minte ocupata

[coralina]

Fallen, daca acum lucrezi la pet shop (eu una te invidiez ca ai aproape atat de multe animale! ), asta nu inseamna ca vei ramane o viata intreaga acolo. Oportunitati profesionale or sa mai fie, tu nu te da batuta. Mentine legatura cu mediul din care ai plecat, poate reusesti sa revii.
Cat despre ce sa faci cu timpul in care nu ai clienti si nu asezi marfa pe rafturi, samd, poti sa-l folosesti pentru a citi carti (nu cred ca sefa nu te va lasa, e absurd sa stai cu ochii pe usa asteptand sa intre careva). Sudoku este iarasi o varianta buna. Daca ai un iPod il poti lua cu tine ca sa asculti muzica; banuiesc ca ai jocuri pe telefonul mobil – foloseste-te de ele. Incepe sa scrii un jurnal sau, de ce nu, o carte. Invata o limba straina. Roaga-te.

[DragosP]

În prealabil postat de coralina

Sudoku este iarasi o varianta buna.

Ţi-am zis eu!

[iustin10]

Orice reteta vei primi,din start e sortita esecului . Pentru ca orice iti impui sa faci,nu iti va iesi. Daca te hotarasti: 'azi ma gandesc la Dumnezeu',va fi un esec total. Pentru ca Dumnezeu nu e un subiect oarecare,el este insasi sufletul nostru : dupa cum e scris 'a luat tarina,si a suflat peste ea '
Daca te hotarasti sa te rogi, iar nu iti va iesi. Daca te vei gandi la sorta lumii,vei obosii.
Asa ca cel mai bine e sa nu faci nimic,adica sa iti doresti linistea sufleteasca.Si daca poti,sa stai de vorba cu Dumnezeu,asa cum esti tu,fara sa incerci sa schimbi nimic la tine,fara sa vrei sa fii altfel,atunci e cel mai bine.
Si ce e cel mai important : CIND ITI VINE VREUN CLIENT,NU UITA SA II ZAMBESTI :)

[anna21]

Fallen, nu dispera, cred ca sunt lucruri pe care le poti face.
Poti lua un manual si sa exersezi o limba straina (poate ca daca ai citi literatura sefei nu i-ar conveni, dar o limba straina indica dorinta de perfectionare, nu mesajul "vai ce plictisitor e aici").
Imi amintesc ca in copilarie stateam la bunici, era plictisitor si nu aveam ce citi, doar niste poezii, ca urmare am invatat tot volumul de poezii.. Unele le stiu si azi. Gasesti solutii sa exersezi mintea.

Eu pt momente de asteptare am materiale pe iPod. Exista podcasturi destul de bune (educative) din multe domenii.

In alta perioada faceam eseuri intr-o limba straina, pe diferite teme. Asta se poate face discret.

[anna21]

Aaa, mai este ceva ce faceam cand asteptam: desen. Intr-o period aveam un caiet in geanta si desenam lucruri pe care le vedeam in jur: copaci, cladiri etc. Pe mine ma captiva asta, imi placea mult.

[fallen]

Hai ca pana la urma, parca nu e dracul chiar atat de negru...
(desi nu cred ca aceasta este o sintagma agreata de invatatura crestineasca, la fel ca si "fa-te frate cu dracu pana treci puntea', dar pentru mine are un alt inteles, si anume acela ca nu e dracu atat de puternic, de invincibil)
Am mai gasit o indeletnicire 'savanta': semintele. Dar nici ele, desigur, nu pot opri gandurile. Cred ca pana la urma gandurile se opresc atunci cand obosesti. Chiar daca stim ca de cele mai multe ori "gandurile' sunt de la necuratul, daca vom incerca sa le oprim pe acest considerent, nu vom reusi, ci din contra vom cadea prada disperarii. Nu avem altceva de facut decat sa luam o pauza, sa tragem aer in piept si sa speram ca avem inca destula minte incat sa ne oprim la timp si sa nu cadem in ispita, sa avem o urma de incredere in noi ca vom sti sa dosebim ce ebine de ce rau. Si desigur, ajutorul Domnului, dar pe care nu-l vom vedea sau simti cu simturile noastre, ci se va intampla, pur si simplu, undeva in mintea, sufletul sau subconstientul nostru, care ne va 'spune' ce trebuie sa facem.

