Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

În prealabil postat de Melissa

Frumos ai spus Ioanna!
Barbatii care cred ca cel mai important barbat din viata unei femei este primul, se inseala. Cel cu adevarat important pentru o femeie, este intotdeauna ULTIMUL!
Chiar si atunci cand primul barbat e si ultimul, importanta lui nu reiese din faptul c-a fost primul, ci ca a ramas si ultimul..

Primul barbat si cel care mi-a fost si sot timp de 11 ani a fost si cel ce m-a chinuit... .acum datorita unuia ca el, voi fi poate singura toata viata sau chiar daca nu neaparat singura, oricum nu voi putea sa mai gandesc la o casnicie ca la ceva sacru ..poate mi-am dorit prea mult asta si am ajuns aici ...la final sa spun ca:,, asa cum spune in biblie ca femeia lasata de barbat este o ...stiti voi ce"... ...Chiar si asa, sincer acum sunt fericita ca am scapat din calvarul acela, tot prin voia lui Dumnezeu, ca nu mi-as fi imaginat atunci ca voi mai reusi sa am o astfel de fericire...Asa ca, ai mare dreptate ..pentru o femeie este important nu cine este primul sau ultimul ..as adauga eu ..este pentru ea important cel ce respecta ce este scris in biblie ... barbatul ..sa respecte pe femeie ca pe o biserica...si femeia sa-i raspunda in acelasi fel iubirii ca o biserica a lui Dumnezeu...Doamne oare chiar este asa ceva???..Tare mi-as dori sa vad o familie inchegata dupa astfel de tipare, macar sa cred si eu ca este posibil si nu sunt doar povesti nemuritoare de adormit copii...

[stefan florin]

eu unul m-as casatori cu o astfel de femeie.Nu conteaza ce a facut inainte.Conteaza ce face de acum inainte, deci de cand suntem impreuna.Cand exista iubire, totul este posibil.Doamne ajuta!

În prealabil postat de Marilena B

Primul barbat si cel care mi-a fost si sot timp de 11 ani a fost si cel ce m-a chinuit... .acum datorita unuia ca el, voi fi poate singura toata viata sau chiar daca nu neaparat singura, oricum nu voi putea sa mai gandesc la o casnicie ca la ceva sacru ..poate mi-am dorit prea mult asta si am ajuns aici ...la final sa spun ca:,, asa cum spune in biblie ca femeia lasata de barbat este o ...stiti voi ce"... ...Chiar si asa, sincer acum sunt fericita ca am scapat din calvarul acela, tot prin voia lui Dumnezeu, ca nu mi-as fi imaginat atunci ca voi mai reusi sa am o astfel de fericire...Asa ca, ai mare dreptate ..pentru o femeie este important nu cine este primul sau ultimul ..as adauga eu ..este pentru ea important cel ce respecta ce este scris in biblie ... barbatul ..sa respecte pe femeie ca pe o biserica...si femeia sa-i raspunda in acelasi fel iubirii ca o biserica a lui Dumnezeu...Doamne oare chiar este asa ceva???..Tare mi-as dori sa vad o familie inchegata dupa astfel de tipare, macar sa cred si eu ca este posibil si nu sunt doar povesti nemuritoare de adormit copii...

Draguta mea, nu trebuie sa ti se clatine CREDINTA. Casnicia este CEVA SACRU iar faptul ca tu te-ai casatorit cu persoana nepotrivita si ai RABDAT 11 ani in loc sa iti vezi de drum, nu trebuie sa-ti schimbe convingerile despre ea.( asuma-ti greseala ca iti apartine)

Sa-ti dea Dumnezeu RABDAREA si CREDINTA sa-ti intalnesti BARBATUL RANDUIT DE DUMNEZEU sa-ti fie sot! Nu altul, ca ai vazut cum e de rau!

Dar cum putem, Melissa, să ştim, înainte de a ne căsători că persoana pe care o iubim e rânduită de Dumnezeu? Nu aflăm decât după; de cele mai multe ori după ce se consumă romantismul.

Or, cel ce se uneşte cu un soţ o face pentru toată viaţa, dacă vrea să-L asculte pe Dumnezeu. Sigur, nu oricum, ci în iubire, căci fără iubire e şi fără Dumnezeu.

