Maica Domnului (Luca 1,43)

[george.marian]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Nu am cunoştinţă despre neoprotestanţi care să nege supranaturalul naşterii lui Iisus or care să afirme că ar fi fost fiul lui Iosif. Şi chiar dacă ar exista asemenea "creştini", eu nu sunt de acord cu ei.


Nu există o asemenea calitate de "Născătoare de Dumnezeu" (Teotokos), aceasta a fost inventată de oameni străini de Cuvântul lui Dumnezeu şi este o adevărată blasfemie la adresa lui Dumnezeu care n-a fost "născut", El există din veşnicii!

Hristos Dumnezeul chiar daca exista din veci, el din veci exista nascut din Tatal-Dumnezeu, nu facut, de-o-fiinta cu Tatal.

Revenim la subiectul principal , termenul de Theotokos, adica Nascatoare de Dumnezeu.

Conform Lc. 1, 27 Maica Domnului este numită Fecioară avându-se în consideraţie faptul că, la vestirea îngerului ea era Fecioară şi nu femeie. Evanghelistul Luca specifică diferenţa dintre Maria si Iosif, prin specificaţia că Maria era Fecioară , o Fecioară logodită cu un bărbat, adică cu sfântul Iosif.

Legat de aceste atribute pe care Maria le primeşte părintele Dumitru Stăniloae spune ca „ea primeşte să fie Maică, deşi era hotărâtă să rămână fecioară. Primeşte să fie Maică, cu riscul de a nu mai părea oamenilor fecioară, până când se vor convinge, măcar unii din ei, prin Învierea Lui, că El e cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, deci s-a născut din ea pe cale mai presus de fire, păzindu-i fecioria. Ea primeşte să fie Maică pentru că în conştiinţa ei ştie că rămâne şi Fecioară şi de pe altă parte are încredere că Dumnezeu va avea grijă ca bătrânul Iosif pe care ea şi-l luase., ca viitor soţ, pentru ca să-i ocrotească fecioria, să afle că ea, cu toate că se va arăta purtând în pântece şi născând un Fiu, e totuşi Fecioară. De asemenea va avea grijă ca alte persoane să-şi dea seama că Cel ce se va naşte sau s-a născut din ea, e Fiul lui Dumnezeu, care-i cruţă sau i-a cruţat fecioria.”[1]

În textul de la Lc. 1, 43, avem titulatura pe care Elisabeta a dat-o Mariei, după vestirea naşterii lui Iisus pe care o adusese Arhanghelul. Găsim aici pentru prima dată, denumirea de „Maica Domnului”.Cu alte cuvinte Fecioara de la Lc. 1, 27 este şi Maică.

Elisabeta este, „după dreptul Iosif cea dintâi fiinţă omenească care înţelege, luminată de Duhul Sfânt, marea taină ce se petrecea cu Maria”.[2] Prin lauda şi cuvintele sale Elisabeta aduce cinstire Maicii Domnului. Iată ce spune părintele Dumitru Stăniloae referindu-se la acest episod:
„Dacă recunosc pe cineva ca Domn al meu, nu voi cinsti şi pe Maica Lui? Dacă acest Domn este Domnul domnilor (I Tim 6, 15), Împăratul Împăraţilor, Cel nemuritor, nu o voi cinsti pe Maica Lui cu o cinste mai mare decât pe oricine care Îi este apropiat lui Hristos, mai mult decât pe apostoli, mai mult decât pe îngeri? Maica Împăratului nu e numită şi ea Împărăteasă? Însăşi expresia: De unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului la mine?, arată cât de mare o consideră Elisabeta, bătrâna maică a proorocului Ioan Botezătorul, pe tânăra Maică a lui Hristos.”[3]

În Mt. 1, 18, Evanghelistul, folosind expresia „mama Lui” clarifică faptul că Fecioara este Maică şi a rămas Fecioară deşi este mamă, pentru că naşterea s-a făcut de la Duhul Sfânt pe cale supranaturală şi nu pe calea unei împreunări fizice. Cele trei citaţii evanghelice ne-au adus pe rând, titulatura de Fecioară, de Maică şi ne-a prilejuit în ultima dintre ele, constatarea naşterii supranaturale, dumnezeieşti a lui Dumnezeu Cuvântul din Fecioara Maria.

În Lc. 1, 48 însă, contrar argumentelor catolice stipulate în pseudo-dogmele mariologice post-conciliare, Maica Domnului se situează în faţa Fiului ei ca roaba Domnului. Smerenia Preacuratei este observabilă şi în episodul de la Nunta din Cana,
unde le spune slujitorilor: „Faceţi orice vă va spune” (In. 2, 5). Titulaturile enunţate în Evanghelii, acela de Fecioară şi Maică, alături de aceea de Născătoare de Dumnezeu, care reiese din Mt. 1, 18 şi Lc. 1, 35 se vor regăsi în formulările simboalelor ulterioare şi implicit în dogma mariologică. Cel ce S-a născut din Fecioară este Fiul lui Dumnezeu (Lc. 1, 35) dar şi Fiul Omului ,lucru care va apare în dogma mariologică ca dublă consubstanţialitate a Fiului întrupat. Toate aceste titulaturi date Mariei şi pe care le găsim în Sfânta Scriptură nu fac altceva decât să evidenţieze realitatea paradoxului Fecioară şi Maică, ca bază pentru învăţătura legată de apelativul de Născătoare de Dumnezeu Θεοτόκος - Theotokos).


„Biserica a considerat totdeauna pe Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu, căci în aceasta se implică mărturisirea că Cel ce S-a născut din ea nu e o persoană omenească deosebită de cea dumnezeiască, ci Însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a născut din ea, după firea Sa omenească. Niciodată nu se naşte o fire, ci un ipostas, care în ordinea omenească este o persoană, dacă firea nu vine la subzistenţă reală decât ca persoană. Persoana care Se naşte din Fecioara Maria este identică cu Persoana Cuvântului dumnezeiesc, Care prin Întrupare Se face şi persoana firii omeneşti.” [4]
De aici se observă legătura strânsă dintre statutul de Născătoare de Dumnezeu a fecioarei Maria şi întruparea lui Hristos. „Naşterea simultană a Dumnezeului şi a omului, adică a unei singure fiinţe divino-umană din Maria fac din ea Maica Domnului sau Născătoarea de Dumnezeu” .[5]

„Din Fecioara Maria Se naşte deci Fiul lui Dumnezeu Însuşi, ca persoană a firii omeneşti. A respinge calitatea aceasta a Fecioarei Maria înseamnă a respinge întruparea Fiului lui Dumnezeu, a contesta că Fiul lui Dumnezeu însuşi S-a făcut om, a nega că Iisus Hristos este Însuşi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat pentru un dialog etern cu noi, făcându-Se în acest scop şi persoană omenească. A nega că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu înseamnă a nega că Însuşi Fiului lui Dumnezeu S-a făcut Fiul ei, deci Fiul Omului.”[6]

[1] Pr. Prof. D. Stăniloae, Maica Domnului în prologul evangheliei de la Luca, în Studii Teologice, anul XXXII, nr. 3, iulie-septembrie, 1980, p. 447
[2] Ibidem, p. 450
[3] Ibidem, p 451
[4] Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Ed. IBMBOR., Ediţia a III- a, Bucureşti, 2003, p. 79
[5] Pr. Prof. Ioan G. Coman,Şi Cuvântul trup s-a făcut - Hristologie şi Mariologie Patristică, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993, p 394
[6] Pr. Prof., Dumitru Stăniloae, T.D.O, vol II., p.80

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!