Foloase dobandite din meditarea la patimile lui Iisus

[MariS_]

În prealabil postat de George.m

Deci arhiereul L-a intrebat pe Iisus despre ucenicii Lui si despre invatatura Lui.
Iisus i-a raspuns: Eu am vorbit pe fata lumii; Eu am invatat intotdeauna in sinagoga si in templu, unde se aduna toti iudeii si nimic nu am vorbit in ascuns.
De ce Ma intrebi pe Mine? Intreaba pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iata acestia stiu ce am spus Eu.
Si zicand El acestea, unul din slujitorii, care era de fata, I-a dat lui Iisus o palma, zicand: Asa raspunzi Tu arhiereului?
Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, dovedeste ce este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?

Sfantul Chiril al Alexandriei, spune, legat de acest episod, ca "unii dintre slujitori s-au ciocnit cu capeteniile, care poruncisera sa fie prins Iisus si au ajuns, afland invatatura Lui si minunandu-se de El, pana la a spune: Niciodata n-a vorbit un om asa. Suparandu-se de aceasta foarte tare, fariseii au raspuns: Nu cumva ati fost voi amagiti? Nu cumva a crezut in El careva dintre farisei sau dintre capetenii? Dar multimea aceasta, care nu cunostea legea, este blestemata. (In.7, 47-49).

Deci, deoarece cuvantul Mantuitorului le amintea capeteniilor cum se suparasera impotriva slujitorilor (aducandu-i martori ai invataturii Lui, prin spusa: Iata, acestia stiu ce am spus Eu), respingand banuiala de bunavointa fata de Hristos si abatand oarecum mintea capeteniilor spre alte ganduri, slujitorul mustrat de capetenii pentru admirarea lui Hristos Il opreste prin palmuire sa spuna mai multe lucruri care ar fi pus in primejdie ceata slujitorilor.

Mantuitorul mustra, poate, pe slujitor pentru o nedreptate si mai mare, anume nu numai ca L-a lovit, ci pentru ca, admirand mai inainte invatatura Sa, acum rabda ca El sa fie ocarat si condamnat, desi nu a fost gasit pentru nimic vinovat.

Caci, daca n-ai fi fost, zice, cucerit inainte de cuvintele Mele, daca nu ti-am parut ca dau cele mai bune invataturi si n-am fost crezut ca un Talcuitor aparte al Sfintelor Scripturi, daca tu nu ai fi fost cel ce ai strigat Niciodata n-a vorbit un om asa, poate ar fi fost vreun motiv sa fii iertat si sa fii scuzat de vina pentru acestea. Dar, deoarece te-ai minunat de invatatura Mea si n-ai dat marturie impotriva cuvintelor Mele, si Eu vorbind acum, ti-ai adus aminte de cuvantul tau de atunci, cum nu ai un pacat de neiertat".

Aici, draga George, aduci o noutate pe care nu o stiam si care arunca o noua lumina asupra episodului. Faptul ca acel slujitor care a palmuit pe Mantuitor e unul din cei care i-au admirat invatatura si acum, in fata stapinilor sai arhierei, se leapada violent de ea, spune foarte multe. Asta inseamna ca el era fatarnic. Deci, judecarea Judecatorului, adica a Mantuitorului, e facuta de carturari, de farisei si de fatarnici pe post de slujitori. Bun, frumos tablou avem!
Multumesc mult, draga George, intr-adevar Sf. Chiril al Alexandriei a fost cu adevarat inspirat de Duh Sfant.
Acum, legat de raspunsul Mantuitorului exista pana acum doua variante:
- una care spune ca Mantuitorul dorea sa-i determine la o judecare dreapta, tocmai din iubire fata de ei, caci ei judecand nedrept de fapt se osandeau pe ei. Si Mantuitorul nu dorea osandirea lor.
- si alta care spune ca Mantuitorul ar fi vrut, in mod intentionat, sa iasa la lumina impostura celor ce il judeca si modul stramb de judecata al lor.
Acum mi se pare evident ca aici Mantuitorul raspunde doar pentru ca e vorba de o judecata, in rest bataile, scuiparile, batjocura le sufera in tacere, in smerenie, in iubire. Spre care din cele doua variante inclinati sa vedeti adevarul si, eventual, de ce? Sau poate aveti si alte explicatii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[MariS_]

În prealabil postat de MariS_

Aici, draga George, aduci o noutate pe care nu o stiam si care arunca o noua lumina asupra episodului. Faptul ca acel slujitor care a palmuit pe Mantuitor e unul din cei care i-au admirat invatatura si acum, in fata stapinilor sai arhierei, se leapada violent de ea, spune foarte multe. Asta inseamna ca el era fatarnic. Deci, judecarea Judecatorului, adica a Mantuitorului, e facuta de carturari, de farisei si de fatarnici pe post de slujitori. Bun, frumos tablou avem!
Multumesc mult, draga George, intr-adevar Sf. Chiril al Alexandriei a fost cu adevarat inspirat de Duh Sfant.
Acum, legat de raspunsul Mantuitorului exista pana acum doua variante:
- una care spune ca Mantuitorul dorea sa-i determine la o judecare dreapta, tocmai din iubire fata de ei, caci ei judecand nedrept de fapt se osandeau pe ei. Si Mantuitorul nu dorea osandirea lor.
- si alta care spune ca Mantuitorul ar fi vrut, in mod intentionat, sa iasa la lumina impostura celor ce il judeca si modul stramb de judecata al lor.
Acum mi se pare evident ca aici Mantuitorul raspunde doar pentru ca e vorba de o judecata, in rest bataile, scuiparile, batjocura le sufera in tacere, in smerenie, in iubire. Spre care din cele doua variante inclinati sa vedeti adevarul si, eventual, de ce? Sau poate aveti si alte explicatii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Dragilor, nu numai curiozitatea m-a impins sa deschid aceasta discutie despre judecarea Judecatorului, ci si dorinta de-a desprinde niste foloase duhovnicesti. Caci, iata, se apropie seara si noaptea cand Mantuitorul a fost vandut, prins si judecat. Iar de judecat L-au judecat carturarii, fariseii si fatarnicii. Se cuvine, in aceste momente, sa ne gandim ca in fiecare dintre noi sta ascuns ... un carturar, ... un fariseu ... si un fatarnic. Sa nu-i lasam sa-L rastigneasca pe Iisus din inima noastra. Iertati-ma, va rog, daca v-am gresit cu ceva.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[George.m]

