Inchizitia

[Erethorn]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
În opinia mea, deşi n-am studii în domeniul juridic, cred că un criteriu corect ar fi gradul în care o anumită faptă îi poate afecta pe ceilalţi membrii ai societăţii. De exemplu, vrăjitoria sau ereziile îi pot afecta pe ceilalţi extrem de grav (chiar îi pot îndepărta de Dumnezeu), doar dacă ei se lasă înşelaţi de către manipulatorii eretici sau vrăjitori. Cei care-şi păstrează credinţa în Hristos şi nu acceptă ideile şi practicile incompatibile cu învăţătura creştină, sunt în siguranţă din punct de vedere spiritual, căci nimeni nu le poate distruge credinţa împotriva voinţei lor. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, inspirat fiind de Duhul Sfânt, ne asigură că "nici viaţa, nici moartea... nicio altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani8, 38-39). În schimb, crimele, furtul, violurile şi alte fapte condamnate prin legile statului îi afectează pe cei nevinovaţi, fără ca victimele să aibă posibilitatea de a se apăra. De aceea, consider că ideile şi practicile necreştine trebuie judecate doar de către Domnul nostru Iisus Hristos, misiunea noastră fiind aceea de a mărturisi - prin cuvinte şi prin exemplul personal - credinţa noastră creştină, religia adevărului şi a iubirii, rugându-ne pentru cei care au căzut victime acelor ispite. Ce să-i facem unui ateu care spune blasfemii în public şi chiar scrie cărţi pseudoştiinţfice împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, născocind despre El teorii care nici nu pot fi menţionate pe un forum creştin? Ce să le facem? Desigur că, auzind acele idei mincinoase şi strigătoare la cer, ne revoltăm în sufletele noastre, ne întristăm şi ne-am dori, poate, ca acele cărţi să fie puţin... date pe mâna Inchiziţiei şi puse la index. :) Totuşi, niciodată un creştin adevărat nu ar dori ca acel nefericit autor al teoriei anticreştine să fie... ars de viu în piaţa publică! Şi criteriul acesta ar fi, în opinia mea neavizată d. p. d. v. juridic: ereticul sau ateul nu-i poate afecta pe ceilalţi, decât în măsura în care ei acceptă să conlucreze cu el şi să adere la ideile respective, bine ştiind că sunt contrare învăţăturii lui Hristos. Dacă noi ne putem apăra singuri de erezii şi de necredinţă, ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu şi să încercăm ca, prin arma cuvântului, a argumentelor, să-i câştigăm pentru Hristos pe cei rătăciţi.
Am încercat să vă schiţez un răspuns... Sper să nu-l citească vreun absolvent al Facultăţii de Drept. :) Dar aţi insistat cu această întrebare şi am considerat că este logic să încerc să vă dau un răspuns.
Cu toate acestea, criteriile de judecată ale lui Hristos (deci şi ale Bisericii Sale) sunt total diferite de cele omeneşti. El judecă lumea cu dragoste, fiind Izvorul iubirii şi al vieţii veşnice. El ne-a asigurat, în dragostea Sa infinită, că n-a venit în lume să judece lumea, ci ca să o mântuiască (Ioan3, 17). De aceea, cred că decizia Bisericii dvs. de a desfiinţa până la urmă Inchiziţia a fost foarte corectă şi conformă spiritului evanghelic. :) :) Ce credeţi?
O zi binecuvântată!
Cu respect,
Laura Stifter

P. S. în Biserica primară a existat un martir, Sf. Ciprian, care a practicat magia, înainte de a se converti la creştinism. Gândiţi-vă, vă rog, ar mai fi avut el timp să devină creştin, dacă ar fi fost judecat potrivit criteriilor omeneşti medievale, folosite de către Inchiziţie?

Va multumesc pentru ca sunteti singura persoana care a inteles sa raspunda intrebarii mele intr-un mod realist.

Am cateva remarci de facut vis-a-vis de criteriul pe care il propuneti sau de aplicarea lui.

In primul rand, mi se pare nerealist sa sustin ca simpla propagare a unor idei nu are potential distructiv asupra aproapelui, sau ca este in sarcina celui atacat sa se apere.
Este usor sa spunem: erezia ta, propagata public, nu ma atinge, deoarece sunt tare in credinta.

Dar ia sa ne imaginam ca cel care aude cuvintele blasfemiatoare este un adolescent de 14 ani. Putem oare sa-l invinovatim pe el daca a cazut prada ereziei ? Poate are 10 ani si este invatat, de catre oameni adulti, cu experienta in manipulare, ca Isus Cristos este o simpla creatura. Cine este vinovat de eventuala pierdere a sufletului acestui copil ?

Mutatis mutandis, am putea sustine ca nici fapta de a lovi cu parul un alt om nu este chiar atat de grava, pentru ca victima ar fi avut posibilitatea sa se apere sau sa fuga.

In al doilea rand, atunci cand vorbiti despre actiuni care au consecinte directe si impotriva carora victima nu se poate apara, oare n-ar trebui sa includeti aici si vrajitoria ? De ce ati inclus-o in prima categorie ?

Biserica si Sfanta Scriptura ne invata ca vrajitoria este o practica reala, care poate avea consecinte concrete si distructive asupra victimei.

De ce fapta lui Ion, care da cu parul in capul lui Gheorghe, sa fie incriminata penal, dar fapta lui Ion, care prin vrajitorie il imbolnaveste pe Gheorghe, sa nu fie incriminata ?