Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[delia31]

În prealabil postat de MariS_

Dar chiar un
credincios sadea, ce lucreaza sincer la mantuirea sa, poate la un moment dat
sa cada inselarii satanice. Si atunci afirmand ca e deja matuit nu ar insemna
ca spune el "hop" inainte de-a sari "parleazul"?

Apostolul Pavel, cel care spune la un moment
dat ca nu el traieste, ci ca Hristos traieste in el, totusi nu spune ca este mantuit,
ci subliniaza ca se simte ultimul pacatos. Mi se pare mai lucratoare aceasta stare
pentru mantuire decat aceea de a sustine tu ca esti mantuit. Sigur, poti crede in
tine ca se va intampla acest lucru, dar a-l afirma cu certitudine mi se pare putin
imprudent. E mult mai bine sa cred eu ca nu sunt inca mantuit si Hristos sa ma
aibe, de fapt, scris in cartea vietii decat sa fie invers. Asta nu inseamna sa nu-L
cred pe Hristos, ci inseamna sa ma mobilizez pe mine ca sa raman treaz si sa nu
las garda jos in fata vrajmasului. Caci vrajmasul nu sta cu burta la soare!
Iertare daca am suparat cu ceva.
Har, smerenie si jertfa de sine.

exact asa cum zici, MariS
NP nu fac distinctia intre mantuirea obiectiva facuta de Hristos pentru toti si mantuirea subiectiva.
ei confunda momentul convertirii cu mantuirea adica cu unirea cu Hristos si devenirea noastra drept madulare ale Trupului al carui cap e Hristos.

in ortodoxie, noi intelegem mantuirea, in sens dinamic, e un drum lung de parcurs impreuna cu Hristos.
convertirea ( hotararea de a nu te mai abate din drum) e doar primul pas al drumului.

ei exact asta fac: zic hop inainte de a sari parleazul, spun ca au ajuns la capatul drumului inainte de a-l parcurge.
au facut primul pas(convertirea) si afirma ca sunt deja mantuiti doar prin credinta.
In BO, la unirea cu Hristos nu se ajunge decat prin HAR (sf. taine), CREDINTA SI FAPTELE CREDINTEI.
asta asa pe scurt de tot.

[zorobabel]

În prealabil postat de delia31

exact asa cum zici, MariS
NP nu fac distinctia intre mantuirea obiectiva facuta de Hristos pentru toti si mantuirea subiectiva.
ei confunda momentul convertirii cu mantuirea adica cu unirea cu Hristos si devenirea noastra drept madulare ale Trupului al carui cap e Hristos.

in ortodoxie, noi intelegem mantuirea, in sens dinamic, e un drum lung de parcurs impreuna cu Hristos.
convertirea ( hotararea de a nu te mai abate din drum) e doar primul pas al drumului.

ei exact asta fac: zic hop inainte de a sari parleazul, spun ca au ajuns la capatul drumului inainte de a-l parcurge.
au facut primul pas(convertirea) si afirma ca sunt deja mantuiti doar prin credinta.
In BO, la unirea cu Hristos nu se ajunge decat prin HAR (sf. taine), CREDINTA SI FAPTELE CREDINTEI.
asta asa pe scurt de tot.

Repet ce i-am zis si lui MariS, parleazul nu-l sari tu, ci Hristos l-a sarit pentru tine. Tu nu poti sa il sari niciodata.
Ti-am spus ca tu faci niste confuzii mari intre mantuire si sfintire. Sfintirea dureaza toata viata credinciosului insa mantuirea e un dar de la Dumnezeu pe care il primesti prin credinta.

[costel]

Hristos a vindecat firea omeneasca prin nasterea, moartea, invierea si inaltarea Sa. Ca omul sa treca in cele vesnice cu o fire vindecata, trebuie sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos. Asa isi va insusi vindecarea adusa de Hristos.

[MariS_]

În prealabil postat de delia31

exact asa cum zici, MariS
NP nu fac distinctia intre mantuirea obiectiva facuta de Hristos pentru toti si mantuirea subiectiva.
ei confunda momentul convertirii cu mantuirea adica cu unirea cu Hristos si devenirea noastra drept madulare ale Trupului al carui cap e Hristos.

in ortodoxie, noi intelegem mantuirea, in sens dinamic, e un drum lung de parcurs impreuna cu Hristos.
convertirea ( hotararea de a nu te mai abate din drum) e doar primul pas al drumului.

ei exact asta fac: zic hop inainte de a sari parleazul, spun ca au ajuns la capatul drumului inainte de a-l parcurge.
au facut primul pas(convertirea) si afirma ca sunt deja mantuiti doar prin credinta.
In BO, la unirea cu Hristos nu se ajunge decat prin HAR (sf. taine), CREDINTA SI FAPTELE CREDINTEI.
asta asa pe scurt de tot.

