minte ocupata

[DragosP]

În prealabil postat de fallen

Buna ziua
Stie cineva una sau mai multe modaliti de a tine mintea ocupata, sau macar implicata in ceva concret, palpabil, prezent si util?

Sudoku, integrame, versuri.

[WhiteChakra]

În prealabil postat de DragosP

Sudoku, integrame, versuri.

+1 pentru versuri ! Ia un creion si pune-ti gandurile pe hartie, in rime desigur. Ajuta foarte mult.

PS: O ceasca de cafea e numai buna in timp ce compui.

[iRoDiOn]

Rugăciunea inimii, rugăciunea Lui Iisus (Doamne Iisuse Hristoase, fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătorul/păcătoasa). Astfel ţinem mintea ocupată, numai zboară, numai gîndeşte păcătos, şi îndeplinim şi ce ne-a spus Hristos, adică să ne rugăm mereu.

[Gracchus]

Am observat ca majoritatea userilor indeamna la rugaciune.

Parintele arhimandrit Roman Braga trateaza acest subiect intr-un mod deosebit:

"Ce să facem ca să-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca să-L simţim mai aproape de noi?
Trebuie să vorbim cu El. Trebuie să-L simţi pe Dumnezeu în tine, nu în afară de tine, în exterior, ci în interior, în inima ta, căci inima noastră este infinită întrucât în ea se sălăşluieşte Hristos de la botez. O persoană are nişte dimensiuni infinite ale personalităţii lui; în adânc, fără limită, persoana umană este veşnică. În adâncul acesta din noi există Dumnezeu, după cum spune Sfântul Pavel de atâtea ori: „voi sunteţi biserica Dumnezeului Celui Viu”. Să nu direcţionăm rugăciunea noastră într-un colţ, că Dumnezeu nu e material sau spaţial să-L pui într-un colţ şi să spui: acolo e Dumnezeu! Coboară-te în tine şi adresează rugăciunea în inima ta lui Dumnezeu şi vei simţi prezenţa Lui. Convorbirea cu Dumnezeu îţi aduce simţirea acesta a prezenţei lui Dumnezeu. Spune-I lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I lui Dumnezeu că te duci la Rădăuţi, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arată-I lui Dumnezeu ce frumoase sunt florile. Vorbeşte cu Dumnezeu de toate. „Doamne, ce să fac? Uite trebuie să fac asta şi asta; mi-e foame, mă duc să mănânc o bucăţică de pâine”; tot ai în minte lucrurile astea, par copilăreşti, dar conversaţia aceasta cu Dumnezeu se preface în rugăciune. Pentru că ce este rugăciunea? Este o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu. Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni: „Rugaţi-vă neîncetat!”. Cum putea el să se roage neîncetat când era un om foarte activ? Atâtea biserici a făcut, atâtea epistole a dictat, atâtea lucruri avea de făcut. Nu putea să stea în genunchi neîncetat. La asta s-a gândit: să ai întotdeauna în inima ta sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. De fapt, Sfinţii Părinţi aşa definesc rugăciunea: rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte. Trebuie spus tinerilor lucrul acesta. Nu este doar când te rogi dimineaţa şi, gata, am terminat. Sau zici: „ah, nu mi-am sfârşit rugăciunile!”. Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată. Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii lui Dumnezeu. Şi vorba asta copilărească „Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune.” 29 Cuvânt de folos cu Dumnezeu îţi aduce sentimentul prezenţei intime a lui Dumnezeu în inima ta. Voi ştiţi proverbul călugăresc: „dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi deloc”. Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune. Omul are o stare de rugăciune, nu momente de rugăciune, momente când se roagă şi momente când nu se roagă. Ar fi groaznic. Trebuie să avem tot timpul simţirea lui Dumnezeu. Când spui: „Doamne!”, să fii sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faţa la tine şi aşteaptă să-I spui ceva. Când eşti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Când ai conversaţii, gândeşte- te la ce spui. Dar, dacă ai timp, puţin, 2-3-4 minute sau chiar într-o conversaţie cu oamenii, poţi să spui: „Doamne Iisuse Hristoase uită-te la noi, ajută-ne!” sau: „Binecuvintează-i pe oamenii aceştia!”.

http://putna.ro/revista2010/articol12

[coralina]

