Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

În prealabil postat de mihaila_alin

uite caci flavius zice altceva,lipsindu-i informatia vorgheste gratuit.

E loc pentru fiecare, frate! Mai ridic și eu din când în cănd piatra și dau după ei, însă nu e bine. Mai îmi amintesc de cuvintele părintelui care ne spune: ”E mai bine să suferi răul decât să fii pricina răului” sau ”Cuvântul pentru care se poate părăsi tăcerea, trebuie să fie foarte ziditor de suflet”.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Românităţii.
Nu înţeleg ce anume vă miră ?.............

Absolut deloc nu mai citesc Dan Brown!!! Mi-a ajuns o singura carte!

Dvs probabil ca v-ati adaptat istoria dupa o versiune convenabila si personala. Am mai spus: haideti in vizita prin Ardeal, si priviti de aici, acolo unde se mai vad urmele atrocitatilor comise impotriva romanilor care nu au vrut sa treaca la greco-catolicism.
(precum si a celor care dupa venirea la putere a comunistilor nu au vrut sa renunte la credinta lor, oricare ar fi fost aceea, ortodoxa sau greco-catolica)

"
Trădarea Mitropolitului
Succesul minim din cadrul negocierilor din anii 1698-1699, alături de faptul că mitropolitul Atanasie Anghel nu semnase actul de unire i-au făcut pe austrieci să creadă că opera lor nu era de natură să reziste. În plus o seamă de informaţii îi făceau pe habsburgi să se îndoiască de loialitatea lui Atanasie Anghel. De exemplu pe 15 iunie 1700 voievodul Constantin Brâncoveanu îi făcea cadou mitropolitului ardelean moşia de la Merişani, încercând să-l ţină de partea credinţei ortodoxe. Protopopul Avram îi informa pe iezuiţi că a citit o scrisoare a lui Atanasie Anghel către Constantin Brâncoveanu în care mitropolitul susţinea că nu este unit. Mai mult, în câteva momente de furie, Atanasie Anghel a strigat către protopopi “voi sunteţi uniţi, eu nu!”

Iezuiţii l-au convocat pe Anghel la Viena în ianuarie 1701 şi după mai multe luni de negocieri – care au inclus şi ameninţarea cu închisoarea pe viaţă – mitropolitul ardelean cedează şi este uns episcop greco-catolic pe 19 martie 1701. Curtea de la Viena îi acordă un salariu annual de 4.000 de florini şi îi înnobilează familia. În aceeaşi zi împăratul Leopold I semnează o a doua diplomă prin care privilegiile acordate preoţilor uniţi urmează să treacă şi asupra credincioşilor care vor trece la greco-catolici – privilegii care nu vor fi respectate de nobilimea transilvană, la fel ca privilegiile cuprinse în prima diplomă leopoldină."


Si vanduti si tradati!

În prealabil postat de FlaviusM

Deci recunosti sincer ca punctul tau de vedere nu depinde de dovezi, statistici sau documente, ci de religia pe care o practici. In acest caz, ceea ce sustii tu nu mai are decat statutul de propaganda, cu nimic superioara din punctul de vedere al obiectivitatii unor documente emise de propaganda PCR.

Unde dai și unde crapă. Dacă citeai cu atenție mesajul meu te desprindeai o clipă de duhul polemicii te-a orbit. Când termini de adunat toate dovezile și statisticile te aștept la o discuție...dar vezi că sunt multe pe care numai Dumnezeu le știe...când le afli și pe astea să mă anunți și pe mine.

