decebal despre preoții DOMNOȘI.


Am scos o carte de la naftalină.. :)
"Lumina și faptele credinței", de Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan.
La pct. 117/ pag. 74 zice așa :

În câte feluri este dator a predica preotul?

Preotul este dator a predica în trei feluri și anume: cu cuvântul, cu scrisul și cu viața, după învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur. Cu gura este dator a învăța pe credincioși cuvântul Domnului, dogmele, canoanele și învățăturile Sfinților Părinți. Cu scrisul sau cu mâna este dator să scrie cele ce a învățat din Sfânta Scriptură sau de la Sfinții Părinți. Iar cu viața este dator să predice prin trăirea sa personală, după putere, despre cele ce învață, aducându-și aminte de cuvântul Domnului care zice: "Cela ce va face și va învăța, acela mare se va chema întru Împărăția Cerurilor" (Matei 5,16). Cea mai puternică este predica prin viața preotului.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

De fapt şi aici avem de-a face cu încă o răstălmăcire a adevărului prin prisma ortodoxistă. Căutarea lui Dumnezeu, dincolo de anumite cazuri unde vine din iniţiativa omului, se face în baza propovăduirii Bisericii, atât prin propovăduirea propriu-zisă cât şi prin faptele şi roadele pe care le arată creştinii şi cu care îi atrag pe alţii la creştinism. La Christos vine cel care este atras de Tatăl, după cum spune foarte clar evanghelia după Ioan.

Însă ortodocşii ce s-au învăţat ei? Că nu trebuie ei să meargă să propovăduiască pe Christos şi mântuirea, ci că oamenii trebuie să vină la ei şi să îi caute. Oamenii trebuie să vină la ei şi să se milogească de ei să fie băgaţi în seamă, oamenii trebuie să meargă să îi aştepte pe la margini de drumuri, pe la colţuri de străzi, eventual să le mai vâre şi câte un plic cu bani în buzunarul de la sutană sau o altă "atenţie", pentru ca să fie băgaţi şi ei în seamă de DOMNI. Mai înainte vreme apostolii erau trimişi de Christos la propovăduire, DOMNII ortodocşi nu trebuie să facă astea, ei nu se încurcă cu mizilicuri dintr-astea, ei aşteaptă să vină alţii să se milogească de ei, să se ploconească în faţa lor doar, doar i-ar băga şi pe ei DOMNII în seamă.

Au ajuns unii să creadă că e de ajuns să ai niscaiva studii "teologice" şi să mai ai şi nişte cunoştinţe bine poziţionate pentru a accede la statutul de DOMN. Nu mai trebuie să fie ei înşişi trecuţi prin calea cea strâmtă, nu mai trebuie ei înşişi să dovedească ceva cu viaţa lor, nu mai trebuie ei înşişi să arate propriile lor competenţe şi propria lor alegere, nu, cu diploma şi cu pilele şi relaţiile bine ancorate ai mari şanse să ajungi un DOMN printre alţi DOMNI. Şi asta în buna tradiţie balcano-bizantinoidă în care statutul de preot, scuze de DOMN, se lua din tată în fiu, cu niţică ştiinţă a alfabetului, a câteva glasuri, acolo un "Doamne, strigat-am", câteva noţiuni elementare, şi gata DOMNUL era bun şi i se cânta, în ciuda cruntei realităţi, "Vrednic este" şi aşa ajungea DOMNUL DOMN. Nu trebuia să dovedească nimic, nu trebuia să se nască din Dumnezeu, nu trebuia să aibă parte de transformarea spirituală şi nici să o arate cuiva. Şi cui ar fi trebuit să o arate de vreme ce şi superiorii nu erau cu mult mai mult decât el, şi erau tot DOMNI, nişte DOMNI mai mari, cu relaţii pe la cei mai mari prin politichie, dar tot DOMNI, DOMNOŞI DOMNI. În orice societate spirituală care se respectă, nobilitatea, nobleţea, domnia mai trebuie şi dovedite în prealabil, alegerea de la Dumnezeu trebuie arătată, dovedită, se trec probe sub ochii unora care au dovedit înaintea lor şi au discernământul cizelat pentru a şti şi pentru aprimi de la Dumnezeu înţelegere de a discerne care sunt aleşii, hirotoniţii lui Dumnezeu, şi abia apoi poţi accede la statutul de păstor al altora. Dar în ortodoxia balcanică nu trebuie să arăţi prea multe nimănui; o să le arate ei DUPĂ ce vor ajunge DOMNI.

