![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#11
|
|||
|
|||
![]()
Catalin, in buna parte sunt de acord cu afirmatiile tale. Nu insa in totalitate.
Pentru mine este in continuare greu de acceptat ca lasam cu prea multa usurinta pe planul secund nevointa noastra de crestini, care nu e alta decat cultivarea dragostei jertfelnice. Cand vad cum se aprind imediat paiele pe marginea unor nereguli din vecini, paralel cu ascunderea propriilor gunoaie, ma intreb: ce (si cine) ne mana de fapt? Ce voim cu adevarat? De ce ne risipim preapretiosul si multlimitatul timp cu astfel de lucruri? Oare e demn de nazuinta mea de a deveni ceea ce sunt, adica crestin ortodox, sa dau atat de mare atentie contabilizarii exacte a greselilor altora? Este o manifestare de noblete sufleteasca, ori de tendinta catre aceasta, de a posta cu lux de amanunte diverse rataciri si nereguli? Nu sunt destule, deja, in istorie? Nu stim deja, in detaliu, nesfarsitele forme de manifestare a raului? De ce atata preocupare, atata voluptate pentru a continua scormonirea? Eu insumi as putea enumera oricind, de as pune accent pe acest lucru, o parte din ororile care se petrec in BO si BOR. Le stim, le vedem, le constatam langa noi si chiar inlauntrul nostru. Ne cam cunoastem institutia bisericeasca si oamenii dinlauntrul ei. Nu e ceva cu care sa ne laudam, din nenorocire. Eu unul, in orice caz, nu o pot face. As minti sau as nega realitatea. Sa vorbim despre mizeria vietii noastre actuale? De ce sa dilatam aceste lucruri? Frate, cata vreme zilnic pacatuim fiecare, iar pacatul e in fond ucidere (de sine, mai intai, de Dragostea lui Dumnezeu in noi): ce sens vezi, pentru membrii unei Biserici in care fiecare pacatuieste zilnic, in a pierde vremea cu pacatele vecinilor? Si, oare, intelegerea rupturii nostre adinci (si ofensatoare) de Dumnezeu (ce altceva e pacatul?), nu ridica oare o problema ontologica si teologica suficient de importanta incat sa ne oprim din bucuria demascarii altora si sa ne punem zdravan pe plans si rugaciune? In concluzie, eu zic ca inaintam intr-o directie gresita, opusa Duhului Bisericii noastre. Luxul voluptatii de a demasca necazurile altora nu poate fi un semn al cresterii duhovnicesti, ci dimpotriva. Consider ca e suficient de a puncta, rareori si cu mahnire pentru necazul fratilor nostri, pentru a nu pierde reperele de ansamblu si spre luarea aminte, spre vigilenta paza. Insa, ca buni crestini, care ne rugam pentru noi si pentru semeni, cel mai potrivit lucru eu cred ca ramane in continuare sa ne tinem la lucrarea complexa, adeseori foarte grea si practic neincetata, pe care o numim pocainta. Doar asa Biserica noastra poate lucra in noi iar noi traim bineplacut Domnului in Ea. In acest caz va slabi si impactul periculos al ecumenismului, de care tot vorbeam. Pocainta crestinului nu e permeabila la ecumenism. Pierderea de vreme in jocul de-a gunoiul din ograda altora, da. E chiar conditia optima de dezvoltare a lucrului de care ne temem. Last edited by ioan cezar; 26.05.2012 at 02:01:04. |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Un virus ciudat bântuie Biserica Ortodoxă Română: Andreescu (noi dezvăluiri!) | stoianov | Despre Biserica Ortodoxa in general | 40 | 06.09.2015 17:03:42 |
Papa - Biserica Catolica - Singura Biserica | legionar | Biserica Romano-Catolica | 133 | 16.07.2013 11:22:01 |
biserica catolica versus biserica ortodoxa | sovidiu | Biserica Romano-Catolica | 36 | 08.06.2013 23:58:51 |
Dialog BOR - Biserica Catolica | Ducutu | Biserica Romano-Catolica | 70 | 08.05.2013 00:19:29 |
|