Biserica CATOLICA ZGUDUITA DE NOI DEZVALUIRI ! ! !

In Sodoma si Gomora au fost cu certitudine multi moralisti. A ajutat aceasta cu ceva? A slefuit morala vreodata inima pofticioasa a omului? A adus altceva decat custi temporare, cu gratii de frica si frici, in care nu putea fi tinuta la nesfarsit fiara pofticioasa din inima oamenilor?

Moralistii poarta in adancul inimii lor aceeasi mizerie pe care toti ceilalti o afiseaza in exterior. Doar ca si-au tras un fotoliu mai convenabil, un pic mai in fata, ca sa se dea mari cu mimata lor bunacredinta.

Crestinul nu este insa in mod fundamental moralist. Nu face prea mare caz de morala. Are limite bine dramuite. De dragoste, de smerita pocainta. Altminteri se revarsa steril si daunator peste lume si devine cu totul gretos si nesuferit. Nimeni nu doreste sa devina crestin cata vreme modelele adultilor si batrinilor sunt portrete de serie ale unor moralisti excesivi. Copiii fug si ratacesc in nenumarate alte ograzi cata vreme cauta si nu gasesc singurul lucru care conteaza pentru sufletul inocent: dragostea. Si de unde sa gaseasca, bietii, intr-o lume fascinata de moralism, mai intai? Cum sa nu devina cu totii, mai devreme sau mai intai, rebeli, poponari, drogati, tarfe si prosti? Cum ar putea deveni altceva, cata vreme toata lumea urla moraliceste si tipa frenetic peste tot si toate?
Copiii nostri se protejeaza mai intai de noi, acesti bolnavi imensi care le mutilam gingasia sufleteasca cu iluzia atotputerniciei noastre morale.
Hristos nu aceasta ne-a poruncit! NU asa ne-a iubit! Nu astfel ne-a aratat!
Si nici Preasfanta Nascatoare nu ne-a tinut predici morale si moralizatoare. Ci ne-a mangaiat si ne mangaie prin nesfirsita blandete smerita, Vas prin care curge PUTEREA Fiului Ei, putere tamaduitoare.
De ce ne punem noi invatatori si demascatori cata vreme Sfintii nostri ne-au invatat altceva si altcumva?

Crestinul nu este neglijent fata de morala si etica. Dar el se tine de o moralitate inalta, cea mai inalta, cea propovaduita de Mantuitorul. Prin aceasta el traieste: tace si face.
Moralistul, in schimb, nu se tine decat de acreala batjocoritoare a plesnetului de bici. El gaseste o desfatare aparte in a judeca in stanga si-n dreapta.

Nu putem incepe sa traim duhovniceste cata vreme nu ne oprim din mania noastra moralista si moralizatoare.

Si mai e un lucru: oricat am citi frumusetile zicerilor morale, noi tot nu putem opri tavalugul din noi: frica si ucigasii ei in serie. Acestia nu se potolesc cu predici morale. Ci doar cu rugaciune si post, cu acte de milostenie, cu multa nesfarsita rabdare. Iubirea infloreste pe acest teren. Pe tarlalele vecine ea moare, treptat, chiar daca a dat candva vreun primavaratic rod.

Sa ne tinem cu credinta de invatatura Parintilor.
Ca parintii nostri din ultimele decenii, ajunsi la moda acum, vai moda bisericeasca, au fost inevitabil contaminati de morbul numit paranoia, ca istoria noastra din gulagul predecembrist a schilodit pana si pe preoti si monahii expusi lumii, asta mie incepe sa imi fie tot mai clar.
Aveam nevoie de oameni blanzi si puternici. Nu de retori mistificanti si spuitori de vorbe de duh pe care betivii mai antrenati la retorici le-au depasit deja prin targuri. Prea multa retorica! Prea mult discurs!
Ne-au napadit, bag seama, marii moralisti duhovnicesti, din Ardeal in Dobrogea, si pana la Sihastria. Ne intrecem in figuri de stil, rasucim duhul in miezul predicii impaunindu-ne cu ziceri de exceptie. Vrem sa fim cu totii IOan Gura de Aur uitind ca nu avem vietuirea lui desavarsita si harul lui.
Ce ingamfati si lacomi si amatori de slava desarta au rasarit in bisericile noastre... Ce retorasi marunti si plictisitori, ce indivizi lipsiti de virilitate au oferit si ofera, intoxicindu-ne, tot soiul de facaturi scornite in jurul unor cuvinte dumnezeiesti rostite de Sfintii nostri.