Da, ai dreptate delia, e o diferenta de viziune foarte importanta, cel
putin pentru noi. Desi am vazut ca ei fac diferenta intre mantuire si
sfintire, ultima se deruleaza si la ei pe toata durata vietii, totusi la
mantuire mi se pare ca evaluarea este subiectiva. A afirma inainte
de Judecata ca sunt deja mantuit cred ca e o imprudenta. Daca ar
afirma Hristos acest lucru atunci as fi de acord. Sau daca ar garanta
cineva nestramutarea vointei mele in a face doar voia Domnului,
atunci ar fi altceva, dar si atunci as considera ca e mai bine sa ma
smeresc chiar si pentru motivul de nu provoca mandria sa sape la
mantuirea mea. Starea de asteptare a mantuirii e mai buna decat
starea ca as fi deja mantuit. Te mobilizeaza mai bine, te face sa
ramai treaz, sa lucrezi cu mai multa tenacitate la mantuirea ta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[zorobabel]

În prealabil postat de MariS_

A afirma inainte de Judecata ca sunt deja mantuit cred ca e o imprudenta. Daca ar afirma Hristos acest lucru atunci as fi de acord. Sau daca ar garanta cineva nestramutarea vointei mele in a face doar voia Domnului,
atunci ar fi altceva, dar si atunci as considera ca e mai bine sa ma
smeresc chiar si pentru motivul de nu provoca mandria sa sape la
mantuirea mea. Starea de asteptare a mantuirii e mai buna decat
starea ca as fi deja mantuit. Te mobilizeaza mai bine, te face sa
ramai treaz, sa lucrezi cu mai multa tenacitate la mantuirea ta.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pai nu crezi ca Hristos vorbeste prin Sf Scriptura? Daca El afirma in 1 Ioan ca cei ce credem in El putem sti ca avem viata vesnica de ce sa ma mint atunci si sa spun ca " nu am"? Si in evanghelii Hristos e cat se poate de clar si spune ca cei ce se incred in El au trecut de la moarte la viata.
Nu e vorba de mandrie, pentru ca mantuirea e prin meritele Lui nu ale mele. Daca as zice ca eu sunt mantuit ca am facut fapte vrednice ca sa fiu mantuit atunci ar fi mandrie, dar in momentul in care afirm ca meritul este al lui Hristos unde e pricina de mandrie?

[MariS_]

În prealabil postat de zorobabel

Pai nu crezi ca Hristos vorbeste prin Sf Scriptura? Daca El afirma in 1 Ioan ca cei ce credem in El putem sti ca avem viata vesnica de ce sa ma mint atunci si sa spun ca " nu am"? Si in evanghelii Hristos e cat se poate de clar si spune ca cei ce se incred in El au trecut de la moarte la viata.
Nu e vorba de mandrie, pentru ca mantuirea e prin meritele Lui nu ale mele. Daca as zice ca eu sunt mantuit ca am facut fapte vrednice ca sa fiu mantuit atunci ar fi mandrie, dar in momentul in care afirm ca meritul este al lui Hristos unde e pricina de mandrie?

Cred ca intelegem diferit termenul de MANTUIT. In BO prin mantuit se intelege
trecerea de la moarte la VIATA, adica trecerea de la viata aceasta marcata de
moarte, viata efemera si trecatoare, la Viata cea vesnica, Raiul sau Imparatia
Lui Dumnezeu. Si noi spunem ca acest lucru nu se intampla in timpul vietii unui
om pentru ca atunci el ar trebui sa traiasca vesnic. Dumneavoastra spuneti ca
sunteti mantuit dar acceptati ca o sa muriti. Sper sa nu gresesc. Sa ma corectati
daca gresesc. Iar daca sunteti muritor inseamna, dupa viziunea BO, ca inca nu
sunteti mantuit. Daca totusi sustineti ca sunteti mantuit atunci aveti o alta
viziune asupra acestui statut de mantuit. E cumva acela ca sunteti "indreptatit"
sa credeti ca veti avea viata vesnica? Sau care e acel statut la dvs?