În prealabil postat de N.Priceputu

Dar cum putem, Melissa, să ştim, înainte de a ne căsători că persoana pe care o iubim e rânduită de Dumnezeu? Nu aflăm decât după; de cele mai multe ori după ce se consumă romantismul.

Or, cel ce se uneşte cu un soţ o face pentru toată viaţa, dacă vrea să-L asculte pe Dumnezeu. Sigur, nu oricum, ci în iubire, căci fără iubire e şi fără Dumnezeu.

Unii mai perspicace isi dau seama inainte de-a se casatori. Altii isi dau seama dupa casatorie. Altii isi dau seama dupa mai multe casatorii. Altii nu-si dau seama niciodata ca nu se afla langa jumatatea lor.

Semnele NU trebuie ignorate! Nu trebuie facut nici un compromis pentru ca DUMNEZEU nu este suferinta! DUMNEZEU este IUBIRE! Atunci cand suntem alaturi de cea/cel raduit de Dumnezeu sa ne fie sot/sotie, soarele este mereu pe cer, nu exista nori, nu exista furtuni, nu exista anotimpuri decat unul singur :anotimpul IUBIRII, culorile florilor imprastie fericire, Dumnezeu este mereu in mijlocul lor, nu exista dezamagire, nu exista deznadejde, nu exista nepotrivire, nervi, frustrari, certuri , nu exista LIPSA BINELUI, pentru ca ei insisi reprezinta BINELE, fiind UN SINGUR TRUP, dupa VOIA LUI DUMNEZEU!

Nu stiu daca m-am facut inteleasa..

În prealabil postat de Melissa

Unii mai perspicace isi dau seama inainte de-a se casatori. Altii isi dau seama dupa casatorie. Altii isi dau seama dupa mai multe casatorii. Altii nu-si dau seama niciodata ca nu se afla langa jumatatea lor.

Semnele NU trebuie ignorate! Nu trebuie facut nici un compromis pentru ca DUMNEZEU nu este suferinta! DUMNEZEU este IUBIRE! Atunci cand suntem alaturi de cea/cel raduit de Dumnezeu sa ne fie sot/sotie, soarele este mereu pe cer, nu exista nori, nu exista furtuni, nu exista anotimpuri decat unul singur :anotimpul IUBIRII, culorile florilor imprastie fericire, Dumnezeu este mereu in mijlocul lor, nu exista dezamagire, nu exista deznadejde, nu exista nepotrivire, nervi, frustrari, certuri , nu exista LIPSA BINELUI, pentru ca ei insisi reprezinta BINELE, fiind UN SINGUR TRUP, dupa VOIA LUI DUMNEZEU!

Nu stiu daca m-am facut inteleasa..

De înţeles, înţeleg. Dar pare utopic ceea ce descrii. Sau, în orice caz, o raritate.

Există cupluri care s-au iubit o viaţă; am auzit bătrâni spunând: niciodată nu ieşeam din vorba lui sau el din a mea; ne înţelegeam din priviri. Am auzit-o şi pe Monica Lovinescu spunând, la moartea soţului ei, Virgil Ierunca: „Eram, fiecare, ecoul gândului celuilalt”.

Dar astfel de iubiri sunt destul de rare. Pare mai curând un dar de la Dumnezeu, la care toţi visăm, dar nu mulţi îl primim. Nu e ceva ce ţine de noi; sau poate să fie vorba de un soi de instinct pe care ar trebui să-l avem în căutarea celuilalt, ceva care să ne spună, în adâncul inimii, că el este. Însă trebuie să fie, neapărat, reciproc.

Pe de altă parte, în căsniciile care scârţâie, şi care constituie majoritatea, cred că cei doi pot învăţa să iubească. Atunci când celălalt este nemulţumit de tine poate fi semn că trebuie să fii mai bun. Dumnezeu este iubire, dar devenirea este cruce. La slujba cununiei se cântă troparul sfinţilor mucenici şi se atrage atenţia mirilor că vor urma greutăţi, că nu vor fi feriţi de ispite. Dintre care, zic eu, cea mai mare e ispita de a se dezbina unul împotriva celuilalt. Pentru că vrăjmaşul nu poate să nu urască Taina aceasta a unirii celor doi care îi poate uni pe ei cu Dumnezeu însuşi.

Personal nu cred că mirii vor ajunge să fie cu adevărat încununaţi decât la sfârşitul luptei (cu ei înşişi), care va dura întreaga viaţă.

