singuratatea

În prealabil postat de sophia

Nu-i asa. Este de cele mai multe ori tocmai invers. Nu ai oamenii potriviti in jurul tau, nu te poti baza pe ei, nu este nimic reciproc. Si nu noi suntem egoisti, ci cei care cred ca au prea multi oameni jur si prea mult bine si nu se uita la noi.
Exista o singuratate de lume, deci sa nu ai pe nimeni. Si este si o singuratate in suflet, sa nu ai Om (ca cel de la Vitezda).

Mi-a plăcut acest răspuns. Refelctă realitatea în care trăim. Dificultatea de a fi pe aceiaşi lungime de undă cu cei apropiaţi şi lipsa unor duhovnici care să te asculte şi îndrume atunci când nu ai răspunsuri le problemele pe care ţi la rudică viaţa.

În prealabil postat de dorinastoica14

Mi-a plăcut acest răspuns. Refelctă realitatea în care trăim. Dificultatea de a fi pe aceiaşi lungime de undă cu cei apropiaţi şi lipsa unor duhovnici care să te asculte şi îndrume atunci când nu ai răspunsuri le problemele pe care ţi la rudică viaţa.

Ca sa nu las loc de interpretari, in cele ce m-am plans mai devreme, nu am inclus si lipsa unui duhovnic care sa ma asculte si sa ma indrume. Aici cred ca intervine insa si indelunga-rabdare, caci lucrurile se misca in mod minunat, dar... in timp.

[Demetrius]

În prealabil postat de eudianaa

stiu ca aveti un suflet mare si ma puteti ajuta cu un sfat bun
ce faceti pentru a alunga singuratatea ?
ma simt tare singura ...... nu stiu ce sa fac sa inlatur acest sentiment
totul e ok cand ma rog ..... dar dupa vreo ora, doua ..... singuratatea ma copleseste din nou .

Chiar în întrebarea ta se află răspunsul pe care ți l-ai dat chiar tu, cu toate că nu l-ai conștientizat.

Pe de altă parte, de aceea îți găsești alinarea în rugăciune pentru că singurătatea copleșitoare pleacă de la orgoliul nesatisfăcut. Nu recomand satisfacerea orgoliului, nicidecum, ci ignorarea lui, iar rugăciunea exact asta este; pe lângă asta ar mai fi o soluție de alinare: o muncă în voluntariat.

P.S. Topicul a început acum doi ani și foarte probabil că vorbesc în plus.

În prealabil postat de Demetrius

Chiar în întrebarea ta se află răspunsul pe care ți l-ai dat chiar tu, cu toate că nu l-ai conștientizat.

Pe de altă parte, de aceea îți găsești alinarea în rugăciune pentru că singurătatea copleșitoare pleacă de la orgoliul nesatisfăcut. Nu recomand satisfacerea orgoliului, nicidecum, ci ignorarea lui, iar rugăciunea exact asta este; pe lângă asta ar mai fi o soluție de alinare: o muncă în voluntariat.

P.S. Topicul a început acum doi ani și foarte probabil că vorbesc în plus.

Nu contează cine a deschis topicul şi nici dacă persoana mai intră sau nu pe forum. Este un subiect interesant şi oricine se poate folosi dacă postările sunt pertinente şi în spirit creştin.