[zaharia_2009]

Sa spunem citeva cuvinte despre asa-zisa biserica unita , grecocatolica .
In primul rind nu este o biserica isvorita din harul divin si nici nu lucreaza Duhul in ea .
Deoarece ea a fost infiintata nu de Hristos ci de imparatul Austroungariei. Si probabil ca fiind infintata astfel in ea lucreaza duhul imparatului si al Mariei Tresza.
Indata dupa ocuparea Transilvaniei de trupele habsburgice a si inceput o puternica actiune de consolidare a stapinirii acestora aici.Si pt. ca in Transilvania protestantismul ungar era masiv in detrimentul catolicismului , iar imparatii Austriei din contra, ocupantul a inceput actiuni masive de atragere a ocupatilor in biserica apuseana, ca in felul, acesta sa creasca numarul catolicilor in provincie, care anterior scazusera mult sub principii ungari calvini.
Dar prin aceiasi masura se urmarea izolarea forte a Transilvaniei fata de romanii din celelalte provincii , de voievozii acestora si de biserica ortodoxa mama, care de-alungul veacurilor au intarit si ajutat pe ardeleni pt. pastrarea credintei stramosesti ortodoxe.
Primul lucru facut in acest scop a fost venirea in Transilvania a preotilor si calugarilor iezuiti care aveau ca scop indemnarea cirmuitorilor bisericesti locali sa accepte unirea cu biserica romei.
Inca din 1697 , iezuitul Paul Baranyi, paroh in Alba Iulia , fagaduia mitropolitului ardelean Teofil sa il scoata de sub dependenta fata de superintendentul calvin (sub care fusese silit sa functioneze)daca se va uni cu roma . Si lucrurile au decurs insa incet-incet pina ce in vara aceluiasi an , mitropolitul Teofil a adormit .
In locul lui a fost ales mitropolitul Atanasie Anghel , hirotonit la Bucuresti.
Desi fusese precis informat si instruit la Bucuresti , noul mitropolit a cazut repede in mrejele iezuitilor si ale Curtii Imperiale de la Viena
In 1698, la 14 aprilie, imparatul emite prima Diploma in care defineste "religiile recepte" (recunoscute oficial de cotropitor) din Ardeal si ca pt. a le fi recunoscuta oficial religia , romanii puteau sa se uneasca/treaca la una din aceste religii (ortodoxia nefiind recunoscuta ca recepta ) . Preotii ardeleni , care acceptau sa adere , sa se uneasca , cu una din confesiunile declarate recepte,urmau sa beneficieze de toate drepturile confesiunii respective , subliniind in mod special ca aceia care vor accepta unirea cu biserica romei , recunoscind pe papa drept cap al bisericii vor beneficia de privilegiile clerului catolic .
Dar cei care nu isi paraseau credinta ortodoxa ramineau in situatia apasatoare de pina atunci .
Deoarece Diploma nu a avut efectul scontat , la 2 iunie 1698, arhiepiscopul de Esztergom din Ungaria, cardinalul Leopold Kolonici , a adresat un manifest preotilor romani (este clar ca romanii erau numai ortodocsi), prin care le garanta ca numai aceia , se vor bucura de privilegiile pe care le aveau preotii si bisericile catolice , care vor accepta 4 puncte din invatatura Bisericii Romano-Catolice si anume :
- papa este capul intregii biserici,
- Sf. Impartasanie se poate face si cu azima;
- Duhul Sfint purcede si de la Fiul;
- inafara de Rai si iad , mai exista si purgatoriul

Adica punctele florentine ( impuse si la sinodul de la Ferarra- Florenta 1438-1439).

La momentul oportun vom continua si despre cum a fost redactat si semnat actul de unire . Ca sa vedem care cum umbla cu soalda , vorba lui Creanga !

Acest thread se numeste "Sa ramanem ortodocsi pana la capat".
Cei care suntem ortodocsi. Nu altii (sau, ma rog, e problema lor)...

Oare vrea cineva sa ne convinga sa facem altfel?

Ma autocitez: "Adaug:""mi-a raspuns: apoi, aici intai au fost ortodocsii, apoi greco-catolicii, apoi iar ortodocsii, dar noi am ramas tot la fel..""

