Foloase dobandite din meditarea la patimile lui Iisus

[georgeval]

Meditand la patimile Mantuitorului, inteleg dragoastea curata care biruieste pacatul, dargostea care se rastigneste pentru noi oamenii.

[Florin-Ionut]

Pe lîngă durerea fizică acceptată din dragoste pentru noi şi cauzatoare de moarte, trebuie să ne amintim mai ales:

- de suferinţa cauzată de despărţirea pentru scurtă vreme a Persoanei Fiului de Persoana Tatălui;
- de conştientizarea reală şi directă a ororilor şi a păcatelor noastre de către Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pe lîngă durerea fizică acceptată din dragoste pentru noi şi cauzatoare de moarte, trebuie să ne amintim mai ales:

- de suferinţa cauzată de despărţirea pentru scurtă vreme a Persoanei Fiului de Persoana Tatălui;
- de conştientizarea reală şi directă a ororilor şi a păcatelor noastre de către Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.

Convingerile mele din puțina dogmatică ortodoxă pe care mi-am însușit-o :

e imposibil să se fi despărțit Fiul de Tatăl...ci partea omenească a Fiului a resimțit o retragere a Harului....dar ținând cont de faptul că cele două firi ale lui Hristos sunt nedespărțite felul cum s-a petrecut aceasta e o taină..dar trebuia să se petreacă ca să ne fie răscumpărate păcatele. Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu oricum conștientiza real și direct păcatele noastre căci ele împotriva Lui erau și înainte de a Se răstigni...dar prin răstignire imensa povară nevăzută a acestor păcate a purtat-o un om nevinovat(Hristos omul) iar Dumnezeu(Hristos Fiul Tatălui), care dintotdeauna și-a asumat suferințele oamenilor, și-a asumat și această suferință indescriptibil mai mare decât orice altă suferință a resimțit cândva vreun om. Evident Hristos a fost o singură persoană și mai devreme prin precizările din paranteze nu încerc să spun altceva.

Iertare pentru lipsa de smerenie și un sfârșit de post binecuvântat

[Marius22]

În prealabil postat de georgeval

Meditand la patimile Mantuitorului, inteleg dragoastea curata care biruieste pacatul, dargostea care se rastigneste pentru noi oamenii.

Acelasi foloase le-au avut in vedere Sfintii Parinti cand au randuit ca duminica a treia a Marelui Post (si practic saptamana care ii urmeaza) sa fie inchinata Sfintei Cruci. Ieri, cand parintele a scos in naosul bisericii Sfanta Cruce, la finalul Doxologiei, am avut sentimentul ca ma aflam, cumva anticipativ, la denia din Vinerea Mare, cand, de asemenea, este scoasa Sfanta Cruce, iar la strana se canta "Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel ce a spanzurat pamantul pe ape".

Meditarea la Patimile Mantuitorului nu inseamna doar a avea gandul la ele, ci presupune participare la acestea, in mod mistic, in cadrul liturgic al bisericii sau in afara sa. Nu exista meditare mai cu folos la Patimile lui Hristos pentru crestin, decat sa faca semnul Sfintei Cruci, sa sarute Sfanta Cruce, si sa-si asume in Hristos povara crucii de toate zilele.

[MariS_]

Cand oamenii tac, pietrele vor striga!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[costel]

Cine se jerfeste impreuna cu talharii? Fiul lui Dumnezeu. Atat de mult S-a coborat pe Sine, incat a fost asemanat cu talharii. A lua seama la patimile Lui, inseamna a lua seama la cat de mult trebuie sa ne smerim - sa-l socotim pe aproapele macar cu un pas inaintea noastra, niciodata sa nu ne asezam in fata lui.

[George.m]

Fara lucrarea Duhului, nu vom intelege ca pe Cruce a fost pironit pentru noi Fiul lui Dumnezeu. Sau Il vom privi pe Cel rastignit ca pe un necunoscut. Insa prin Duhul, Hristos ne devine intim, launtric. Iar gandul la patima Lui ne zdrobeste inima, nu ne lasa indiferenti, participam la aceasta:

M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.

[Mia Mia]

În prealabil postat de George.m

Fara lucrarea Duhului, nu vom intelege ca pe Cruce a fost pironit pentru noi Fiul lui Dumnezeu. Sau Il vom privi pe Cel rastignit ca pe un necunoscut. Insa prin Duhul, Hristos ne devine intim, launtric. Iar gandul la patima Lui ne zdrobeste inima, nu ne lasa indiferenti, participam la aceasta:

M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.

Intr-adevar, fara primirea Duhului Sfant nu putem patrunde in importanta patimilor Mantuitorului; de aceea in incercarile noastre prin viata este bine sa ne amintim cat de mult a suferit pentru noi pe cruce; daca ne aducem aminte cat a suferit, toate cele care nu merg bine ale noastre ni se vor parea muuult mai usoare.

[andreicozia]

În prealabil postat de MariS_

Cand oamenii tac, pietrele vor striga!
.

Cum vor striga?

[MariS_]

În prealabil postat de andreicozia

Cum vor striga?

Asa: andreicozia, Hristos S-a rastignit si pentru tine!