Eu am propus rugaciunea drept ocupatiune de umplut timpul liber "din cap" pentru ca stiu cum funtioneaza la mine alegerea altor "subiecte" de disecat la nivel mental. Daca ma apuc sa fredonez un cantec, in 80% din situatii e unul auzit de curand la radio si-n tot atatea cazuri, 80%, versurile contin nenumarate mascari. Uneori trec la repertoriul romanesc dinainte de Revolutie, pentru ca atunci se scriau cantece cu adevarat frumoase, vezi melodiile Mihaelei Runceanu, Evei Kiss, Didei Dragan, Marinei Scupra, etc.
Daca ma gandesc la problemele (de serviciu sau familiale) care ma preocupa, iarasi nu-i bine pentru ca-mi impovarez mintea peste limita de avarie.
Asadar rugaciunea e cea mai potrivita.
Sau poti asculta acatiste online, psalmi, conferinte, samd.
Un radio care difuzeaza muzica frumoasa e Magic FM, se poate asculta si pe internet.

[fallen]

Multumesc pentru sfaturi, totusi as fi preferat ceva mai "pragmatic".
Dupa cum stiti, poate, eu am avut un esec profesional si o vreme am zis "fac orice altceva decat faceam pana acum, nu ma mai intereseaza";acum am gasit un job care-mi reaminteste oarecum de ce faceam pana acum, dar e sub nivelul de pregatire si asta s-ar putea sa ma deranjeze. (nu pentru ca am "impresii " si "orgolii" ci pentru ca, pur si simplu, imi pare rau ca mi-am ratat cariera si mi-e greu sa accept realitatea). Teoretic ar trebui sa ma tina ocupata, 12 ore pe zi, fara calculator, si nu stiu cum voi rezista, mai ales ca vor fi si momente in care o sa stau degeaba si mintea o sa-mi zboare sloboda pe "aratura". Sunt curioasa daca si ce o sa mai scriu dupa ce o sa traiesc o vreme in conditiile astea.
Si inca ceva : una e sa te uiti in urma si sa zici "imi pare rau ca n-am copii, dar am avut o cariera stralucita, am lucrat la spital, am operat mii de oameni" si alta e sa zici "n-am putut sa fac copii ca n-aveam pe cine sa las la pravalie". Mai imi dau altii exemplu pe dna Sarcozy ca a facut copil abia la 40 de ani; dar la naiba, aia n-a facut pana acum ca s-a distrat si si-a trait viata, nu ca nu si-a permis sau nu a vrut-o nimeni; cand am terminat fac. lucram "ajutor de bagator de seama"( ma "uitam" ce fac laborantele) si-mi zicea mama "lasa, mama, ca uite, nici Irina Schroter nu mai face medicina", dar la naiba, iarasi, aia a ales sa faca altceva mult mai de succes...
Deci cam astea ar fi gandurile care imi ocupa mintea la acest moment dat si pe care vreau si trebuie sa le alung; mi-e teama ca la munca o sa fie si mai rau, ca stiu ca nu pot pleca de-acolo (nici de-acasa nu plec nicaieri, dar macar stiu ca daca vreau sa ies din casa, pot, nu ma opreste nimeni); nu e nici internet sa mai pot "evada", si inca ceva : daca nu dau dovada de sufiecienta implicare si devotament, daca i se pare sefei ca nu sunt 100% cu trupul si cu sufletul acolo, n-o sa-i convina...trebuie sa ma metamorfozez in sclavul perfect... Da, Doamne, sa se inventeze mai repede robotii care sa faca genul asta de treburi...
Mi-e teama ca o sa fiu tentanta sa ma apuc iar de fumat sau ca o sa bag in mine ca sparta tot felul de prostii (cum fac si acum, de altfel), care or sa-mi faca gaura in buget si o sa-mi creasca gabaritul considerabil, si apoi o sa zica sefa ca ma misc greu si n-am loc printre rafturi ca-s prea grasa, si de-aia nu-mi ajunge nici salariul ( glumesc, desigur, nu cred ca ar zice cineva asa ceva, cel putin nu in fata). Pe de o parte, daca tot am o casnicie de rahat, ce mai conteaza daca ma si ingras, macar sa ma simt bine (cand mananc), problema e ca va trebui sa-mi iau alte haine si ca n-o sa ma suport eu pe mine.
Deci asta a fost un fel de "demo", ca sa va faceti o imagine despre ce se poate zamisli in capul meu, in loc sa gandesc intr-un fel mai pozitiv (ma rog, nu stiu daca se poate in situatia asta). Trebuie sa fac ceva sa-mi accept conditia (de vanzatoare la pet shop, care si-a ratat cariera), dar mi-e greu...

[DragosP]

Ai net la pet şop?