Injuratura

Hulele dovedesc o vinovăţie mai veche, nu una de acum. Înjurătura însă îl dovedeşte pe respectivul că, cel puţin în momentul acela, e un iresponsabil, deci dezechilibrat în structura genetică, în mediul umoral, în servciul de cenzură şi în sistemul nervos.

"Prima iubire e către părinte. Primul copil avea tată pe Dumnezeu…Asta dovedeşte că iubirea îşi are sensul în Dumnezeu, care veşnic învredniceşte şi pe cel ce iubeşte pe Dumnezeu.

Dar oamenii se mai încâlcesc şi cu iubirea de trup. Iubirea aceasta nu e egală în toate cazurile cu păcatul, ci zicem că în tot cazul e infectată de păcat. Faptul dragostei trupeşti lasă o puternică impresie în toată pivniţa fiinţei, în acea zonă de nouă zecimi a subconştientului. Cenzura morală astupă un deposit de dinamită, după ce n-a ştiut să-l refuze. O înjurătură de Dumnezeu e explozia acestui depozit. Iată de ce, când înjură bărbaţii, folosesc cuvântul – ce nu se scrie – al iubirii trupeşti. Partea de înjosire şi păcat a acestei iubiri, pe care o simt în trupul lor, le izbucneşte din subconştient şi, cu ea, izbesc furios cenzura morală şi idealul de dragoste – pe Dumnezeul celui pe care-l înjură. O înjurătură e un moment de îndrăcire a mâniei, o clipă de întunecare a minţii – aşa plăteşte cenzura conştiinţei negrija de mai înainte.

Când deci pe unii cu cenzura slabă – slăbiciune moştenită genetic – îi scoate din sărite vreo împrejurare oarecare, afluxul de sânge şi fiere la creier face de li se întunecă orice conştiinţă, şi încep rafalele înjurăturii. Ea vine, după cum se poate vedea, din poveri ereditare, din fapte consummate, din auzire, din conţinutul memoriei conştiente sau inconştiente, printr-un mecanism al suprapunerii de imagini, şi anume, peste cele cuvioase, cele necuvioase, stârnite de hormoni, sau, în sfârşit, prin mecanismul de contrast". - Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Părintele Arsenie Boca

[costel]

"Omul, ori de cate ori pacatuieste, urmareste satisfacerea unei dorinte si uneori se procopseste cu ceva. Cand fura, la avutul sau adauga avutul altuia. Cand desfraneaza, urmareste satisfacerea unei pofte trupesti. Prin minciuna, vrea sa-si apere onoarea. Pe cand atunci cand injura, nu se alege cu nimic decat cu o mare osanda".

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de costel

"Omul, ori de cate ori pacatuieste, urmareste satisfacerea unei dorinte si uneori se procopseste cu ceva. Cand fura, la avutul sau adauga avutul altuia. Cand desfraneaza, urmareste satisfacerea unei pofte trupesti. Prin minciuna, vrea sa-si apere onoarea. Pe cand atunci cand injura, nu se alege cu nimic decat cu o mare osanda".

Nu stiu de unde vine citatul, dar e greu de inteles aceasta. Cum adica, la toate avem o scuza, dar la injuratura nu avem fiindca... nu ne alegem cu nimic? Ce fel de "nimic"? Sa lasam "osanda", fiindca aceasta vine pentru orice pacat, nu doar pentru injuratura. Uneori mai spunem cand se strica vremea ca Dumnezeu "S-a suparat pa noi"... cand ne mai da cate un cutremur, cate o furtuna, cate o ploaie mare, cate o alunecare de teren... Sfantul Ilie cand se supara, tuna si fulgera, si unde cade traznetul se spune ca mai "omoara" cate un diavol. Ce este injuratura, daca nu o descatusare de zaduf, de suparari pe care le tot acumulezi dintr-un mediu care pare ostil, nedrept si injust in fata propriei constiinte? Cum adica "nu castigi nimic"? Eu cred ca aceasta "eliberare", tocmai ca este ceva foarte insemnat, fara de care nici Pamantul nu poate rabda, si mai da cate un cutremur sau mai erupe cate un vulcan... Nu exista notiune de "nimic" ca si valoare comparativa, ca si reper... Curentul electic este tot "nimic", dar zgaltiie teribil. Sfintele moaste pot insemna "nimic", dar sunt datatoare de mir si facatoare de minuni...
Omul nu face exceptie si simte nevoia la randul lui sa izbucneasca din cand in cand. Cum o face, aceasta este alta problema. Daca alege sa injure si sa-si manifeste ura fata de Dumnezeu sau lucruri sfinte, este foarte grav, fiindca asta chiar il osandeste. Ca si dracuiala sau cuvintele vulgare care sunt uraciune si spurcaciune la Dumnezeu.
Indelunga rabdare ne poate scuti de astfel de izbucniri, dar se intelege ca trebuie sa fii foarte induhovnicit pentru asta, iar noi... vai de zilele noastre...

[windorin]

Injuraturile si vorbele de rusine sunt urmarea unor patimi precum: judecarea aproapelui, mandria, egoismul si mania.
Impotriva injuraturilor se lupta cu nevointe precum: tacerea, privirea spre caderile proprii, jertfelnicia, lupta cu gandurile si smerenia.

