desfranarea in casatorie

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

De fapt, crestinismul este o religie a legii. Nu spune Domnul Iisus ca "nu am venit sa schimb legea, nici proorocii?" Asa spune, deci asa este.

Problema ortodoxiei de fapt, si asta este parerea mea, nu este iudaismul, sau legalismul, ci chiar lipsa de reguli clare, la obiect si cu aplicatie generala, usor de inteles de orice om...Problema este exact in faptul ca, in loc sa existe un guideline usor de urmarit, ortodocsii sunt sfatuiti sa faca dupa cum le spune duhovnicul. Si cum duhovnici sunt mult, asa sunt multe reguli, care se si bat cap in cap. Apoi duhovnicii sunt ocupati, apoi sunt si ei oameni, poate nu au rabdare sa stea cu fiecare suflet in parte sa ii explice lucrurile elementare legate de moralitate si credinta. Atunci credinciosul se bazeaza pe ce aude de pe la matusi, citeste pe internet pe tot felul de bloguri, sau face o combinatie de duhovnic, matusi si bloguri...

Nu ar fi mai usor daca ar fi un document al bisericii care sa spuna: crima majora impotriva casatoriei este adulterul. Si atat. A face sex samabta nu este pacat grav. Cel mult, cel mult, o abatere de la disciplina, daca exista aceasta disciplina in general in ortodoxie, desi nu cred.

Hristos a spus, mai exact: ni am venit sa schimb Legea, ci sa o implinesc.
A implini Legea inseamna nu a pastra detaliile exterioare, ci a le indrepta spre interiror. (Vezi ceea ce ii spune Hristos femeii cananeence: va veni vremea cand Ierusalimul va deveni intertor (parafrazez))

La inceput, pentru ca omul nu era inca in stare sa interiorizeze poruncile, Dumnezeu i-a dat multe porunci exterioare care trebuiau respectate cat mai ad literam. Sa luam interdictiile alimentare (Numeri 11 de ex): majoritatea animalelor erau considerate impure. De ce? Una din explicatiile posibile este ca animalele simbolizeaza puterile launtrice ale omului (care se pot manifesta sub forma de patimi la omul cazut - cf. Sf. Maxim) Pentru ca omul trebuia mai intai sa invete sa desparta ceea ce esre pur de ceea ce este impur, sa inteleaga (printr-unul din ctele cele mai intime, mancarea) ca lumea este cazuta, ca trebuie sa discearna ceea ce il desparte de Dumnezeu de ceea ce il reaproprie, Dumnezeu i-a dat aceste reguli. (este interesant ca animalele pe care le putea manca erau mai ales cele domestice sau foarte familiare omului, deci care erau deja intr-un fel inglobate in el prin cultura lui de pana atunci)
Pentru crestn, insa, aceste reguli nu mai sunt valabile: in primul rand ca Hritsos a venit in lume, facand cele necurate curate (lumea cazuta se afla din nou pe panta de urcare, 'blesetemul' caderii a fost inlaturat, vindecat in nuce), in al doilea ca porunca externa devine interna: lupta cu patimile, anmalele interne, se petrece in inima omului.
Iata un exemplu de implinire a Legii savarsita de Hristos - in care partea exterioara dispare.
Daca spui ca Legea ramane, ar fi trebuit sa pastram toate prescriptiile Legii. Citeste Levitucul si Numeri de ex. si vezi cate s-au pastrat...

Cred ca ortodoxia ramane vie tocmai atata timp cand o sa se pastreze un anume flu: exista un maximalism duhovnicesc, ni se cere sa incercam sa devenim sfinti. Nu cred ca Biserica ar trebui sa inceapa sa defineasca exact tot ce ar trebui sa facem si tot ce eventual nu este atat de grav. Ea ne da linii nu directive, ci de orientare, ca sa o luam pe calea cea buna. De ex, pentru problema noastra, ne spune care sunt zilele in care este bine sa tinem post conjugal, si ne spune in acelasi timp si ca trebuie sa fie facut cu invoiala (altfel este periculos). Ne spune si ca exista lucruri impotriva firii, perverse(homosexualitatea de ex., pornografia, alt exemplu). ne spune ca relatia dintre soti trebuie sa fie bazata pe jertfa reciproca, inclusiv a propriului trup ('caci trupul barbatului apartine sotiei', si vicevrsa), ne spune ca un cuplu crestin ar trebui sa fie deschis spre procreatie.
DAR in acelasi timp aceste principii trebuie aplicate la persoane, nu raman sub forma unei legi rigide. In anumite situatii, pentru persoane, poate fi neceara incalcarea postului, si evitarea conceptiei. Altfel, incalcam alte porunci mai impirtante, sau in cazul cuplului respectiv, facem lucruri care nu duc la mantuirea persoanelor implicate, ci ii ûn in pericol.
De aici rolul duhovicului - care nu ar trebui sa fie un guru, ci sa lucreze impreuna cu omul, sa il ajute sa devina si el adult duhoviceste, nu copil care se ia dupa matusi.
In momentul in care aceste principii calauzitoare ar deveni legi rigide - ceea ce par sa devina in ochii unora - ortodoxia devine un fel de scolastica, avem si noi magisteriu sau papa care sa hotarasca in amanunt ce este bine si ce nu pentru noi in general.

Dar iti dau si dreptate, ne alam in criza si altfle: numai ca cred ca starea actuala de brambureala este mai degraba datorata lipsei unei cateheze adevarate, si poate si aiurelii in general a societatii, care se schilmba prea repede pentru Biserica.
Si da, ar trebui ca la marele Sinod care se pregateste sa fie facuta si putina ordine in canoane, sa se spuna raspicat care nu mai sunt valabile si in ce fel ar trebui sa intelegem canoanele.