[ucenic]

În prealabil postat de Adriana Cluj

aici intai au fost ortodocsii, apoi greco-catolicii, apoi iar ortodocsii, dar noi am ramas tot la fel.."

adica ucenici ai lui Iisus Hristos...

[cristiboss56]

În prealabil postat de ucenic

adica ucenici ai lui Iisus Hristos...

Adica , fara viclenii sectare , domnule pompier-instructor !

[ucenic]

În prealabil postat de cristiboss56

Adica , fara viclenii sectare , domnule pompier-instructor !

Fara, frate Cristi, fara.

Eu cred ca indiferent de scurgerea vremurilor si indiferent de succesiunea denominatiilor crestine, Hristos nu a ramas fara marturisitori.

"Dumnezeu a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant." (Efeseni 1:9,10)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Am mai spus: haideti in vizita prin Ardeal, si priviti de aici, acolo unde se mai vad urmele atrocitatilor comise impotriva romanilor care nu au vrut sa treaca la greco-catolicism.

Dar am fost de atâtea şi atâtea ori ! Am văzut urmele atrocităţilor comise de ortodocşi asupra românilor catolici. Cunosc mănăstirea Nicula, constuită de catolici, pe care ortodocşii au luat-o la japcă şi unde şi-a rupt patriarhul ortodox piciorul. Icoana Făcătoare de minuni de acolo, a trecut prin atâtea peripeţii până în urmă cu câteva decenii, când ortodocşii au izbutit să-i descopere ascunzătoarea! E adevărat, nu am ajuns în Maramureş, să vizitez Cimitirul Vesel, unde sunt înmormântaţi atâţia catolici maramureşeni, cimitir luat la japcă cu tot cu parohie. În fiecare vară merg în Ţara Făgăraşului, leagăn al românităţii transilvane şi al Unirii, şi văd bisericile pe care ortodocşii preferă să le ţină încuiate şi în paragină, decât să le restituie proprietarilor de drept, care le-au construit şi le-au îngrijit. Am trecut şi prin Gherla, şi cunosc Catedrala de acolo, construită de greco-catolici şi unde este înmormântat episcopul Vasile Hossu. Luată la japcă de ortodocşi, care au promis, în 2005, prin chiar vocea patriarhului lor, să o retrocedeze proprietarului de drept.

Dar ce contează cuvântul de vlădică dat,
Când poţi păstra ce ai furat ?

Cât priveşte în Basarabia, imediat după anexarea ei de către ruşi, a fost distrusă toată organizarea bisericească românească de până atunci, în locul Mitropoliei Basarabiei s-a înfiinţat o episcopie dependentă de Patriarhia Moscovei, cu sediul la Chişinău, cârmuită de ierarhi ruşi. Şi acelaşi lucra s-a întâmplat şi la Cernăuţi, unde în locul Mitropoliei româneşti s-a creat o Episcopie, cu ierarhi ruşi sau ucraineni. Eparhiile Ismailului şi Hotinului (Bălţi) au fost considerate ca desfiinţate.

De arhipelagul ororii n-a scăpat nici Biserica Ortodoxă din România, în frunte cu ierarhii acesteia, odată aduşi la putere comuniştii de către armata roşie de ocupaţie, când s-a început sovietizarea ţării după modelul stalinist.
Cu privire la ierarhi, a fost emis decretul cu numărul 166 din 1947, care prevedea îndepărtarea acelora în care regimul comunist nu avea încredere. Ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel. Iar, din anul următor, 1948, regimul comunist trecea şi la exercitarea unui control riguros, permanent şi direct asupra Bisericii mai ales prin ofiţerii de Securitate, prezenţi mereu în toate instituţiile bisericeşti (protopopiate, mănăstiri, şcoli teologice, centre eparhiale, Patriarhie), gata oricând să reprime orice acţiune considerată contrară intereselor statului ateu. Erau acei aşa-numiţi inspectori de culte? din cadrul Ministerului de Culte - devenit Departament al Cultelor în 1958 - care aveau să-şi înceteze funcţia abia la sfârşitul lui martie 1990.