Fara ajutorul lui Dumnezeu insa, totul ramane psihologie lipsita de roade statornice.
Desi ajuta mult, singure bunul simt si educatia nu vor fi niciodata indeajuns pentru a nu avea ganduri si cuvinte de necinste.

[alexafa]

În prealabil postat de windorin

Injuraturile si vorbele de rusine sunt urmarea unor patimi precum: judecarea aproapelui, mandria, egoismul si mania.
Impotriva injuraturilor se lupta cu nevointe precum: tacerea, privirea spre caderile proprii, jertfelnicia, lupta cu gandurile si smerenia.

Fara ajutorul lui Dumnezeu insa, totul ramane psihologie lipsita de roade statornice.
Desi ajuta mult, singure bunul simt si educatia nu vor fi niciodata indeajuns pentru a nu avea ganduri si cuvinte de necinste.

Si injuratura in gluma cum e? E pacat sau nu?
Trebuie rostite astfel de cuvinte, fie ele si in gluma?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de alexafa

Trebuie rostite astfel de cuvinte, fie ele si in gluma?

Dumneata, alexafa, eşti un animal împuţit.

Ce, nu v-a căzut bine? Dar am glumit! Nu trebuia să o fac?

Domnul nostru vorbeşte cu severitate despre situaţia în care l-am face pe fratele nostru dobitoc. De aici, eu înţeleg că nu trebuie să îl înjur, nici chiar în glumă. Oare am putea să-l hulim pe Dumnezeu în glumă? S-ar distra? Noi ne vom distra, când El ne va aminti? Dacă nu e bine să hulim în glumă, căci ar însemna să luăm sfântul Său nume în zadar, atunci nu e bună nici hula aproapelui, căci ne preface în huligani. Cred că singura excepţie este aceea a actorului: în cazul acesta, nu actorul înjură, ci, prin convenţie artistică, personajul interpretat.

[guardian knight]

În prealabil postat de windorin

Injuraturile si vorbele de rusine sunt urmarea unor patimi precum: judecarea aproapelui, mandria, egoismul si mania.
Impotriva injuraturilor se lupta cu nevointe precum: tacerea, privirea spre caderile proprii, jertfelnicia, lupta cu gandurile si smerenia.

Fara ajutorul lui Dumnezeu insa, totul ramane psihologie lipsita de roade statornice.
Desi ajuta mult, singure bunul simt si educatia nu vor fi niciodata indeajuns pentru a nu avea ganduri si cuvinte de necinste.

pe langa patimile enumerate, cared ca ati uitat sa enumerati si cateva cauze, obiective (daca le pot numi asa ???): ghinionul,nenorocirea,ducerea pe apa sambetei a muncii...etc...si care genereaza in om o anunita manie si suparare,oarecum justificate,ba chiar si revolta la adresa divinitatii (care se poate invinui de nedreptate !!!)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de guardian knight

pe langa patimile enumerate, cared ca ati uitat sa enumerati si cateva cauze, obiective (daca le pot numi asa ???): ghinionul,nenorocirea,ducerea pe apa sambetei a muncii...etc...si care genereaza in om o anunita manie si suparare,oarecum justificate,ba chiar si revolta la adresa divinitatii (care se poate invinui de nedreptate !!!)

Toate cele enumerate de tine mai sus, mie mi se par destul de usor de trecut, oricata durere ar trebui sa suporte sufletul. Cand e de la Dumnezeu, parca le accepti mai usor. Pentru mine, cele mai greu de depasit momente sunt cele legate de anumite persoane care au foarte mult tupeu si care intr-o clipa se sterg la fund cu tot ce ar trebui sa reprezinte notiunea de OM. Cred ca pentru mine acestea sunt cele mai grele ispite si ma rog sa mi le usureze Dumnezeu.

[NEYRA 383]

da anita ,stiu ca trebuie sa ma rog pentru iertarea pacatelor lor,al tatei al mamei al bunicilor si o fac cu drag,....si cu lacrimi multe,multumind LUI Dumnezeu ca mai sunt in viata(dupa o coma de doua saptamani in urmacu 2ani si jumatate) si mi-a lasat sansa sa cer iertare de acum si pana la sfarsitul zilelor mele pentru ei pentru mine ,pentru noi.....si multumesc domnului Mihnea Dragomir care a initiat acest subiect , facandun-ne sa ne aducem aminte cat de trecatori suntem pe aceasta lume.
ieri cand am dat peste acest subiect ,m-am rugat mai cu suflet pentru iertarea pacatelor parintilor mei care din pacate au trecut in nefinta si nu o mai pot face,iar azi noapte i-am visat......sunt unele subiectecare intr-adevar te fac sa-ti aduci aminte de greselile pe care le faci zi de zi nu le vezi ,in goana vieti,sa iti spui ;lasa voi cere iertare pentru ele mai tarziu,dar nu stii nici o data ce iti rezerva timpul.....sau clipa urmatoare,pana in clipa cand niste ingeri,ca domnul MIHNEA,te trage putin de maneca si iti zice ;hei,e cazul sa te trezesti,deschideti ochi,si vezi icotro te indrepti.
desigur ca aici poti gasi foarte multi ingeri trimis de Dumnezeu ca sa ne trezeasca,la viata cea adevarata,cu toate neczurile si problemele generate de viata grea,dar important este sa nu ne pierdem speranta si sa multumim tuturor celor cre se ostenesc aici.