La cununie ţi se dă, practic, arvuna iubirii, aşa cum la botez ţi se dă arvuna mântuirii; dar tu trebuie să lucrezi, să lupţi, să te jertfeşti până la sfârşitul vieţii.

Dar iată, că, din nou, am deviat de la subiectul thread-ului

În prealabil postat de N.Priceputu

Dar astfel de iubiri sunt destul de rare. Pare mai curând un dar de la Dumnezeu, la care toţi visăm, dar nu mulţi îl primim. Nu e ceva ce ţine de noi;

Desigur ca este un dar de la Dumnezeu. Dar trebuie sa ne gandim DE CE nu il primim cu totii? Poate ca nu stim sa-l cerem sau nu avem CREDINTA suficienta ca sa-l primim. Poate suntem prea slabi si ne hranim imediat cu ILUZIA BINELUI, de frica singuratatii si atunci "ne sare" fericirea. Deci este ceva ce tine de noi SA PRIMIM acesta IUBIRE( jumatatea noastra), pentru ca Dumnezeu are pentru fiecare "partea " lui. Stii doar celebra vorba "ce-i al tau, e pus deoparte"!

În prealabil postat de N.Priceputu

sau poate să fie vorba de un soi de instinct pe care ar trebui să-l avem în căutarea celuilalt, ceva care să ne spună, în adâncul inimii, că el este. Însă trebuie să fie, neapărat, reciproc.

Reciprocitatea n-are sens sa fie discutata aici. E un fel de pleonasm.:-)Daca perceptia jumatatii nu are loc simultan, ea apare oricum imediat, pentru ca EMOTIA pe care o simti in preajma JUMATATII TALE este inconfundabila(fluturii nu sunt in stomac ci sunt la nivelul sufletului) si nu poate fi decat EVIDENT RECIPROCA. Daca nu este reciproca, inseamna ca nu vorbim de persoana aleasa de Dumnezeu sa ne fie sot/sotie.Si mai inseamna ca ne proiectam dorinta arzatoare de-a ne intalni aleasa/alesul dat de Dumnezeu, asupra altei persoane, confundand BINELE cu ILUZIA BINELUI.

[I.Calin]

Oricare de pe acest forum sau de aiurea dacă respectiva ar ști să-i apară omului în față (doar pentru cinci minute că restul face imaginația bărbatului), ca neprihănită și victimă a sorții sau a celorlalți care n-au înțeles-o niciodată sau ce copilărie amară a avut sau vreo dramă consumată în trecutul ei sau etc. sau orice altceva care să-l sensibilizeze pe respectivul. Recuzita și scenariul va depinde de la caz la caz, evident, "desfrănata" va trebui doar să-și cunoască suficient de bine viitorul partener îndrăgostit lulea.

Deci, nimeni nu-i ferit. Doar cei care aleg calea mănăstirii / celibului. Ehei, dar dracul mai are grijă de câte unii chiar și pe acolo...

În prealabil postat de Melissa

Draguta mea, nu trebuie sa ti se clatine CREDINTA. Casnicia este CEVA SACRU iar faptul ca tu te-ai casatorit cu persoana nepotrivita si ai RABDAT 11 ani in loc sa iti vezi de drum, nu trebuie sa-ti schimbe convingerile despre ea.( asuma-ti greseala ca iti apartine)

Sa-ti dea Dumnezeu RABDAREA si CREDINTA sa-ti intalnesti BARBATUL RANDUIT DE DUMNEZEU sa-ti fie sot! Nu altul, ca ai vazut cum e de rau!

Sincer esti draguta, dar da-mi voie sa-ti spun parerea mea acum ...Credinta nu mi se clatina, din cauza unei casnicii esuate ...iar casnicia stiu si sunt convinsa ca asa trebuie sa fie, Sacra numai ca nu prea vad si cazuri concrete de casnicii asa ca la cartea sfanta ...Doar ca vezi tu draga mea, uneori primim in viata unele cruci, cu un scop de la Dumnezeu...si daca este sa-mi asum o greseala, este aceea ca eu ar trebui sa gandesc in fiecare moment acest lucru pe care il uit uneori :
- Doamne Iisuse Hristoase iarta pe fostul sot ca nu a stiut ce face si fiecare gest al lui a fost facut spre mantuirea mea, el nu a lucrat decat pentru asta ..iar eu pacatoasa trebuia sa stiu ca este lege cuvantul tau acesta: "daca vrea sa plece femeie barbatul tau , lasa-l, ca nu stii tu unde este mantuirea lui..."