Iar pe lângă propovăduire, creştinismul mai seducea şi mai seduce prin faptele şi harurile sau harismele creştinilor. Dar în ziua de azi creştinii nu mai trebuie să dovedească nimic nimănui. Că doar pe ei îi cheamă creştini din neam în neam. ("Cine are sămânţă bună, tot botează şi cunună", după cum grăieşte "marea" înţelepciune creştină crescută prin plaiurile strămoşeşti.) La ei încreştinarea e cu numele, şi vom mai vedea noi DUPĂ dacă o mai fi loc şi de altceva. Pâna la Sfintele Taine mai este deci cale lungă dar ortodocşii balcanici nu vor să o parcurgă, ei nu concep să se înjosească, să se coboare până la nivelul evangheliei de la statutul lor înalt, de la semeţia lor domnească. Că în ortodoxia balcanică de fapt toţi sunt DOMNI. Aşa, din oficiu.


N-or fi venind ele de la oameni, dar vin prin oameni, şi pentru că vin prin oameni atunci este necesar ca aceia care le "administrează" să mai şi ştie despre ce este vorba cu Tainele acelea, şi să mai şi ştie să le administreze. Dar la ortodocşii balcanici aceste "mizilicuri" nu sunt necesare, că doar la ei harul lucrează ex opere operato. Ei nu trebuie să ştie că Botezul este taina regenerării spirituale, şi că prin urmare această regenerare spirituală trebuie să mai şi aibă loc şi să se mai şi vadă, prin viaţă, prin fapte, prin transformarea gândirii, a inimii, a modului de viaţă de la cel vechi la cel nou, în Christos. Nu, ei ştiu că DOMNII trebuie să îl bage acolo în apă şi să îi facă slujba, şi gata "regenerarea". Nu mai trebuie credinţă, nu mai trebuie propovăduire, nu mai trebuie fapte, nu mai trebuie pocăinţă sau întoarcere la Dumnezeu, nu mai trebuie eforturi pentru rodirea harului botezului pentru ca regenerarea să fie simţită şi trăită cu cât mai la adâncul şi rădăcina fiinţei. Nu, ortodocşii balcanici nu se înjosesc cu regenerarea, ei merg pe principiul că "cine are sămânţă bună, tot botează şi cunună" şi cu asta basta. Gata!!, şi nimeni nu mai are voie să comenteze.

În ortodoxia balcanică recentă, cel care botează nu trebuie şi el să fie un iniţiat autentic al Misterului Botezului, că doar harul lucrează şi-aşa la cene are sămânţa bună. Dacă nu lucrează harul, înseamnă că n-ai avut sămânţa bună. În orice societate spirituală care se respectă, (şi vedem că ortodoxia balcanică de larg consum, consumeristă şi de dată recentă dă pe din afară de respect de sine şi de alţii) orice neofit este dus la iniţierea în Mistere de către oameni care sunt deja iniţiaţi, adică la nivel spiritual, nu doar după "sămânţa bună", ci după sămânţa dumnezeiască ce rodeşte regenerarea spirituală autentică şi ieşirea din întunericul necunoaşterii de Dumnezeu. În ortodoxismul balcanic de dată recentă lucrurile nu mai trebuie să stea aşa; aici harul lucrează altfel, oamenii nu trebuie să fie pregătiţi, este suficientă rostirea mecanică şi nesimţită a crezului, şi gata, cine are sămânţa bună tot botează şi cunună. Că doar ăsta este rolul DOMNULUI, nu să călăuzească spiritele la regenerare în Christos şi la o viaţă autentică în harul Sfântului Spirit, nu să călăuzească sufletele spre renaştere spirituală şi spre ieşirea din întunericul necunoaşterii, al necredinţei şi al egoismului spre lumina cunoaşterii, a credinţei şi a jertirii de sine aşa încât Christos şi Tatăl să găsească locaş la el, ci rolul DOMNOSULUI (strămoşesc, de sămânţă bună) este să facă botezurile, cununiile, îngropăciunile, parastasele, sfeştaniile, etc etc etc. Din câte am înţeles chiar în paradigma asta falimentară din punct de vedere spiritual (după cum se şi vede dealtfel cu ochiul liber şi de la mare distanţă) sunt şi educaţi prin şcolile de teologie de prin România, că ăsta ar cam fi rolul DOMNOSULUI. Şi se vede care este rodul paradigmei falimentare a ortodoxismului balcanic recent. Pentru cine are ochi să vadă, minte să înţeleagă şi mai are şi bună-credinţă să accepte, bună-credinţă extrem de ciudat de absentă la "ortodocşii" balcanici recenţi de România cu toată "ortodoxia" lor făcută pe gustul şi placul oamenilor şi pentru evenimentele "speciale" din viaţa lor, adică botezurile şi cununiile. Că dacă tot ai sămânţa bună, măcar cu atâta să te alegi. Crucea este pentru alţii, pentru fraierii care nu au prins şpilul DOMNOŞILOR.