Iar testele pe care mi le-ati exemplificat pentru edificarea unei credinte adevarate
sunt de acord ca sunt valabile cu conditia sa le trec nu doar la momentul prezent
ci pana cand inchid ochii. Eu pot sa am acum o credinta foarte corecta si totusi
sa cad la un moment dat. Dvs sustineti ca daca un om trece acele teste el sigur
nu mai poate cadea? La noi in ortodoxie s-au vazut si cazuri de calugari foarte
inaintati in sfintenie si care au cazut inselati de satana prin asa numitele ispite
de-a dreapta. Ispitele de-a dreapta le numim acele ispite care te provoaca sa te
crezi deja mantuit. Patericul are multe pilde de acest fel.
Oricate teste am face tot nu putem scapa de subiectivism in aprecierea noastra
si atunci preferam sa lasam in seama lui Hristos marea si finala evaluare. Dar
noi speram ca ne vom mantui si chiar trebuie sa speram acest lucru. Nadejdea
este o virtute care trebuie pastrata impreuna cu credinta si iubirea pana cand
trecem la cele vesnice.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Pandion]

E foarte interesant cum a evoluat conceptul mantuirii de-a lungul vremii, de la evreii din vechime cu o conceptie destul de limitata care considerau ca a intra in gratiile divine inseamna sa traiesti sanatos si mult pe acest pamant, sa nu ai lipsuri, la oamenii de astazi care vor brusc viata vesnica, dar daca se poate sa nu fie pe acolo cutare pe care nu il sufera si de ce nu sa ne mearga bine si acum, ca doar a promis Domnul.

[MariS_]

În prealabil postat de Pandion

E foarte interesant cum a evoluat conceptul mantuirii de-a lungul vremii, de la evreii din vechime cu o conceptie destul de limitata care considerau ca a intra in gratiile divine inseamna sa traiesti sanatos si mult pe acest pamant, sa nu ai lipsuri, la oamenii de astazi care vor brusc viata vesnica, dar daca se poate sa nu fie pe acolo cutare pe care nu il sufera si de ce nu sa ne mearga bine si acum, ca doar a promis Domnul.

Da, e adevarat ca exista diverse interpretari ale conceptului de
mantuire. Eu incercam sa vad cum intelege zorobabel termenul
de MANTUIT pentru ca am sesizat ca a pune semnul egalitatii intre
mantuit si viata vesnica si apoi a spune ca esti deja mantuit acum
e ilogic sau cel putin ceva nu se leaga. Zorobabel spune ca el este
mantuit, dar asta ar insemna ca poseda deja viata vesnica si totusi
el este muritor ca noi toti, de altfel. Deci altceva insemna pentru
el a fi mantuit. Sa fie oare certitudinea ca va merge in Rai pentru
ca are deja biletul in buzunar, iar acest bilet a fost platit deja de
Hristos prin jertfa Sa? Nu stiu, de aceea l-am intrebat sa explice
ce intelege prin termenul MANTUIT.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[zorobabel]

În prealabil postat de MariS_

Da, e adevarat ca exista diverse interpretari ale conceptului de mantuire. Eu incercam sa vad cum intelege zorobabel termenul de MANTUIT pentru ca am sesizat ca a pune semnul egalitatii intre mantuit si viata vesnica si apoi a spune ca esti deja mantuit acum e ilogic sau cel putin ceva nu se leaga.

Cand zic ca sunt mantuit inseamna ca Hristos a platit pentru pacatele mele si eu merg in cer pe baza jertfei Lui.

În prealabil postat de MariS_

Zorobabel spune ca el este mantuit, dar asta ar insemna ca poseda deja viata vesnica si totusi el este muritor ca noi toti, de altfel.

Viata vesnica se refera la faptul ca moartea a doua (iazul de foc si pucioasa) nu te afecteaza. Nu se refera la prima moarte, pe care o experimentam toti. Viata vesnica nu inseamna ca nu mai mori fizic, ci spiritual.

În prealabil postat de MariS_

Deci altceva insemna pentru el a fi mantuit. Sa fie oare certitudinea ca va merge in Rai pentru ca are deja biletul in buzunar, iar acest bilet a fost platit deja de
Hristos prin jertfa Sa? Nu stiu, de aceea l-am intrebat sa explice
ce intelege prin termenul MANTUIT.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ai inteles bine, asta inseamna. Faptul ca sunt iertat pe baza jertfei lui Hristos si merg in cer datorita acestei iertari pe care am primit-o in dar. Hristos a platit pretul iertarii mele.
Am vazut ca ai pus intrebari intr-o postare de dupa asa ca am sa raspund la acelea in postarea respectiva.