La 15 mai 1948, avea să fie declanşată teroarea politică pe scară largă, prin arestările politice în masă, iar începând cu anul 1949 şi până în 1962, să se fixeze domicilii obligatorii la aproximativ 60.000 de persoane?. Aşadar, România începea să fie o insulă din Arhipelagul Gulag, o ţară pregătită să devină colonie sovietică, după cum scria, foarte recent, dl. Aurel Sergiu Marinescu.

Printre cele aproximativ 60.000 de persoane, cărora li s-au fixat domicilii obligatorii în perioada amintită, au fost şi clerici ortodocşi, preoţi şi ierarhi. Numai că domiciliile forţate pentru ierarhii ortodocşi depuşi din treaptă le-au constituit chiar mănăstirile şi schiturile, devenite loc de surghiun sau de recluziune monastică, şi în care Securitatea îşi avea, fireşte, informatorii ei. Ce-i drept, până în 1957, Securitatea nu reuşise încă să-şi aibă informatori în toate mănăstirile ortodoxe. Dovadă că în acel an, 1957, ministrul de Interne, Alexandru Drăghici, ?constata că, în cele 27 mănăstiri şi schituri din regiunea Bacău, exista doar în 8 câte un informator, în regiunea Piteşti, erau informatori doar în 13 din cele 33 mănăstiri, în cele 7 din regiunea Constanţa, niciunul.

Din motive tactice şi din cauza stării de spirit a populaţiei din ţară, care nu le era favorabilă, comuniştii au manifestat precauţie şi reţinere în ceea ce priveşte trimiterea ierarhilor ortodocşi în temniţe. Din cele cercetate, cunoaştem doar cazul episcopilor Nicolae Popovici al Oradiei şi Eugenie Laiu Suceveanul al Tomisului, care au fost întemniţaţi. În schimb, preoţii şi monahii ortodocşi umpleau închisorile. După o evaluare imediat postdecembristă, din 12.000 de preoţi ortodocşi, peste 3.000 au fost închişi sau trimişi la Canal. Din aceştia, peste 1.800 au murit. La Poarta Albă, dintr-un transport de 100 preoţi, în zece zile, majoritatea au pierit. Adică, unul din patru preoţi ortodocşi au trecut prin închisorile comuniste.

O publicaţie catolică occidentală, din martie 1948, releva că, în Biserica Ortodoxă Română, deja, în 1947, şase mitropoliţi şi episcopi fuseseră obligaţi să-şi dea demisia sau se văzuseră pensionaţi din oficiu. Ultima măsură a fost aplicată celor doi episcopi, de Roman şi de Constanţa, care refuzau să se retragă, deşi fuseseră somaţi s-o facă de către ministrul Cultelor?.

Publicaţia Cuvântul Românesc din Canada, în numărul său pe aprilie 1987, insera un interviu al d-lui Sergiu Grossu, acordat cotidianului francez Présent, din 19 şi 29 februarie 1987, în care declara că 13 episcopi şi arhierei (ortodocşi, n.n.) au fost îndepărtaţi de la scaunul lor bisericesc, arestaţi sau supravegheaţi cu străşnicie.

Din publicaţiile şi presa Bisericii Ortodoxe Române postdecembriste, aveam să aflăm, abia în august 1992, că, până la îndepărtarea episcopului Nicolae Popovici al Oradiei, în octombrie 1950, 15 ierarhi ortodocşi au fost înlăturaţi din scaune înaintea lui, potrivit mitropolitului Antonie Plămădeală. Prin urmare, mitropolitul Antonie considera că, până în octombrie 1950, inclusiv cu episcopul Nicolae Popovici, şaisprezece ierarhi ortodocşi au fost înlăturaţi din tron. Deşi, o lună mai târziu - septembrie 1992 - acelaşi mitropolit scria că cincisprezece mitropoliţi şi episcopi au fost scoşi din scaune şi trimişi la mănăstiri de autorităţile comuniste. Interesant este că mitropolitul Antonie, intervievat în S.U.A., în 1994, declara că ...pentru că erau contra regimului, contra comunismului... în 1948-1949, noi am pierdut 17 episcopi ortodocşi. Au fost lipsiţi de dreptul scaunelor lor şi obligaţi a se stabili în mănăstiri. Multe dieceze au fost dezafectate, iar unele complet distruse.

