care varianta e corecta?

[Raziel]

În prealabil postat de Lilith23

speculaţiilor*

Referinţe extra-biblice care vorbesc despre Iisus ca om istoric găseşti la Tacitus, scriitor roman din primul secol. Sau la Flavius Iosefus în "Antichităţile". Există un pasaj controversat în lucrarea sa (18:3), care vorbeşte despre omul Iisus, "dacă am putea să-l numim om" (citat direct). Plinius cel Tânăr, în Scrisorile 10:96, a surprins practicile de închinare ale primilor creştini, inclusiv faptul că ei se închinau lui Iisus ca Dumnezeu şi erau persoane cu o etică înaltă.
Apoi avem toate scrierile gnosticilor (Evanghelia adevărului, Apocrifa lui Ioan, Evanghelia lui Toma, Tratat asupra Învierii etc.), toate acestea avându-L în centrul atenţiei pe Iisus.

Draga Lilith23, poti te rog, sa-mi spui in ce an s-au nascut oamenii pe care i-ai amintit?
Referintele extra-biblice sunt firave, prea firave pentru un asa om ca Iisus care se presupune ca a infaptuit miracole(ceva de luat in considerare zic eu), si cel putin controversate.
Istoricii au nevoie de marturii cat mai apropiate de eveniment, daca se poate chiar din timpul evenimentului de martori oculari(numai ca situatile astea sunt rare din pacate), iar faptul ca nu exista nici macar o mentiune extra-biblica conteporana a unui om care a facut fapte atat de marete mi se pare cel putin ciudat, toate mentiunile extra-biblice sunt facute la cateva decade dupa asa-zisul eveniment. Nu cumva mentiunile oamenilor aia erau din auzite? asa cum sunt si evagheliile?
Acum, daca tu imi aduci scrieri gnostice ca argument in favoarea ideii ca Iisus e fiul lui Dumnezeu, atunci eu nu pot decat sa ma amuz...

În prealabil postat de Raziel

Draga Lilith23, poti te rog, sa-mi spui in ce an s-au nascut oamenii pe care i-ai amintit?
Referintele extra-biblice sunt firave, prea firave pentru un asa om ca Iisus care se presupune ca a infaptuit miracole(ceva de luat in considerare zic eu), si cel putin controversate.
Istoricii au nevoie de marturii cat mai apropiate de eveniment, daca se poate chiar din timpul evenimentului de martori oculari(numai ca situatile astea sunt rare din pacate), iar faptul ca nu exista nici macar o mentiune extra-biblica conteporana a unui om care a facut fapte atat de marete mi se pare cel putin ciudat, toate mentiunile extra-biblice sunt facute la cateva decade dupa asa-zisul eveniment. Nu cumva mentiunile oamenilor aia erau din auzite? asa cum sunt si evagheliile?
Acum, daca tu imi aduci scrieri gnostice ca argument in favoarea ideii ca Iisus e fiul lui Dumnezeu, atunci eu nu pot decat sa ma amuz...

E adevărat, oamenii despre care am vorbit au trăit la aproximativ 100-200 de ani după Iisus. Dovezile de care zici tu, cele contemporane cu Iisus şi martori oculari... Nu ştiu dacă mai există azi, dar ştiu că prin anul 70 d.Hr., romanii au invadat şi au cucerit Ierusalimul, e foarte probabil ca eventualele astfel de dovezi să se fi pierdut atunci.

Nu ai de ce să te amuzi. Ar fi culmea ca dovezile în favoarea faptului că Iisus e fiul lui Dumnezeu să fie agnostice. Pentru că dacă un agnostic ar găsi astfel de dovezi, probabil ar începe să creadă şi atunci n-ar mai fi agnostic. Nu ţi se pare logic? :)

[Raziel]

În prealabil postat de Lilith23

E adevărat, oamenii despre care am vorbit au trăit la aproximativ 100-200 de ani după Iisus. Dovezile de care zici tu, cele contemporane cu Iisus şi martori oculari... Nu ştiu dacă mai există azi, dar ştiu că prin anul 70 d.Hr., romanii au invadat şi au cucerit Ierusalimul, e foarte probabil ca eventualele astfel de dovezi să se fi pierdut atunci.