[MariS_]

Citat:În prealabil postat de zorobabel
Pai nu crezi ca Hristos vorbeste prin Sf Scriptura? Daca El afirma in 1 Ioan ca cei ce credem in El putem sti ca avem viata vesnica de ce sa ma mint atunci si sa spun ca " nu am"? Si in evanghelii Hristos e cat se poate de clar si spune ca cei ce se incred in El au trecut de la moarte la viata.
Nu e vorba de mandrie, pentru ca mantuirea e prin meritele Lui nu ale mele. Daca as zice ca eu sunt mantuit ca am facut fapte vrednice ca sa fiu mantuit atunci ar fi mandrie, dar in momentul in care afirm ca meritul este al lui Hristos unde e pricina de mandrie?

Intr-adevar Sf. Scriptura spune numai adevarul. Dar, din pacate, el poate
fi interpretat in multe feluri. Iata cum intelegem noi ortodocsii aceste cuvinte.
Crestinul prin predarea sa in bratele Mantuitorului, prin credinta sa si prin
faptele sale isi aduna viata vesnica in suflet. De altfel, a-L avea pe Hristos in
suflet inseamna vindecarea sufletului. Numai ca acest lucru nu se intampla
deodata, sa zicem la botez, ci este un proces dinamic care dureaza toata
viata. Si este asa pentru ca noi trebuie sa dovedim credinta NECLINTITA in
Hristos, nu doar o credinta oarecare, ca sa primim vindecarea si vesnicia.
Din aceasta cauza noi credem ca sufletul, cel putin al celor drepti, nu mai
poate muri, el devine, prin Hristos care locuieste in el, nemuritor. Trupul,
insa, e muritor.
Aceasta argumentare minimala e doar pentru a arata ca sfintii nostrii sunt
nemuritori cu sufletul si locuiesc deja in Imparatia Cerului. Un suflet care
i-L are pe Hristos nu poate muri, caci atunci cuvantul Scripturii n-ar mai
fi adevarat. Dar noi credem nu numai atat, ca doar sufletele sfintilor sunt
nemuritoare, ci chiar toate sufletele sunt nemuritoare, iar argumentatia e
tot una biblica. Ea se bazeaza pe spusa Mantuitorului sa ne adunam comoara
in cer, nu pe pamant, caci cea de pe pamant o mananca rugina sau moliile,
dar cea din cer e nepieritoare. Dar despre ce Cer vorbeste Mantuitorul? Pai,
tot Mantuitorul ne da raspunsul cand afirma sa nu cautam Imparatia Sa in
afara noastra, ci Imparatia Sa este inlauntrul nostru, adica in sufletul si
inima noastra. Si atunci, daca este asa, si eu cred ca asa este, cum ne
adunam noi comoara in suflet daca el va muri. Apoi, sfintenia presupune
o acumulare de virtuti, adica formarea unui caracter pe deplin in acord cu
Hristos. Or, daca sufletul moare, tot ce am acumulat se destrama si asta
inseamna ca am adunat degeaba. Sigur, Dumnezeu poate recrea sufletul,
asa cum poate recrea si trupul, dar asta inseamna o alta persoana, caci
si trupul pe care Dumnezeu il recreaza nu mai e acelasi cu trupul cu care
am parasit aceasta viata. De aceea ortodoxul nu face bodybilding ca sa-si
modeleze un trup frumos, caci oricum nu cu el va fi recreat, dar face in
schimb "soul-bilding" pentru ca stie ca acesta e singurul care rezista mortii
si el va fi, asa cum si-l desavarseste aici, asa si in Imparatia lui Dumnezeu.
Iata ce frumos se leaga lucrurile in Ortodoxie! Numai ca trebuie citita cu
foarte mare atentie si multa adancime. De aceea, draga zorobabel, te invit
sa recitesti scrierile sfintilor ortodocsi ca sa te convingi de frumusetea,
adancimea si adevarul lor. Caci sfintii nostrii s-au nevoit mult, mult, cu
post si rugaciune, inainte de a scrie chiar si o singura fraza din scrierile
lor. Si totul se imbina atat de armonios cu Sf. Scriptura.
Har, smerenie si jertfa de sine.