linistea in familie depinde de viata sexuala?

[Eugen7]

În prealabil postat de Dumitru73

la fel ca aproape orice domeniu si aici conteaza calitatea, nu cantitatea.

Bineinteles.

În prealabil postat de Dumitru73

daca activitatea sexuala este conforma cu religia, inseamna ca ca se intampla mult mai rar decat in cazul celor ce nu tin astfel de randuieli.

Corect, dar asta nu inseamna satisfactie mai putina sau neimplinire sexuala, pentru familiile ortodoxe crestine. Dimpotriva...

În prealabil postat de Dumitru73

iar daca si atunci o faci asa la norma, sa-ti indeplinesti datoria trupeasca de sot, ai mari sanse ca sa dai rateuri.

Evident. Si daca ne comportam asa suntem asemenea animalelor din pacate

În prealabil postat de Dumitru73

iar de la insatisfacerea sexuala pot aparea neintelegeri, chiar daca ele se manifesta pe alte planuri.

Apar neintelegeri atat trupesti cat si sufletei... si nu doar neintelegeri ci si boli (trupesti si sufletesti), unele foarte grave.

[blackswan]

În prealabil postat de Eugen7

Corect, dar nici nu trebuie sa o ignore nici sa o neglijeze, caci face parte din armonia vietii de familie. O viata sexuala anormala (fie pervertita fie neimplinita) duce la aparitia bolilor trupesti si sufletesti.
Nu intru in amanunte, insa daca considerati necesar o sa revin cu informatii concrete despre bolile trupesti si sufletesti ce apar atat la barbat cat si la femeie, ca urmare a unei vieti sexuale neimplinite. (Bolile trupesti si sufletesti ca urmare a perversiunilor sexuale sunt mai bine cunoscute in general.)

Probabil că nici nu trebuie neglijată, dar să se desfășoare în anumite limite. La capitolul neîmplinirea vieții sexuale nu sunt prea informată, e bine de ținut cont și de asta, dar unii fac o obsesie din acea neîmplinire.

[Eugen7]

În prealabil postat de blackswan

Probabil că nici nu trebuie neglijată, dar să se desfășoare în anumite limite.

Dupa cum spuneam, totul trebuie facut cu cumpatare, dupa randuiala Bisericii, cu respectarea posturilor etc.

Parintele Arsenie Boca spune: "Nu este bun nici abuzul nici refuzul" activitatii sexuale firesti in cadrul familiei.

Parintele Dumitru Staniloae vorbeste despre armonia si implinirea iubirii sotilor in familie atat din puct de vedere sufleteste cat si trupeste.

Evident ca trebuie evitate abuzurile caci acestea duc la impatimire, omul devenid mai rau ca animalele cand este impatimit sexual sub o forma sau alta. Sa ne pazeasca Dumnezeu!

[anamaria simleu]

În prealabil postat de blackswan

Da, viața sexuală stă la baza destrămării căsniciilor, dar nu în sensul prezentat în reviste, că nu practici asta cum trebuie. Problema este că omul depravat își pierde capacitatea de a iubi, devine un animal dominat de instincte. Omul trebuie să-și păstreze castitatea până la căsătorie și apoi să se culce numai cu soțul/soția. Dar această regulă nu e respectată. De obicei când cineva și-a pierdut castitatea înainte de căsătorie, nu va putea fi fidel, mai devreme sau mai târziu se descoperă că are un amant/o amantă.
Deci soții nu trebuie să pună sexualitatea în centrul preocupărilor lor, că atunci se prăbușește totul.

Asa este, insa cati mai respecta aceasta regula?....se considera a fi un obicei invechit, insa nu este deloc asa....de aceea se ajunge la multe infidelitati si la multe divorturi...

[blackswan]

În prealabil postat de anamaria simleu

Asa este, insa cati mai respecta aceasta regula?....se considera a fi un obicei invechit, insa nu este deloc asa....de aceea se ajunge la multe infidelitati si la multe divorturi...

Chiar trebuia să-mi amintești? Așa este, cum zici.

O nouă întrebare pe care o lansez în urma acestor răspunsuri se referă la vinul de pe urmă, cel oferit de Mântuitorul la nunta din Cana. Cunoaşteţi din viaţa voastră gustul acestui vin? După părintele Galeriu, acesta ar fi iubirea transfigurată de Hristos. Transfigurată ar însemna ridicată deasupra trupului, nu? Cunoaşteţi familii care se bucură de această iubire mai presus de fire?

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

O nouă întrebare pe care o lansez în urma acestor răspunsuri se referă la vinul de pe urmă, cel oferit de Mântuitorul la nunta din Cana. Cunoaşteţi din viaţa voastră gustul acestui vin? După părintele Galeriu, acesta ar fi iubirea transfigurată de Hristos. Transfigurată ar însemna ridicată deasupra trupului, nu? Cunoaşteţi familii care se bucură de această iubire mai presus de fire?

