desfranarea in casatorie

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

Este un subiect tare greu..

O religie a Legii este o religie care nu cunoaste intruparea. Este firesc ca multe lucruri sa se petreaca mai ales in exterior. In crestinism, exista bineinteles destule lucruri care se petrec si in exterior, dar care dupa spusele Mantuitorului, ar trebui sa se petreaca mai ales in interior. Altfel, degeaba le facem.

Eu cred ca problema nu se pune in "ori asa, ori in alt fel" ci prin "si asa, si asa". Crestinismul este si o religie a legii si a iubirii. Si a Legii si a Harului. Har fara sa respecti legea nu poti sa ai. Legea fara har este seaca si fara fruct. Exteriorul este la fel de important ca si interiorul. Trupul este la fel de important ca si sufletul. Nu poti sa ai sufletul curat, dar cu trupul sa faci eu stiu ce pacate.

Reciteste epistola catre Romani: acolo se vorbeste indelung despre Lege si Har. Ca legea era buna inainte de Hristos, dar a fost depasita.

Asa am sa fac. :)

Eu ce ziceam nu era ca nu mai sunt valabile poruncile, ci ca ele trebuie sa fie interorizate pt noi; si ca ele provin toate din Legea Dragostei (cum spune tot Hristos: la ea se reduce toata Legea si Profetii).

Sigur, ai dreptate. Dar eu spun ca poruncile trebuie si interiorizate si exteriorizate. Aici este diferenta intre ce ni se cere noua, crestinilor, si ce li se cerea evreilor. Spune Hristos: ati auzit ca adulterul este pacat, eu va spun ca si cel care doar se uita la o femeie savarseste pacat in inima lui. Deci sunt doua lucruri pe care trebuie sa le facem: sa respectam legea si sa o interiorizam.

Daca ceea ce a facut El in acest sens ar fi trebuit sa fie un exemplu pentru noi, atunci crestinii ar fi trebuit sa mearga si acum la sinagoga, s afaca sacrificii sangeroase etc.

Dar in continuare crestinii trebuie sa mearga duminica de duminica la biserica, trebuie sa ofere sacrificii (nu numai Sf. Liturghie care este jertfa prin excelenta, dar post, milostenie, taierea voii...), trebuie sa se boteze...Fara exceptie. Nu poti sa fii crestin (discipol al lui Hristos, nu?) daca nu esti botezat, nu esti crestin bun daca nu mergi regulat la biserica si nu faci tot felul de sacrificii...Si toate astea impletite cu dragostea pentru Dumnezeu si pentru aproape. Asa cum a facut si Hristos.

Dar de ce a hotarit Biserica asa? Nu pentru ca avea un motiv?
Aici chiar nu sunt de acord cu acest argument, care este foarte catolic. ;-)
Stii ca nu sunt anticatolica si vad multe lucruri bune la ei, dar anumite lucruri cred ca nu sunt compatibile cu ortodoxia.

Pai de ce nu esti de acord? Doar fiindca argumentul este catolic? Mie mi se pare destul de logic: cand a aparut disputa despre daca sa fie circumcisi barbatii ne-evrei sau nu, Sfintii Apostoli (ierarhia Bisericii, episcopii, nu?) s-au adunat la Ierusalim, au argumentat, au discutat, s-au certat, etc, si concluzia a fost: " Pentru ca parutu-s-a Duhului Sfant si noua sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele ce sunt necesare: sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de (animale) sugrumate si de desfrau, de care pazindu-va, bine veti face. Fiti sanatorsi!" (Faptele Apostolilor, 15, 28-29) Deci Biserica a hotarat care prevederi sunt valabile si care nu. Si nu au fost toate prevederile Vechiului Testament anulate, unele s-au pastrat. Dar important ramane ca apostolii, ghidati de Sf. Duh, au hotarat lucrul acesta. Si nu fiindca "Hristos a venit" ci din motive practice.

Si inainte, versetul 6: "Si apostolii si preotii s-au adunat ca sa cerceteze despre acest cuvant."