Imi pierd tot mai mult increderea in duhovnicii lumesti ai acestei natii. Oricata spuma li se face in cultura noastra bisericeasca, eu ii vad tot mai mult ca agenti vii ai vechii contaminari: demagogia si pofta dupa putere. Cunosc aceasta dupa roadele lor. Iar roadele lor sunt halul in care traim noi ca crestini.

Avem nevoie de duhovnici blanzi si puternici, puternici cu harul Domnului care nu tine in om decat prin neintrerupta rugaciune si post. Incep sa deduc, dupa roade, ca tocmai aceasta ne lipseste. Ma tem ca ilustrii nostri senatori ai cuvantului bisericesc nu prea stateau cu burta pe rugaciune ci cu tratatele de figuri de stil sub cap. Si priviti ce-a iesit! Un popor de gura-casca la toate bazaconiile lumesti! UN popor de analfabeti ai credintei.
Crestini fara Evanghelie, asta am devenit. Ne intra pe-o ureche, ne iese pe alta si in inima nu ramane nimic decat grosul intunericului impietrit.
Avem, cred eu, nevoie de reevanghelizare facuta de oameni curati, cu viata sfanta.
Cata vreme ne tinem de predici morale, astfel de oameni hristofori nu vom ajuta sa creasca printre noi.
Intre timp devenim cu totii paranoici, adica tradatori ai credintei in Iisus Hristos. Vai noua, ca nu stim ce facem!

[apophis]

Cat timp astia din biserici se lafaie in banii de la buget, nu platesc taxe si sunt japcari, construiesc megabiserici din bani publici, cand tara geme din alte cauze mult mai importante, o sa tot vezi astfel de reactii la adresa BO si mi se pare normal.

Cand BO o sa se autosustina din donatiile credulilor, atunci pot sa-si faca 162387162781678192678 de biserici.

“Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi-amar de lume”, spunea Arsenie Boca, în 1940, despre ascensiunea comunismului, dar şi despre ce îi va urma acestuia.

,,Oamenii îşi vor pierde speranta.''

“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”, dezvăluie Radu Cinamar, în cartea “Viitor cu cap de mort - în culisele puterii”, profeţiile părintelui Arsenie.

Tot el scrie despre ceea ce Arsenie Boca spunea că ar fi “planul lucrării diavoleşti”, care, prin puterea banilor şi a viciilor - între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante - va conduce forţele răului spre controlul şi dominarea lumii. Dintr-o altă mărturie, dată de călugăriţa Septimia Măniş, aflăm lucruri tulburătoare pe care Arsenie Boca le-a prevăzut şi pe care, astăzi, părem a le trăi aievea: “Îmi pare rău de voi că sunteţi căzuţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol, nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de la Dumnezeu. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul!”.

Mai mult: În anii ’80, părintele Arsenie Boca profeţea vremurile grele: "Vă vor lua totul" | Libertatea.ro

In alt material, am gasit si o completare a celor spuse in citatul postat anterior:

„Îmi pare rău pentru voi. Frica e de la diavol... Îmi pare rău pentru voi. Vor cădea mulţi dintre cei aleşi. Vă vor pune impozite, taxe şi alte dări. Nu veţi mai putea fi sfinţi... Acum nu mai e timpul sfinţilor. Acum începe timpul mucenicilor”.

De aici reiese ca e bine sa ne informam unii pe altii, sa marturisim adevarul, dar sa nu uitam nici viata duhovniceasca propriu-zisa. Caci vom fi pusi sa alegem intre avantajele vremelnice si cele vesnice.

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

,,Oamenii îşi vor pierde speranta.''

“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii,murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”,

Deja le vedem , zi de zi , ceas de ceas !