Ierusalimul se afla sub conducere romana inca din 63 I.Hr. iar intre 68-73 d.Hr. in timpul razboiului iudeilor posibil ca romanii, odata cu distrugerea cetatii, sa fi distrus si unele scrieri, nu contest treaba asta. Mai mult, nu exclud definitiv si irevocabil existenta personajului Iisus, chiar si cu statutul de fiu al lui Dumnezeu, dar trebuie sa recunosc ca aceasta probabilitate este foarte mica, in lipsa dovezilor.

În prealabil postat de Lilith23

Nu ai de ce să te amuzi. Ar fi culmea ca dovezile în favoarea faptului că Iisus e fiul lui Dumnezeu să fie agnostice. Pentru că dacă un agnostic ar găsi astfel de dovezi, probabil ar începe să creadă şi atunci n-ar mai fi agnostic. Nu ţi se pare logic? :)

Nu are importanta de unde vin dovezile atata timp cat ele se dovedesc a fi valide si obiective.
Tin sa precizez ca aceasta convingere a mea rezulta din:
1. Lipsa mentiunilor extra-biblice contemporane despre omul Iisus(mai ales in conditiile in care acest om infaptuia lucruri extraordinare)
2.Asemanarea frapanta a povestii lui cu alte mituri similare, de ex. cultul lui Mithras, Apollonius din Tyana si chiar cu cea a lui Ioan botezatorul si altii...
3. In povestea lui se regasesc trasaturiile ce definesc binecunoscutul mit al eroului:
-concepere miraculoasa si nastere
-initierea copilului-erou
-retragerea din familie sau comunitate pentru meditatie si pregatire
-incercari şi provocari
-moartea(deseori violenta)
-pasul catre o alta lume
-invierea si renasterea
-iertarea pacatelor
Aceste trasaturi se regasesc la Osiris, Prometeu, Moise, Buddha si altii
4.Faptul ca evangheliile au fost scrise la cel putin 4 decade distanta fata de moartea lui Iisus, atunci cand probabil aproape toti martorii oculari murisera.
5.Inainte ca povestea lui Iisus sa fie scrisa ea s-a transmis pe cale orala, si a suferit multe deformari pana cand s-a decis cineva s-o scrie.
6. Evangheliile contin foarte multe erori/adaugiri/omisiuni(mi se pare curios cum Dumnezeu a permis asa ceva)
7.Nu avem originalele(nici unul)
8. Au fost scrise in greaca sau orice alta limba si nu aramaica(limba care se vorbea in israel pe timpul lui Iisus)
9. Au fost excluse alte scrieri ale crestinilor de la inceput.

În prealabil postat de Raziel

1. Lipsa mentiunilor extra-biblice contemporane despre omul Iisus(mai ales in conditiile in care acest om infaptuia lucruri extraordinare)

“În acel timp a trăit Isus un om înţelept care era făcător de minuni, învăţător al oamenilor care primesc bucuros bucuroşi adevărul. El a tras la sine pe mulţi Iudei şi păgâni. El fost Mesia. Şi când Pilat în urma pârii fruntaşilor noştri L-a osândit la răstignire cei care-l iubiseră mai înainte nu s-au lepădat de el, căci a treia zi li s-a arătat din nou, viu, precum prezisese despre elaceasta şi multe alte lucruri minunate dumnezeşti proorocii. Şi nici acum nu a încetat neamul acela care se numesc după el creştini” (Iosif Flaviu - Antichităţi 18.3.3)

Alţi scriitori antici care Îl menţionează pe Iisus: Pliniu cel tânăr, Corneliu Tacit, Suetoniu, Lucian de Samosata. De asemenea, e menţionat şi în Talmud, unde e o referire a unui scriitor evreu contemporan cu Iisus.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

