Papalitatea

[Mihai36]

pai e divino-umana doar daca are botezul si ramine in Iisus prin traire si fapte avind oarece daruri si haruri caci daca e mirean infiltrat sau si mai rau ..nu prea mai e divino-.. ci mai degraba demono-

faptul ca cineva are dreptate si este acultat nu dodeveste ca are infailibilitate , daca ar fi avut careva ar fi interpretat de la el toata Apocalipsa cu lux de amanunte...plus alte alea la care nici acum lucrurile nu sint clare.

ca cineva in loc de patriarh se numeste papa si are oarece prerogative in plus cam ca si presedintele SUA fata de al nostru asta nu deranjeaza pe nimeni (nu ar trebui) si nici nu face mai multi sfinti arhanti in parohia lui.
faptul ca scaunul papal este numit vicarul lui Iisus nu arata nimic ,nici in plus nici in minus ci doar o diplomatie inteleapta si deci adaptata circumstantelor vremii.

În prealabil postat de Adriana3

Citatul este foarte frumos asa ca spune-mi si mie Miha, cand se intampla sa il slavesti si tu pe Domul cu o singura gura ca si cei din Biserica Invierii de Sarbatoarea luminii? Sa il slavesti laolalta cu coptii, armenienii, catolicii etc? Tu gandesti dimpotriva, ca cei care au dezbinat numindu-i eretici. Si poate ca asta o fi pana la urma scopul luminii, sa-i tina pe crestini uniti pentru ca este singurul loc de pe pamant unde crestinii se roaga impreuna si il slavesc laolalta pe Domnul, cu o simgura gura, fara sa-si fi dorit neaparat asta. Era intr-adevar impresionant sa-i vad pe crestinii de diverse culte stand la coada pentru a il venera cu totii pe Domnul in acelasi loc: la mormantul Sau. Cred ca a fost momentul in care am simtit cel mai puternic ca Ortodoxia nu-i singura cale, la Mormantul Domnului au cazut si cele din urma prejudecati inoculate la ortodocsi cum ca mantuirea ar fi posibila doar in Biserica Ortodoxa, si cine stie cum ii va judeca Domnul pe cei care au faramitat lumea crestina in bucatele si continua sa o tina divizata prin prejudecatile transmise. Numai El stie. In orice caz, Miha draga, cuvintele apostolului sunt foarte frumoase, dar toti laolalta il slavesc pe Dumnezeu doar la mormantul acestuia si mai ales de Sarbatoarea luminii. Cu cat repet aceasta idee incep sa imi dau seama ca numai asta poate fi raspunsul care este rostul minunii luminii: sa ii tina uniti pe crestini.
Numai bine!

Poti iubi oamenii, fara a te face partas la credinta lor.
Eu nu am nevoie sa cred in primatul papal, pentru a ajuta un catolic aflat la ananghie. Dragostea se manifesta fata de om, nu fata de credinta acestuia. Daca ne apropie si credinta, cu atat mai bine; dar acceptarea credintei celuilalt nu este oconditie a dragostei, pe care la cererea expresa a Domnului, trebuie sa o port oricarui om, fie el si dusman.

În prealabil postat de catalin2

Despre papalitate nu prea mai avem ce sa spunem, am demonstrat ca nu exista nici primat nici infailibilitate. Nu trebuie o dovada mai buna, sf. papa Grigorie cel Mare a aratat ca pana in anul 600 niciun papa nu a pretins superioritatea fata de alti patriarhi si condamna dur primatul cum e astazi in BC. Iar ceea ce s-a intamplat la sinodul 879 si cu Papa Ioan VIII desfiinteaza si infailibilitatea. Infailibilitatea spune ca un papa nu se poate insela ex-cathedra si niciun papa nu s-a inselat vreodata ex-cathedra.

De acord, Catalin. Din cate am citit Biserica din Roma a urmarit primatul de la inceput; altfel de ce s-ar fi stabilit in Sinod egalitatea dintre Biserica din Roma si cea din Constantinopol?!? Primatul de onoare este doar formal.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Buna ziua tuturor!
Sunt nou pe forum, dar am urmarit cu foarte mare atentie majoritatea subiectelor importante. De curiozitate, aveti idee cine a invalidat sinodul-puci, sinodul-masacru, din 449? Si cine l-a numit "latrocinium"? Oare de ce vocea Papei a contat, daca primatul si/sau infailibilitatea sunt vide de continut? Voi reveni deseara cu material.