În prealabil postat de antoniap

“Zdreanţa roşie, secera şi ciocanul, steaua cu cinci colţuri o să dispară, dar va veni steaua cu şase colţuri, anarhia, şi va fi vai şi-amar de lume”, spunea Arsenie Boca, în 1940, despre ascensiunea comunismului, dar şi despre ce îi va urma acestuia.

,,Oamenii îşi vor pierde speranta.''

“Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi, mai ales, în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”, dezvăluie Radu Cinamar, în cartea “Viitor cu cap de mort - în culisele puterii”, profeţiile părintelui Arsenie.

Tot el scrie despre ceea ce Arsenie Boca spunea că ar fi “planul lucrării diavoleşti”, care, prin puterea banilor şi a viciilor - între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante - va conduce forţele răului spre controlul şi dominarea lumii. Dintr-o altă mărturie, dată de călugăriţa Septimia Măniş, aflăm lucruri tulburătoare pe care Arsenie Boca le-a prevăzut şi pe care, astăzi, părem a le trăi aievea: “Îmi pare rău de voi că sunteţi căzuţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol, nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de la Dumnezeu. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vă vor lua totul!”.

Mai mult: În anii ’80, părintele Arsenie Boca profeţea vremurile grele: "Vă vor lua totul" | Libertatea.ro

In alt material, am gasit si o completare a celor spuse in citatul postat anterior:

„Îmi pare rău pentru voi. Frica e de la diavol... Îmi pare rău pentru voi. Vor cădea mulţi dintre cei aleşi. Vă vor pune impozite, taxe şi alte dări. Nu veţi mai putea fi sfinţi... Acum nu mai e timpul sfinţilor. Acum începe timpul mucenicilor”.

De aici reiese ca e bine sa ne informam unii pe altii, sa marturisim adevarul, dar sa nu uitam nici viata duhovniceasca propriu-zisa. Caci vom fi pusi sa alegem intre avantajele vremelnice si cele vesnice.

Crud adevar ne-a dezvaluit parintele. In urma cu cativa ani, cand le atrageam atentia celor din jur asupra unor asemenea sau asemanatoare aspecte, eram privita ca dusa cu pluta. Acum au inceput sa le vada si ei- nu ai cum sa nu le mai vezi! desi am constatat ca sunt multi, foarte multi, care inca nu le vad sau nu vor sa le vada- si una din acele persoane mi-a spus: ai avut dreptate cand ai zis. Ce folos ca am avut dreptate? Ca nu am schimbat nimic....absolut nimic.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Crud adevar ne-a dezvaluit parintele. In urma cu cativa ani, cand le atrageam atentia celor din jur asupra unor asemenea sau asemanatoare aspecte, eram privita ca dusa cu pluta. Acum au inceput sa le vada si ei- nu ai cum sa nu le mai vezi! desi am constatat ca sunt multi, foarte multi, care inca nu le vad sau nu vor sa le vada- si una din acele persoane mi-a spus: ai avut dreptate cand ai zis. Ce folos ca am avut dreptate? Ca nu am schimbat nimic....absolut nimic.

Acum , nu stiu ce va spune Ioan ? Cine pe cine duce sau e dus cu pluta ? Unii considera ca nu-s bune astfel de adevaruri , draga Adriana !

[Magda M.]

În prealabil postat de ioan cezar

Imi pierd tot mai mult increderea in duhovnicii lumesti ai acestei natii. Oricata spuma li se face in cultura noastra bisericeasca, eu ii vad tot mai mult ca agenti vii ai vechii contaminari: demagogia si pofta dupa putere. Cunosc aceasta dupa roadele lor. Iar roadele lor sunt halul in care traim noi ca crestini.