În prealabil postat de MariS_

Aici, draga George, aduci o noutate pe care nu o stiam si care arunca o noua lumina asupra episodului. Faptul ca acel slujitor care a palmuit pe Mantuitor e unul din cei care i-au admirat invatatura si acum, in fata stapinilor sai arhierei, se leapada violent de ea, spune foarte multe. Asta inseamna ca el era fatarnic. Deci, judecarea Judecatorului, adica a Mantuitorului, e facuta de carturari, de farisei si de fatarnici pe post de slujitori. Bun, frumos tablou avem!
Multumesc mult, draga George, intr-adevar Sf. Chiril al Alexandriei a fost cu adevarat inspirat de Duh Sfant.
Acum, legat de raspunsul Mantuitorului exista pana acum doua variante:
- una care spune ca Mantuitorul dorea sa-i determine la o judecare dreapta, tocmai din iubire fata de ei, caci ei judecand nedrept de fapt se osandeau pe ei. Si Mantuitorul nu dorea osandirea lor.
- si alta care spune ca Mantuitorul ar fi vrut, in mod intentionat, sa iasa la lumina impostura celor ce il judeca si modul stramb de judecata al lor.
Acum mi se pare evident ca aici Mantuitorul raspunde doar pentru ca e vorba de o judecata, in rest bataile, scuiparile, batjocura le sufera in tacere, in smerenie, in iubire. Spre care din cele doua variante inclinati sa vedeti adevarul si, eventual, de ce? Sau poate aveti si alte explicatii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ma bucur ca ai adus in discutie acest episod scripturistic, mai ales acum, in Saptamana Patimilor. Cu aceasta ocazie, am aflat si eu interpretarea Sfantului Chiril. Sa dea Domnul sa dobandim si noi mintea indumnezeita a Sfintilor Parinti si sa intelegem cuvintele Scripturii prin lucrarea Duhului Sfant.

Nu cred ca gresim admitand ca adevarate ambele interpretari. Pornind de la cea a Sfantului Chiril al Alexandriei, ma gandesc la fapta groaznica pe care a savarsi-o slujitorul. I-a tras o palma lui Dumnezeu - la propriu - pentru a fi vazut bine de capeteniile iudeilor. Ii astupa gura lui Hristos Il cearta, Il reduce la tacere, intrucat cuvintele Lui deranjau, zgandareau.

Tabloul ar trebui, cel putin, sa ne puna pe ganduri. Omul, pentru a da bine inaintea arhiereului, ii trage o palma Arhiereului.

Mantuitorul a fost batut in mod crunt de soldati, cu biciul si cu alte obiecte si nu le spune nici un cuvant. I-au torturat trupul, I l-au strapuns cu piroane. Nici o reactie.
Totusi, cand palma (mana) omului loveste fata Domnului, vine Cuvantul catre om...
Palma si fata... Contact direct, nemediat prin obiecte neinsufletite, de la piele la piele...
Mantuitorul obisnuia sa mangaie cu palma capul copiilor... Pune palma pe mana soldatului roman... Contactul palmei Lui era bland, transmitea Iubirea, viata... Contactul palmei soldatului nu este bland, transmite altceva...
Pe Lazar il invie folosind Cuvantul si palma, pe fetita o invie luind-o de mana, painea o frange cu palmele, paharul il tine in palma...

Sfantul Serafim isi tine palma pe locul inimii duhovnicesti...
Duhul Sfant transmis prin punerea palmelor peste capul candidatului.

Fata, Dumnezeu vorbind fata catre fata cu Avraam, cu dreptii Sai. Cinstea suprema, recuperare deplina, comunicare deplina pentru om, Marea Intalnire.

Fata catre fata este Hristos cu soldatul si el loveste tocmai aceasta Fata.
Respinge Viata, respinge intimitatea cu Dumnezeu. ASTA Dumnezeu nu suporta, am inteles. Hula da, scuipatul da, cuiele da, biciul da. Dar NU refuzul intalnirii depline, a intoarcerii omului de la Fata Sa. Deci nu vrea moartea omului. Si atunci: intervine. E motivul suprem, unic. "Orice accept, chiar si moartea unicului meu Fiu pe cruce, dar nu moartea ta, omule" pare a spune. Si de aceea, iata: vorbesc acum, iar tu intelege!

Un elev mi-a spus ca e disperat. Tatal lui il batuse. Nu era disperat ca il batea cu batul si cureaua, asta era deja un obicei... Dar in ziua aceea, tatal lui il lovise peste fata cu palma. Copilul intelesese ca tatal lui l-a omorit. Ca intre ei se instalase moartea.

Fata catre fata si palma pe fata inseamna, pentru mine, suflet catre suflet.

Un prieten orb mi-a spus ca se consoleaza cu starea lui doar atunci cand isi mangaie iubita pe fata...