Apoi Sf. Petru spune: "Acum deci, de ce ispititi pe Dumnezeu si vreti sa puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi n-am putut sa-l purtam?"

Interpretarea nu o fi compatibila cu ortodoxia (eu cred ca este), dar este perfect compatibila cu Sf. Scriptura. Si intr-adevar este cea sustinuta de BC. Dar nu cred ca asta este un motiv de a o respinge.

Si insasi faptul ca Hristos a venit pentru toti oamenii desfiinteaza prescriptiile ritualice ale Legii Vechi, si mentalitatea ritualica a acesteia.

Dar Biserica a ramas foarte ritualica pana in ziua de azi. Am fost recent la un muzeu de istorie al evreilor, si am ramas uimita cat de mult seamana slujba de cununie a ortodocsilor cu cea iudaica. De fapt am avut impresia ca slujba ortodoxa este un raspuns la cea iudaica. De exemplu, la evrei, dupa inele si chestia cu contractul de casatorie, deci sunt declarati casatoriti, mirele sparge un pahar, in semn ca desi bucuria omeneasca este mare fiindca s-a format o noua familie, tristetea ramane, fiindca Mesia inca nu a venit. Ei la ortodocsi, dupa ce celor doi li se pun cununiile pe cap, deci sunt casatoriti, preotu, mirii si nasii "dantuiesc" in jurul mesei cantand "Isaie, dantuieste, fecioara a luat in pantece si a nascut Fiu..." Mi s-a parut grozav cand mi-am dat seama de chestia asta! Deci este un indemn lui Isaia, profet al Vechiului Testament, un evreu, sa se bucure ca profetia i s-a implinit si ca Mesia a venit, si deci bucuria noastra este deplina. Nici nu mi-a trecut prin cap cat de mult ritualul crestin traditional a ramas influentat de traditia iudaica, desi, bineinteles, s-a dezvlotat in plin spirit crestin. Si multe altele.

Uite, asta e problema: ca in ortodoxia actuala nu numai poruncile sunt considerate legi, ci tot ce s-a putut vreodata scrie in orice canon prafuit sau ce a spus nu stiu ce staret care este la moda acum.

Mi se pare o problema majora.

Sigur, vezi mai sus: exista nu legi rigide, ci porunci care provin din cele 10.
Uciderea, adulterul, sunt pacate, dar nu pentru ca sunt o lege.. aici ar trebui sa scriu mai multe dar nu mai am timp.

Eu nu vad care este diferenta intre porunca si lege. Nu e acelasi lucru? Apoi eu pacatul il inteleg ca pe o incalcare voita a legii/poruncii. Deci uciderea este pacat fiindca incalca o porunca/lege. Si sigur, un crestin adevarat nu se opreste de la ucidere doar fiindca asa spune legea, ci fiindca pur si simplu nu ar fi capabil de asemenea atrocitate, fiind patruns de dragostea pentru Dumnezeu pe care Il iubeste mai mult decat orice. Dar legea ramane, chiar si pentru cei care inca nu sunt chiar asa de constienti de dragostea lui Dumnezeu si de ce implica ea.

Poate ar fi mai usor daca ar exista magisteriu, dar ar fi o viata duhovniceasca mai de suprafata. Pe cand asa, ni se cere sa devenim adulti si sa continuam sa progresam.

De ce ar fi viata duhovniceasca superficiala? Daca ar fi un magisteriu care sa spuna ce e pacat si ce nu, atunci nu ar mai fi atatia care s-ar pierde in discutii extra lungi despre daca e pacat sau nu sa faca dragoste sambata, sa poarte sau sa nu poarte batic tot timpul, sau numai cand se roaga, sau mai stiu eu ce. Daca exista un ghid clar poti sa te concentrezi pe lucrurile cu adevarat importante si intr-adevar sa iti imbunatatesti viata duhovniceasca.
Lipsa de reguli nu inseamna neaparat maturitate.