[Yasmina]

In primul rand cred ca ar trebui sa fi recunoscatoare Domnului ca in asemenea vremuri de criza ai totusi un job,sunt multe persoane cu scoala si experienta care au fost disponibilizate si care cauta bucuroase oricare alte ocupatii,asa zise josnice de altii.Este important sa supravietuiesti si sa-ti castigi painea pt moment intr-un mod cinstit,legal.
Pun pariu ca daca nu gaseai nimic de lucru in vreo jumatate de an,intrai intr-o depresie sora cu moartea,incat dupa acea jobul la un magazin ti-ar fi parut raiul pe pamant :)
Si totusi cunosc persoane care prefera sa piarda totul si sa traiasca mizerabil daca nu-si gasesc un serviciu pe masura asteptarii lor,decat sa se "degradeze"prin cine stie ce joburi de incepatori.

Cred ca nu este chiar asa de rau la un pet shop,clientela este prietenoasa iar animalele sunt dragute si te fac sa zambesti tot timpul.

De ce spui ca ti-ai ratat cariera?Poti inca cauta acelasi tip de job pe care l-ai avut in trecut;daca unii din aceea bransa te-au refuzat,asta nu inseamna ca te vor refuza toti;important este sa inveti din greselile trecute sa nu le mai repeti la noul loc de munca(cel putin eu asta incerc,desi uneori urmam un anume pattern de erori).

Referitor la intrebarea topicului,incearca sa aduci ceva placut tie la serviciu,ceva ce iubesti;eu de exemplu am grija de flori atunci cand timpul imi permite,asta ma relaxeaza enorm.Apoi aduc cu mine carti(inainte cand nu stapaneam asa de bine lb engleza aduceam carti de exercitii si traduceam).
De ce nu un acatist sau o carte de rugaciuni de buzunar?Ti-ar relaxa mintea si nervii deopotriva.

[adam000]

Fallen, atitudinea pe care o ai fata de tine reflecta parca un fel de ura pe care parca o ai impotriva ta, de vorbesti in termeni atat de duri. Parca ai vrea sa te autopedepsesti cumva.

Poate ma insel eu, sau poate nu. Dar oricum merita sa reflectezi cat de bine iti face tie atitudinea asta.

Ana a atins un aspect bine punctat

În prealabil postat de anna21

nu mesajul "vai ce plictisitor e aici"

Doar ca nu numai sefei tale ar trebui sa ai grija sa nu-i transmiti un asemenea mesaj, ci in primul rand sa ai grija sa nu ti-l transmiti tie insati. Ca omul care porneste in ceva (servici, orice), cu mesajul asta in minte, sigur nu rezista prea mult acolo. Chiar daca poate ca nu e chiar asa rau acolo, te-ai faulta singura.

[fallen]