CĂSĂTORIA (divorţul) Sf. Ion Gură de Aur

De are cineva femeie necredincioasă şi ea vrea să locuiască cu el, să n-o lase. Iar femeia dacă are bărbat necredincios şi el vrea să locuiască cu ea, să nu-l lase (I Cor., 7, 12-13). Ai văzut ce mare pogorământ? Chiar dacă este păgână, spune Pavel, chiar dacă este necredincioasă şi vrea să locuiască cu el, să nu o îndepărteze! Şi iarăşi: Chiar dacă este păgână femeia, chiar dacă este necredincioasă, să n-o alungi, dacă vrea să locuiască cu tine. Ce ştii, femeie, de-ţi vei mântui bărbatul sau ce ştii, bărbate, de-ţi vei mântui femeia? (I Cor., 7, 16). Ai văzut că nu opreşte căsătoria cu un necredincios sau cu o necredincioasă? Ascultă-1 iarăşi chiar pe Hristos grăind ucenicilor Săi: Iar eu vă zic vouă: Oricine îşi va lăsa femeia lui afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească preadesfrânare (Matei, 5, 32). Cât de mare şi covârşitoare este iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Chiar de este necredincioasă, spune Dumnezeu, chiar de este păgână, primeşte-o, ţine-o! Dar dacă păcătuieşte faţă de tine, dacă uită datoriile căsătoriei şi trăieşte cu alţii, ţi-i îngăduit să o izgoneşti din casă, s-o laşi". (Omilii la Facere, omilia XXVI, II, în col. PSB, voi. 21, p. 321)
„Cel care-şi lasă pe femeia lui, spune Hristos, o face să săvârşească adulter, iar cel care ia pe cea lăsată face adulter. Bărbatul care-şi lasă femeia se face pe sine însuşi vinovat de păcat, chiar dacă nu ia altă femeie, tocmai pentru că a făcut-o să săvârşească adulter; iar cel care-şi ia altă femeie săvârşeşte şi el adulter. Să nu-mi spui că a lăsat-o acela! Chiar dacă alăsat-o, rămâne totuşi femeia celui care a lăsat-o. Apoi, ca să nu facă pe femeie mai obraznică, pentru că toată vina a fost aruncată pe bărbatul care a lăsat-o, Hristos îi închide şi ei uşa unei noi căsătorii, spunând: Iar cel care ia pe cea lăsată face adulter. Prin aceste cuvinte Hristos duce pe femeie pe drumul cel bun, chiar fără voia ei: o opreşte de a se mai căsători şi nu-i îngăduie să aibă vreun prilej de micime sufletească. într-adevăr, dacă femeia ştie că vrând-nevrând trebuie sau să trăiască cu bărbatul pe care 1-a avut de la început, sau, dacă pleacă din casa bărbatului ei, să nu mai aibă nicăieri nici o scăpare, atunci va fi nevoită, chiar fără voia ei, să-şi iubească soţul.
„Femeia de bărbat să nu se despartă. Iar de se va şi despărţi, să nu se mărite, sau să se împace cu bărbatul său (1 Cor. 7, 10-11). Fiindcă s-au întâmplat dezbinări, zice, fie din pricina înfrânării, fie din alte pricini şi micimi de suflet, pentru aceea este cu mult mai bine ca nici începutul să nu se facă, iar de cumva s-a făcut, apoi rămână femeia cu bărbatul, şi chiar dacă nu mai are legături cu dânsul, cel puţin nu mai are pe alt bărbat" (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, p. 191)
„Iar de se desparte cel necredincios, despartă-se, (1 Cor. 7, 15). Aici faptul nu mai este curvie. Dar ce înseamnă: Iar de se desparte cel necredincios? De pildă, zice, dacă îţi porunceşte a jertfi şi a lua parte prin căsătorie la necinstirea lui, sau a pleca din casă, apoi atunci mai bine este a strica căsătoria, şi nicidecum bună cinstirea. Pentru aceea a şi adăogat: Că nu este robit fratele sau sora întru unele ca acestea. Dacă în fiecare zi se ceartă şi se luptă pentru aceasta, apoi mai bine este a te izbăvi de acest rău. De aceasta şi face vorbire, zicând: că spre pace ne-a chemai pre noi Dumnezeu. Acela este care a dat pricină de desfacere, după cum face şi cel ce curveşte.
Căci ce ştii, femeie, de îţi vei mântui bărbatul? (1 Cor. 7, 16). Aceasta este zisă faţă de zicerea de mai sus: Să nu-1 lase pre el. Dacă el, zice, nu se împotriveşte, rămâi pe lângă dânsul, căci ai şi un câştig. Rămâi, îndeamnă, sfătuieşte şi încredinţează-!, căci nici un dascăl nu va putea să facă ceea ce vei face tu, ca femeie. Şi nici nu-i face vreo silnicie, sau să ceri de la dânsul ca numai decât să facă aşa, ca nu cumva să se facă greoi în vorbă, nici nu porunceşte a se lepăda de această sarcină, ci prin neştiinţa viitorului lasă lucrul în nehotărât, zicând: Căci ce ştii, femeie, de îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii, bărbate, de îţi vei mântui femeia?" (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, pp. 192-193)
„Pavel spune: Să nu vă lipsiţi unul pe altul, decât din bună înţelegere (I Cor., 7, 5). Acum însă, după ce s-a despărţit de bărbatul ei, îi porunceşte să se înfrâneze chiar dacă nu vrea: Iar dacă se desparte de bărbatul ei, să nu se mai mărite, sau să se împace cu bărbatul ei (I Cor., 7, 11). Să aştepte moartea bărbatului! După cum unei fecioare care s-a hotărât să trăiască în înfrânare, nu-i mai este îngăduit să se căsătorească, pentru că Mirele ai trăieşte veşnic şi este nemuritor, tot astfel şi unei femei măritate numai atunci îi este îngăduit să se căsătorească a
doua oară, când îi moare bărbatul." (Despre Feciorie, 39, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 68-69)