“În acel timp a trăit Isus un om înţelept care era făcător de minuni, învăţător al oamenilor care primesc bucuros bucuroşi adevărul. El a tras la sine pe mulţi Iudei şi păgâni. El fost Mesia. Şi când Pilat în urma pârii fruntaşilor noştri L-a osândit la răstignire cei care-l iubiseră mai înainte nu s-au lepădat de el, căci a treia zi li s-a arătat din nou, viu, precum prezisese despre elaceasta şi multe alte lucruri minunate dumnezeşti proorocii. Şi nici acum nu a încetat neamul acela care se numesc după el creştini” (Iosif Flaviu - Antichităţi 18.3.3)

Alţi scriitori antici care Îl menţionează pe Iisus: Pliniu cel tânăr, Corneliu Tacit, Suetoniu, Lucian de Samosata. De asemenea, e menţionat şi în Talmud, unde e o referire a unui scriitor evreu contemporan cu Iisus.

Pentru cine are credinţă, nu este necesară nici Biblia. Pentru cine nu are credinţă, poate să fie menţionat Isus şi în Anuarul Statistic: degeaba.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pentru cine are credinţă, nu este necesară nici Biblia. Pentru cine nu are credinţă, poate să fie menţionat Isus şi în Anuarul Statistic: degeaba.

Adevărat. De aceea cădem uneori într-un dialog al surzilor. Fiecare are propria perspectivă. Cine caută adevărul cu bună-credinţă, însă, poate ajunge şi la... credinţă.

[Raziel]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pentru cine are credinţă, nu este necesară nici Biblia. Pentru cine nu are credinţă, poate să fie menţionat Isus şi în Anuarul Statistic: degeaba.

Arata tu Anuarul Statistic unde este mentionat Iisus si ai cuv. meu ca in secunda urmatoare ma calugaresc.

În prealabil postat de Raziel

2.Asemanarea frapanta a povestii lui cu alte mituri similare, de ex. cultul lui Mithras, Apollonius din Tyana si chiar cu cea a lui Ioan botezatorul si altii...
3. In povestea lui se regasesc trasaturiile ce definesc binecunoscutul mit al eroului:
-concepere miraculoasa si nastere
-initierea copilului-erou
-retragerea din familie sau comunitate pentru meditatie si pregatire
-incercari şi provocari
-moartea(deseori violenta)
-pasul catre o alta lume
-invierea si renasterea
-iertarea pacatelor
Aceste trasaturi se regasesc la Osiris, Prometeu, Moise, Buddha si altii

Toate elementele astea arată faptul că în subconştientul colectiv al oamenilor din toate religiile era aşteptat erolul salvator, Mântuitorul. E şi unul din motivele pentru care creştinismul a putut fi primit de cei de alte credinţe.

[Raziel]

Cei pe care i-ai mentionat tu mai sus nu au fost contemporani cu Iisus, cand ei au scris despre el, povestile deja erau in circulatie...ma rog...sa zicem ca personajul istoric Iisus a existat dar asta nu inseamna ca el este de natura divina.

În prealabil postat de N.Priceputu

Toate elementele astea arată faptul că în subconştientul colectiv al oamenilor din toate religiile era aşteptat erolul salvator, Mântuitorul. E şi unul din motivele pentru care creştinismul a putut fi primit de cei de alte credinţe.

Si de ce nu a ramas buddah sau Mithras sau Apollonius din Tyana? O sa spui ca ei nu erau pe bune in schimb Iisus este si ajungem in punct mort :))

În prealabil postat de Raziel

Si de ce nu a ramas buddah sau Mithras sau Apollonius din Tyana? O sa spui ca ei nu erau pe bune in schimb Iisus este si ajungem in punct mort :))

Da, fără îndoială că ajungem în punct mort. Pentru că aici intervine credinţa. Iar dacă ar fi existat dovezi pentru toate astea, nu ar mai fi fost credinţă. Ar fi fost o evidenţă. Or, temeiul credinţei nu e numai în fapte exterioare, ci în întâlnirea dintre cele lăuntrice şi cele exterioare. În fond, şi în iubire, poţi să îl cunoşti pe celălalt ca o realitate obiectivă. Însă dacă te opreşti la asta, nu-l cunoşti cu adevărat, nu-i cunoşti adevărata identitate, cea sufletească, pe care nu o poţi experia decât iubind.