Frate consider ca nu are rost sa intram in interpetari alegorice.
Cei de la nunta din cana galileii, nuntasii au baut vin adevarat... caci Domnul a schimbat apa in vin adevarat. Scrptura spune clar ca nu stiau de unde vine vinul doar au apreciat calitatea lui. Hristos Iisus a trasnformat apa in vin real, rod al vitei de vie.

Orice familie care traieste dupa voia lui Hristos, respecand randuieleile Sfintei Sale Biserici Ortodoxe, cinstind cum se cuvine sfanta taina a casatoriei, are pe deplin iubirea, fericirea, viata, mantuirea intru Hristos Iisus.

Doamne ajuta. Har si pace.

În prealabil postat de N.Priceputu

De multe ori când apare o criză în cuplu, căutăm diverse explicaţii: spirituale, sufleteşti şi, în cele din urmă, fiziologice. Cei mai mulţi duhovnici, dacă le spui că ai neînţelegeri cu soţia (soţul) te întreabă cum merge legătura trupească. Şi atunci începi să te gândeşti că poate problemele tale acolo îşi au sursa. Însă asta nu se potriveşte cu modul tău de a gândi, după care, dacă duci o viaţă plăcută lui Dumnezeu, şi dacă ambii soţi sunt credincioşi, viaţa lăuntrică ar trebui să fie liniştită, senină.
Care este adevărul? Cum se pot depăşi crizele, tulburările, neliniştile? Au ele o cauză fiziologică, sau spirituală? Şi dacă e fiziologică, poate fi ea depăşită spiritual? E femeia diferită de bărbat sub acest aspect? Este liniştea ei lăuntrică dependentă de tandreţea fizică?
Este oare adevărat ceea ce încep să bănuiesc, şi anume că multe căsnicii se destramă din cauză că sunt deficitare sub aspectul vieţii sexuale?
Adresez această întrebare celor cu experienţă în viaţa de familie, şi în special celor care au avut neînţelegeri, crize, şi le-au depăşit.

Am inteles, si asta din propria mea experienta, ca cel mai important lucru intr-o casnicie este comunicarea. Am invatat - greu a fost ! - sa comunic cu sotul meu si sa discutam si sa analizam impreuna orice lucru, orice situatie, orice traire. Daca eu nu-i comunic lui ceea ce simt si ceea ce cred, el nu are de unde sa stie ce se afla in mintea si in inima mea. Si invers. In momentul in care el imi spune ceea ce simte si ceea ce crede, eu pot merge dincolo de presupuneri si il pot intelege pe el, asa cum este el. Plecand de la date concrete, putem decide impreuna ce anume si cum anume vom face. Si folosim comunicarea in fiecare aspect al vietii noastre.

[Eugen7]

În prealabil postat de macsim

Am inteles, si asta din propria mea experienta, ca cel mai important lucru intr-o casnicie este comunicarea. Am invatat - greu a fost ! - sa comunic cu sotul meu si sa discutam si sa analizam impreuna orice lucru, orice situatie, orice traire. Daca eu nu-i comunic lui ceea ce simt si ceea ce cred, el nu are de unde sa stie ce se afla in mintea si in inima mea. Si invers. In momentul in care el imi spune ceea ce simte si ceea ce crede, eu pot merge dincolo de presupuneri si il pot intelege pe el, asa cum este el. Plecand de la date concrete, putem decide impreuna ce anume si cum anume vom face. Si folosim comunicarea in fiecare aspect al vietii noastre.

Bineinteles, comunicarea este unul din cele "trei picioare" ale comuniunii depline in casatorie. Al doilea "picior" este iubirea reciproca, iar al treilea "picior" este credinta in Dumnezeu (care este iubirea lui Hristos, respectarea poruncilor lui).

Daca unul din cele 3 picioare ale scaunelului este subred, scaunelul cade chiar daca celelate 2 picioare sunt zdravene. Asa este si in cazul comuniunii depline in casatorie, trebuie tinut cont de toate cele 3 aspecte: credinta (dreapta in Dumnezeu), iubire reciproca, comunicare deplina. Daca unul pica... pica totul.

Doamne ajuta. Har si pace.

Mulţumesc pentru răspunsuri. M-au edificat. Mi-au amintit cuvântul esenţial: comunicare.
Doar că aici se naşte altă întrebare: reuşiţi să comunicaţi cu soţul (soţia)? Este comunicarea un efort, sau vine de la sine? Pot bărbaţii să înţeleagă femeile? Şi invers?