Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Îmi păreți a confunda infailibilitatea cu negreșelnicia. Infailibilitate nu înseamnă că Papa nu greșește niciodată în materie de credință sau morală. Ci, că este în mod supranatural ferit de acest lucru atunci când vorbește cu autoritate apostolică. Noi credem că Sf Petru a greșit în părerea sa teologică potrivit căreia convertiții la creștinism ar trebui mai întâi să se taie împrejur și abia după aceea să se boteze. În același timp, credem că Sf Petru nu a greșit (=a fost ferit de eroare) în Epistolele sale catolice. Câtă infailibilitate a avut primul Papă, tot atâta au și ceilalți de după el, până la cel din ziua de azi.
(...)
|
Aha, deci
un Papa poate sa sustina orice aberatie si sa faca orice gest care injoseste crestinismul (faza cu Coranul) aducand atingerii invataturii de credinta si inducandu-i in eroare pe cei slabi, atat timp cat nu pune chestia asta intr-o decizie pompoasa obligandu-i eventual si pe altii sa faca la fel, este absolut ok, n-a facut uz de infaibilitate & "errare humanum est" ziceti voi pe la colturi desi in fatza n-ar avea nimeni tupeul sa-l critice sau sa-l contrazica.
Am inteles bine?
P.S.
Errare humanum est, perseverare diabolicum.