Decebal,
In acestea aveti dreptate, la primii crestini presbiterii se alegeau dupa vrednicie si rar era cate vreun tanar. A fi presbiter insa nu era o meserie ca astazi, ci era ceva in plus facut de anumiti oameni alesi in comunitatile crestine. Astazi insa nu mai poate fi nimeni preot fara studii, iar cel ce face astfel de studii trebuie apoi sa se intretina din ele, deci contextul este foarte mult schimbat. Acum, daca dvs. vedeti o solutie practica la problema, veniti cu solutia dar aveti in vedere ca si dvs. va trebui sa va asemanati sfintilor pentru a putea avea greutate propunerea dvs.

[Eugen7]

Sfantul Nichita Stithatul - Viata Sfantului Simeon Noul Teolog, Ed Herald
http://www.edituraherald.ro/bookdeta...0Noul%20Teolog

la pag 8 se afirma inechivoc teologia Sfantului Simenon Noul Teolog (si implicit a intregii filocalii): "cel ce a fost botezat nu pune in valoare (deplin) efectele botezului decat daca ajunge sa fie constient de prezenta Duhului Sfant in el, si sa vada (duhonviceste) lumina slavei lui Dumnezeu."

Filocalia afirma inechivoc: scopul vietii omului este dobandirea (harului) Duhului Sfant (pe cel mai inalt, deplin nivel al hristificarii: indumnezeirea. Etapele hristificarii sunt in mare 3: despatimirea, iluminarea (contemplatia), desavarsirea (indumnezeirea) )!

Asadar sa luam aminte. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Eugen7

Sfantul Nichita Stithatul - Viata Sfantului Simeon Noul Teolog, Ed Herald
http://www.edituraherald.ro/bookdeta...0Noul%20Teolog

la pag 8 se afirma inechivoc teologia Sfantului Simenon Noul Teolog (si implicit a intregii filocalii): "cel ce a fost botezat nu pune in valoare (deplin) efectele botezului decat daca ajunge sa fie constient de prezenta Duhului Sfant in el, si sa vada (duhonviceste) lumina slavei lui Dumnezeu."

Filocalia afirma inechivoc: scopul vietii omului este dobandirea (harului) Duhului Sfant (pe cel mai inalt, deplin nivel al hristificarii: indumnezeirea. Etapele hristificarii sunt in mare 3: despatimirea, iluminarea (contemplatia), desavarsirea (indumnezeirea) )!

Asadar sa luam aminte. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Eugen,
Ati fi deacord sa deschidem un topic despre aceste trei trepte ale indumnezeirii pentru a le explica mai pe larg?

[Eugen7]

În prealabil postat de Tartaruga

Eugen,
Ati fi deacord sa deschidem un topic despre aceste trei trepte ale indumnezeirii pentru a le explica mai pe larg?

Va multumesc pentru cinstea oferita insa cu toata onestitatea va marutirisesc, raportandu-ma la constiinta ca nu vom putea noi aici pe forum sa inlocuim lectura duhovniceasca filocalica adecvata.
Ceea ce putem noi face este sa indrumam la lectura si trairea duhovniceasca filocalica in Sfanta Biserica conform Sfintilor Parinti. Putem da cel mult niste indicii lapidare pe acest spatiu viritual.

In acest sens recomand, pe langa carea din postarea anterioara, scrierile Sfantului Simenon Noul Teolog, editura Deisis.
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...keyword=simeon

Sfantul Grigorie Palama, ed Deisis
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...keyword=palama

O sinteza spirituala foarte buna este cea a Pr. Prof. Dumintru Staniloae:
Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe
http://www.librariasophia.ro/carti-A...r.-so-204.html