Asa ca singurul lucru crestinesc pe care il pot face ..este sa uit ca pot exista barbati...Sper sa ma ajute Dumnezeu si sa fac asta ...ca la capitolul asta am dat in bara..
Credeam ca daca iubesti cu adevarat, poate Dumnezeu o vrea macar sa-ti mai dea o sansa si sa te mai casatoresti...M-am convins ca doar pacate sunt si himere cautarile ...acum voi face ce trebuia sa fac demult, daca Dumnezeu imi va ingadui..sa uit ca exista barbati cu desavarsire ..Pe ei in acest moment trebuie sa ii privesc ca pe niste frati si nimic mai mult...
In general asa gandesc, dar vezi tu satana mai imi scoate uneori in cale pe cate cineva si mai uit si cred ca este trimis poate de Dumnezeu..dar nu a fost sa fie asa ..si in final ..ce rezulta...chit ca stai doi trei ani singura si mai faci cate un pacat la zile mari cand crezi ca ai gasit barbatul mult asteptat ..chit ca uiti poate si 4 ani ..tot curva..esti conform celor scrise in biblie ..
FEMEIA lasata de barbat este ...stiti voi ce..
Asa ca va trebui sa recunosc ca Dumnezeu este pana la urma un Dumnezeu gelos ..ma vrea curata si doar sa traiesc in credinta si cu iubirea lui mare, fara a ma casatori..la acesta concluzie am ajuns..
Alte incercari nu ar face decat sa taraganez mantuirea mea...ca nu este cale de intoarcere si de a scimba cele ce s-au scris...nu ma mai convinge nimeni...trebuie sa uit si atat si mai ales iarta-ma Doamne, ca am vadit pacatele altora si pe ale sotului meu, cand Tu nu mi le vadesti pe ale mele...iar de am facut imprudenta sa aduc o astfel de discutie si cu duh judecata am spus cumva, iertata fiu si de data asta ca stii firea noastra care nu se mai stapaneste in a nu mai face pacate mere....Cum deschidem gura , cum deschidem ochii, cum ne trezim din som si chiar de adormim..in pacate ne scaldam...Doamne ajuta sa fim iertati de pacatele noastre! Am facut o mare prostie si am scris ce am scris...uitati va rog, chiar va implor si treceti de ce am scris eu, ca nu voi mai raspunde la nimeni altcineva...A ierta inseamna in primul rand a uita...asa spunea un Sfant parinte care am uitat cum se numea ..deci acest subiect este inchis pentru mine si asa trebuie sa ramana...