Pe vremea aceea trebuia sa existe unitate de pareri. Hotararile Sf. Sinoade se luau in unanimitate. Daca, pe parcursul discutiilor, care durau luni de zile, murea cate un episcop, era intrebat si acesta. Si ca exemplu as aminti de al II-lea Sinod, care a durat f mult si pe parcursul caruia au murit doi episcopi. Inainte de a se lua hotararea definitiva, toti episcopii au mers in biserica si i-au trezit din morti, iar ei, intrebati fiind au dat raspunsul cerut, dupa care au adormit somnul cel de veci. Este vorba de o minune facuta cu ajutorul Duhului Sfant. Din cate am citit toate cele 7 Sf. Sinoade au fost insotite de minuni.
Acest fel de a trezi un mort se cunostea pe atunci; si mai amintesc de un caz asemenator la Sf. Spiridon, care si-a trezit fiica si a vorbit cu ea, dupa care ea a adormit din nou. Exista mai multe astfel de exemple.

În prealabil postat de nutucutu

Ati demonstrat dumneavoastra. Insa nu au facut-o nici sfintii parinti, iar Sfinta Scriptura va contrazice.

Daca stii care Sfinti Parinti au sustinut ideea primatului Papal precum si infailibilitatea papala, atunci veniti va rog cu amanunte. Daca nu aveti amnaunte si doar faceti afirmatii nefondate, "din auzite", atunci mai bine renuntati, caci nu convingeti pe nimeni.

http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_tâlhăresc_de_la_Efes
http://www.scribd.com/doc/46303471/G...3-Volume-6-B-W

Din moment ce s-a apelat la Papa, pentru un arbitraj si (in)validarea unui sinod, ce concluzie se poate trage? Mai ales ca, datorita faptului ca Egiptul era granarul Imperiului, iar Patriarhul, de facto, un "faraon & mare preot crestin intr-o singura persoana", influenta lui Dioscoros era uriasa, singura putere ce, politic vorbind, a "indraznit" sa ii stea impotriva a fost Papa, Episcopul Romei. Nu discutam aici deciziile dogmatice ale sinodului de la 449, insa procedura vadit subiectiva si politicianista, precum si faptul ca au fost ucisi oameni in bataie, l-au definit ca latrocinium. Biserica ar fi fost doar o mafie politica, cu aere/pretentii de sfintenie, daca recunostea un atare sinod ca "inspirat de Sfantul Duh". Pana sa ii invadeze arabii, egiptenii si siriacii au fost deopotriva sursele principale de spiritualitate si de haos in Imperiu. Si asta, mai ales in vremea acelor obsesii hristologice care amenintau sa inghita natiuni intregi; din cate ne spun unii istorici bisericesti, pana si la piata, nu se vorbea, la finele sec. V d.C., decat despre cate naturi are Cristos. Singura voce, deopotriva lucida si cu autoritate, a fost a Sfantului Leon cel Mare, cel care a reusit pana si pe Atilla sa il impresioneze.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Tot ce conteaza este sa fie succesorul apostolic al Sf. Petru.

Si daca e doar succesor apostolic, nu e valabil?!?
Poate ma lamuriti dumneavoastra, in ce fel Papa de la Roma este succesor al Sf. Apostol Petru, ca nu am inca un asemenea raspuns.
De ce succesorul Sf. Apostol Pavel nu ar fi la fel de bun, ca cel al lui Petru?

"11. Căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit ştire că la voi sunt certuri;
12. Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
13. Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel? " (I Cor. 1)

Nu imi place sa ma bag, acolo unde altii au lucrat mult mai bine decat pot eu sa o fac. As fi ca musca la arat. :) D-nii Erethorn si Mihnea Dragomir, d-na Nutucutu, si altii, au explicat si demonstrat, chiar foarte limpede si convingator in unele cazuri, ratiunea de a fi a ministeriului petrin. Nu are rost sa reluam argumente, deja accesibile pe acest forum, unele vechi de ani. Un lucru e clar: oriunde este o ierarhie umana, trebuie sa existe un cap. Evident, Cristos e Capul invizibil. Insa specia noastra are meteahna necesitatii evidentei, sau daca vreti, soliditatii exemplului concret. Se vede cu ochiul liber haosul din/intre autocefaliile rasaritene. Trebuie un cap vizibil, unul care sa si aiba o consacrare de Sus. Care consacrare? Pai, scrie in Sfanta Scriptura. Stiti la ce ma refer...si la Cine a facut aceasta consacrare...si ce apostol a primit-o, pentru el si toti succesorii sai in vrednicia episcopatului.