Avem nevoie de duhovnici blanzi si puternici, puternici cu harul Domnului care nu tine in om decat prin neintrerupta rugaciune si post. Incep sa deduc, dupa roade, ca tocmai aceasta ne lipseste. Ma tem ca ilustrii nostri senatori ai cuvantului bisericesc nu prea stateau cu burta pe rugaciune ci cu tratatele de figuri de stil sub cap. Si priviti ce-a iesit! Un popor de gura-casca la toate bazaconiile lumesti! UN popor de analfabeti ai credintei.
Crestini fara Evanghelie, asta am devenit. Ne intra pe-o ureche, ne iese pe alta si in inima nu ramane nimic decat grosul intunericului impietrit.
Avem, cred eu, nevoie de reevanghelizare facuta de oameni curati, cu viata sfanta.
Cata vreme ne tinem de predici morale, astfel de oameni hristofori nu vom ajuta sa creasca printre noi.
Intre timp devenim cu totii paranoici, adica tradatori ai credintei in Iisus Hristos. Vai noua, ca nu stim ce facem!

Ma iertati, cred ca nu suntem noi demni de unii/multi dintre duhovnicii pe care-i avem.Iar inainte de a-i judeca, tocmai pe ei, am putea sa ne gandim ca tot din lume au venit...Daca noi suntem asa cum suntem, cum ar putea fi ei? Si de ce ii judecam pe ei in loc sa ne vedem de propriile neputinte, indemnul dvs de ce nu mai e valabil in acest caz?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Magda M.

...Daca noi suntem asa cum suntem, cum ar putea fi ei?

Dupa cerere si oferta ! Piata functioneaza si aci din plin , din PACATE .

În prealabil postat de Magda M.

Ma iertati, cred ca nu suntem noi demni de unii/multi dintre duhovnicii pe care-i avem.Iar inainte de a-i judeca, tocmai pe ei, am putea sa ne gandim ca tot din lume au venit...Daca noi suntem asa cum suntem, cum ar putea fi ei? Si de ce ii judecam pe ei in loc sa ne vedem de propriile neputinte, indemnul dvs de ce nu mai e valabil in acest caz?

Sunt intru totul in acord cu observatia dumneavoastra, sora. Ceea ce mentionati face parte deja din modul meu de a vedea lucrurile, intrucat asa am inteles ca e potrivit pentru viata mea si tocmai asta ne invata si Parintii.
Iar postarile mele nu sunt in nici un caz vreu soi de atac tintit la duhovnici, fereasca Dumnezeu! Vorbesc, daca mi-ati urmarit postarile care ma caracterizeaza, de anumite fenomene foarte raspandite in lumea noastra, mai mult sau mai putin imbisericita. O parte dintre acestea le cunosc din propria experienta si din experientele impartasite ale fratilor de credinta.
Consider ca suntem cu totii prinsi in ispitele si caderile mentionate, cu foarte rare exceptii, se pare. Nadejde insa eu am, desigur, numai ca pe masura ce ma cunosc pe mine si pe altii incep sa constientizez tot mai bogat ce fel de lupte si ce fel de piedici sunt in noi. Despre acestea vorbesc, cele dinlauntru, intrucat bag de seama ca sunt cam aceleasi in tot omul si ca tendinta generala este de a ne pierde vremea cu lucruri secundare, poate cu rost intrucatva dar in nici un caz decisive pentru lucrarea noastra duhovniceasca.
Domnul sa ne miluiasca!

[Magda M.]

În prealabil postat de ioan cezar

Iar postarile mele nu sunt in nici un caz vreu soi de atac tintit la duhovnici, fereasca Dumnezeu! Vorbesc, daca mi-ati urmarit postarile care ma caracterizeaza, de anumite fenomene foarte raspandite in lumea noastra, mai mult sau mai putin imbisericita. O parte dintre acestea le cunosc din propria experienta si din experientele impartasite ale fratilor de credinta.
Consider ca suntem cu totii prinsi in ispitele si caderile mentionate, cu foarte rare exceptii, se pare. Nadejde insa eu am, desigur, numai ca pe masura ce ma cunosc pe mine si pe altii incep sa constientizez tot mai bogat ce fel de lupte si ce fel de piedici sunt in noi. Despre acestea vorbesc, cele dinlauntru, intrucat bag de seama ca sunt cam aceleasi in tot omul si ca tendinta generala este de a ne pierde vremea cu lucruri secundare, poate cu rost intrucatva dar in nici un caz decisive pentru lucrarea noastra duhovniceasca.
Domnul sa ne miluiasca!

Va multumesc pentru lamurire. Doamne-ajuta!