Nu-mi face bine, normal. Intre timp mi-am mai schimbat parerea. Sefa pare ok, si mi-a zis ca e perfect constienta ca la ea in pravalie nu e locul visurilor noastre (ale celor tineri, cu facultate si cu planuri mai marete).
Pe de alta parte, nu sunt o adepta a auto-amagirii, cu toate ca vad multi oameni in jurul meu care fac chestia asta, si se vede ca e ceva "fortat"; nu vreau a ma gandesc cum o sa fie in momentul trezirii la realitate; multumirea de sine trebuie sa vina din suflet, nu sa ti-o auto-sugerezi si trebuie sa fie, zic eu, oarecum justificata.
Poate ca atitudinea mea poate fi considerata prea critica, si mai ales autocritica; intr-adevar nimeni nu ma condamna pentru ceea ce nu am realizat in viata mai mult decat o fac eu, iar multi oameni mi-au zis ca daca eu am atitudinea asta fata de persoana mea ii determin si pe ceilalti sa aiba aceeasi atitudine (adica de dispret, desconsideratie, sila, etc.). Si cu toate acestea, ceea ce m-a oprit sa fac ceea ce mi-am propus a fost (teama de) propriile neputinte, chiar daca s-au plasat si intr-o conjunctura sa zicem nefavorabila, nu cred ca dand vina pe imprejurari o sa imi linistesc constiinta. Pana la urma va trebui sa imi accept conditia, daca nu sunt in stare sa fac mai mult. Poate atat a randuit Dumnezeu pentru mine; nu am dreptul sa urasc lucrarea Lui, sau poate mai am de platit niste pacate, dar pana nu mi le iert eu, nu voi beneficia nici de iertarea Lui.

[adam000]

În prealabil postat de fallen

multi oameni mi-au zis ca daca eu am atitudinea asta fata de persoana mea ii determin si pe ceilalti sa aiba aceeasi atitudine (adica de dispret, desconsideratie, sila, etc.).

Asta e foarte adevarat. Dar nu numai pt ca unii oameni sint la nivel instinctiv "pradatori" (cum sesizeaza o slabiciune, o si speculeaza spre avantajul/ puterea lor). Poate are un sens mai profund? Daca tu nu (stii sa) te iubesti pe tine, nu (stii sa) ii iubesti nici pe ei. Pt ca nu stii ce este iubirea. Atunci cei din jur vor primi de la tine o lipsa a iubirii (eventual negative - dispret, desconsiderare, etc - alea de le-ai insirat tu), asa ca iti vor oferi acelasi lucru (reconfirmandu-ti si din exterior propriile sentimente si accentuandu-le)

Iata un rationament:

În prealabil postat de fallen

ceea ce m-a oprit sa fac ceea ce mi-am propus a fost (teama de) propriile neputinte

Corect (in sensul ca "daca asa spui tu, probabil ca e adevarat).
Daca e adevarat inseamna ca TEAMA este ceea ce a sesizat constiinta ta ca a fost neputiinta

În prealabil postat de fallen

nu cred ca dand vina pe imprejurari o sa imi linistesc constiinta.

Corect. De unde se deduce ca inca ai constiinta neimpacata cu ceva.

Ma mir cum de nu ai vazut prima ta afirmatie, unde identificai exact cu ce nu iti era impacata constiinta? Cu teama?

Ceea ce (iar ma mir cum de nu ai observat), este firesc, daca ne gandim ca in om constiinta este vocea Lui Dumnezeu sadita de El in om si daca ne gandim la acea afirmatie ca fricosii nu vor intra in Imparatia Cerurilor?
Oare solutia problemelor tale e in crediinta?

În prealabil postat de fallen

Pana la urma va trebui sa imi accept conditia,

Un gand sanatos, corect. spre rezolvare

În prealabil postat de fallen

daca nu sunt in stare sa fac mai mult.

Fals. Faptul ca nu ai facut la un momnt dat ceva faptic, nu inseamna ca ca nu esti in stare sa faci niciodata in viitor.

Cu acest rationament ti-ai pus singura piedica.

În prealabil postat de fallen

Poate atat a randuit Dumnezeu pentru mine; nu am dreptul sa urasc lucrarea Lui, sau poate mai am de platit niste pacate, dar pana nu mi le iert eu, nu voi beneficia nici de iertarea Lui.

Dumnezu sigur nu ne vrea fricosi. Asa ca solutia ta poate ce este in crediinta? Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te scape de temeri, ca sa ai pace cu constiinta ta si sa poti face lucrurile bine mai dparte?