[Mihai36]

dragostea nu cere ca tu sa il urmezi pe altul in legamintul lui dar cere doar ca tu sa nu doresti ca el sa nu se mintuiasca pentru ca doar tu sa te mintuiesti mpreuna cu cei din biserica ta si mai cere un lucru imens de important , sa nu consideri binele din ei ca de la sine inteles si ca nevenind de la Dumnezeu asa cum se intimpla azi (noi il avem pe Domnul voi nu!- de parca il au in buzunar sau au facut contract de exclusivitate) partinire care duce la ura si intoleranta, aroganta si marurii false mai mult sau mai putin justificate pe niste false premise.
Dragostea cere ca tu sa respecti orice binecuvintare potentiala catre ceilalti din alte culte si religii si nu sa le denigrezi negindu-le si necunoscindu-le luptind astfel impotriva lui Dumnezeu fara sa stii.
caci iubindu-i cum poti sa nu le doresti binele si toate binecuvintarile din lume?
Dumnezeu nu este atit de nedrept, neiubitor si neintelept incit sa lase salvarea celor sinceri nazuitori doar pe seama partinirii si incapacitatii unei biserici de a converti toate religiile.
Mai ales ca in convertire ai nevoie si de exemplu personal in traire si o anumita iubire de semeni -o privire egala si nu de sus -dealtfel privirea de sus nu-i doreste egali si pe ceilalti ci ca ei sa ramina acolo jos -ca sa fie la-indemina. Si de aceea cel falit in sine simtind inconstient ca nu are tot adevarul in suflet se razbuna tot pe ei cautindule numa ce au rau si nodurile in papura cusute cu migala. In numele lui Iisus si al Bisericii- lucru care le da o falsa satisactie.
Ca si musulmanii aceia fanatici care nu isi dau seama ca convertirea intregii lumi poruncita lor se mai realizeaza si prin autoconvertire. Desigur si ei au nevoie de exercitiu de diplomatie si de intelepciune insa lumea occidentala in multe privinte in prea multe le este un exemplu negativ in care de multe ori si ei cad incercind sa se fereasca.
Asa incit publicul tinta al convertirii la crestinism se reduce incluisv din rindurile proprii. Lucru care iar deranjeaza si nu este tratat intelepteste, in conditiile in care vrei musai sa multumesti pe toata lumea ..unii se multumesc cu putin, altii nu, iar altiii ce e prea mult nu pot purta.

Asadar iubirea ceruta nu este un lucru usor ci necesita o anumita intelepciune si o intuitie un simt al inimii cu care sa simti oamenii cu aceeasi egalitate cu care simte Dumnezeu caci altfel cum sa devi instrument binecuvintator in mina lui Dumnezeu daca judeci lumea cu preconceptii si cu partinire ?
personal simt ca inteleg si inima simte dar preconceptiile vechi din memorie si complexul de superioritate falsa inca imi mai dau de furca uneori si nu ma refer doar la religii ci si la rasa oamenilor de parca aroganta si prestanta mea e mai buna cu ceva decit simplitatea lor umila.
Nebunia mea nu poate intelege cum ceilalti saraci vai mama lor se pot multumi cu putin si sa mai poata fi si fericiti. Si atunci ii vad ca pe niste inapoiati dar de fapt eu sint cel nefericit cu multele patimi lumesti si indulgent cu mine insumi.

[nutucutu]

În prealabil postat de Miha-anca

Daca stii care Sfinti Parinti au sustinut ideea primatului Papal precum si infailibilitatea papala, atunci veniti va rog cu amanunte. Daca nu aveti amnaunte si doar faceti afirmatii nefondate, "din auzite", atunci mai bine renuntati, caci nu convingeti pe nimeni.

referitor la primat, cuvintele sint subliniate cu rosu;
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12972

despre infailibilitate: ne putem uita la roadele Bisericii Catolice si vom vedea daca cei care sustin acest lucru au adus sau nu roade.