Preotul cărturar transilvănean, Petru Ciuhandu - întemniţat în 1952 - într-o carte publicată în 1994, scrie că au fost şaisprezece ierarhi ortodocşi prigoniţi de comunişti, şi anume:

1. Mitropolitul Bucovinei, Visarion Puiu, a fost condamnat la moarte în lipsă şi a murit în exil.

2. Episcopul Oradiei, Nicolae Popovici, scos din scaun şi izgonit la Cheia - nume care spune destul.

3. Mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea.

4. Mitropolitul Basarabiei, Efrem Enăcescu.

5. Mitropolitul Olteniei, Nifon Criveanu.

6. Mitropolitul Moldovei şi al Sucevei, Irineu Mihălcescu.

7. Episcopul Dunării de Jos, Cosma Petrovici.

8. Episcopul de Roman, Lucian Triteanu.

9. Episcopul Caransebeşului, Veniamin Nistor.

10. Episcopul de la Râmnicu-Vâlcea, Atanasie Dincă.

11. Episcopul de Huşi, Grigore Leu.

12. Locţiitorul arhiepiscopului Bucovinei, cu sediul la Suceava, Emilian Antal.

13-14. Vicarii patriarhali : Veniamin Pocitan şi Pavel Şerpe.

15. Vicarul de laşi, Valeriu Moglan.

16. Vicarul de Sibiu, Teodor Scorobeţ.

Şi, conchidea părintele Ciuhandu:
Toţi aceştia 16 au fost scoşi din scaune, prin măsuri anticanonice, poliţieneşti şi au murit în diferite mănăstiri, unii în condiţii neelucidate. Astfel, au fost: Patriarhul Nicodim, mitropolitul Irineu Mihălcescu, episcopul Grigore Leu, arhimandritul luliu Scriban, toţi au murit suspect în jurul anului 1948, iar mitropolitul Sebastian Rusan, după toate probabilităţile, otrăvit. De precizat că părintele Ciuhandu nu a trecut în lista sa de 16 ierarhi ortodocşi prigoniţi de dictatura comunistă, pe patriarhul Nicodim şi pe mitropolitul Sebastian Rusan, deşi îi pomeneşte printre ierarhii care au murit în condiţii neelucidate. După cum părintele Ciuhandu n-a trecut, în lista sa de ierarhi prigoniţi, nici pe mitropolitul Banatului, Vasile Lazărescu, pe mitropolitul Nicolae Mladin al Ardealului, pe episcopul Partenie Ciopron, pe episcopul Policarp Moruşca, pe episcopul Galaction Gordon, pe episcopul Andrei Magieru şi pe episcopul Valerian Zaharia, toţi victime ale aceleaşi dictaturi comuniste.
[...]
Autorul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române, preotul profesor Mircea Păcurariu, scrie, în sfârşit, în ediţia a V-a a acesteia din 2000, că, după ce în 1948 s-au desfiinţat câteva eparhii, precum şi posturile de ierarhi vicari, au fost puşi în retragere vreo 20 de ierarhi, dar fără a-i menţiona.

Cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice din Lublin, la 7 noiembrie 2000, patriarhul Teoctist declara, printre altele, că în perioada comunistă din România peste 20 de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române au fost scoşi din scaunele chiriarhale.[...]
articolul este mai lung il; gasiti complet aici: Ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române