Sunt sectele foarte periculoase?Cum sa luam atitudine fata de ele?

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de delia31

Intai de toate, trebuie spus ca ne marturisim pacatele nu pur si simplu ca un scop in sine, doar sa scapam de ele , sa golim locul si sa-l lasam gol.
Ideea e sa golim de rau si sa punem binele in locul lui, sa ne pregatim pentru a ne uni cu Hristos in Sfanta Impartasanie.
Orice pacat ne murdareste sufletul si daca in fiecare zi ne murdarim si nu ne curatim launtrul, oare cum aratam? Morminte varuite, blid spalat doar pe dinafara, parfumati, cosmetizati pe dinafara iar pe dinauntru spurcaciune. Iar dupa ce facem curatenie inlauntrul nostru, nu lasam gol, Il primim pe Hristos sa se salasluiasca El.

Exista sigur pacate care murdaresc mai mult si altele mai putin, dar toate lasa pete de mizerie in suflet.

Exista pacate cu gandul, cu cuvantul, sau cu lucru, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau din nestiinta, pacate capitale, strigatoare la cer sau impotriva Duhului Sfant, pacate pe care le facem o singura data din negrija, fara sa vrem, si pacate pe care le repetam si care devin patimi, pacate din greseala si pacate care ne tin in mocirla ( nu e tot una sa accidentezi fara sa vrei pe cineva cu masina, cu a fi psihopat criminal in serie, nu e totuna a te imbata o singura data si a face scandal iar dupa ce-ti revii sa-ti para teribil de rau, cu a fi alcoolic , a te da singur in mana demonilor si a ramane in mocirla) .

Dumnezeu sfantul e cel milostiv si stie adancurile noastre si ne da fiecaruia circumstante atenuante in functie de dorirea noastra de a ne apropia de El. El da iertare si celui care si-a petrecut viata in pustie numai in cainta, post si rugaciune dar si celui ce doar in ceasul mortii s-a cait.

Vezi pilda cu lucratorii vieii, le-a platit si celor care au lucrat din ceasul intai si celor ce au venit doar in ceasul al 11-lea.

DAR a te culca pe o ureche in ideea ca daca Dumnezeu tot e asa de bun si ii iarta si pe cei din ceasul al 11-lea, e un RISC, e pacat impotriva Duhului Sfant care ne-a lasat niste „instrumente” de taiat raul din radacina dar nu le-am folosit.
Si ca sa n-o mai lungesc prea mult, ca oricum raspunsul la intrebarea ta il are Dumnezeu, repet.

Deci spovedania e pregatirea pentru Impartasanie.

Daca luam Sfanta Impartasanie fara sa ne curatim cu cainta de marile si micile pete si mizerii , de fapt ce facem? Indraznim ca, intr-un vas urat si murdar, care este launtrul nostru cu pacate, sa punem Sfanta Impartasanie, Care este Trupul tainic al lui Hristos.

Cuvantul acesta „ taina” este deja atat de mult folosit ca a devenit un stereotip care nu mai spune aproape nimic. Dar spovedania e o TAINA INCREDIBILA , Dumnezeu e flexibil si muuuult milostiv dar si drept . El ne vede cainta dar si neputinta si dorirea inimii, iar pe cele neputincioase le plineste El.
El ne stie si aroganta si carcoteala, El ne stie cand negam cu biblia in mana cuvintele spuse chiar cu gura Lui si chiar ne da aceasta libertate.

Dar riscam sa nu ni se acorde circumstante atenuante si agravante.
De aceea e nevoie de spalarea launtrica, care se face prin Sfanta Spovadanie. Este insasi Taina lacrimilor. Marturisirea fara cainta e doar un strigat de neputinta . Dar Dumnezeu are rabdare cu noi. iar cainta fara marturisire si dezlegare ( de la cei carora le-a spus" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer ") e iarasi o zbatere. Si iarasi are rabdare cu noi.
Dar asta pe riscul nostru.

Prezentarea ta Delia este foarte faina si arata, in spatele ei un om cu experienta in viata spirituala. Iti multumesc pentru ea.

Raspunsurile la intrebarile mele sunt insa vagi si indirecte ca si cum ti-ar fi teama sa dai un raspuns clar, iarta-ma.
Eu am intrebat daca in unele cazuri tu te-ai rugat (fara ca preotul sa fie de fata) lui Dumnezeu sa-ti ierte pacatele.
Nu vorbesc de pregatirea pentru Sfanta Impartasanie. Ci in general. Sau rugaciunile pentru iertare se fac doar inaintea Impartasirii? Nu cred, sau...

Iarta-ma, eu realmente nu cunosc aceste detalii. Am fost nascut intr-o familie de penticostali si am avut foarte putine relatii cu ortodocsii. Mai mult aici pe forum.

[delia31]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Prezentarea ta Delia este foarte faina si arata, in spatele ei un om cu experienta in viata spirituala. Iti multumesc pentru ea.

Raspunsurile la intrebarile mele sunt insa vagi si indirecte ca si cum ti-ar fi teama sa dai un raspuns clar, iarta-ma.
Eu am intrebat daca in unele cazuri tu te-ai rugat (fara ca preotul sa fie de fata) lui Dumnezeu sa-ti ierte pacatele.
Nu vorbesc de pregatirea pentru Sfanta Impartasanie. Ci in general. Sau rugaciunile pentru iertare se fac doar inaintea Impartasirii? Nu cred, sau...

Iarta-ma, eu realmente nu cunosc aceste detalii. Am fost nascut intr-o familie de penticostali si am avut foarte putine relatii cu ortodocsii. Mai mult aici pe forum.

Nu e nimic vag. Doar de necuprins cu mintea noastra limitata.
Taina lui Dumnezeu e infinit de nuantata, si oricat de rafinata ar fi intelegerea cuiva cu greu poate sa priceapa cele ale lui Dumnezeu inca de pe acum.

Si insasi Ortodoxia e teologia subtilitatilor de negrait si a nuantelor. Mantuirea fiecarui om e o taina si in multa milostivirea Lui sta.
Dar nu putem face abstractie de dreptatea Lui.

Normal ca ne rugam pentru iertarea pacatelor si cand nu e preotul de fata.

A nu se confunda cainta cu dezlegarea de pacate. Plansul il facem in taina inimii dar dezlegarea ne-o da cel caruia i-a dat Hristos puterea de a dezlega.

De aceea ti-am zis de Impartasanie. Ca noi ne marturisim pacatele pentru ca preotul sa ne poata da Trupul Lui Hristos.

Pe Dumnezeu nu-L putem intelege doar ca fiind infinit de Bun. In acelasi timp e si Drept. El ne-a lasat niste randuieli ca sa nu ne ratacim bezmetici in haosul pe care noi il cream cand ne facem propriile noastre reguli dupa propriul nostru adevar.

Deci daca respectam randuiala, fara sa ramanem rigizi doar la litera legii, chiar daca ne poticnim, avem milostivirea Lui si ne da circumstante atenuante.

Daca a lasat harul preotiei apostolilor, cine suntem noi sa-l contestam?
Daca apostolii l-au transmis prin succesiune apostolica pana azi, cine suntem noi sa-l negam?

Avem dubii, neintelegeri, indoieli? Nu-i nimic. Asa si trebuie. Sa ne zbatem sa gasim Adevarul Lui , nu sa ne confectionam noi fiecare ce adevar ne convine.

Nu ne convin randuielile lasate de El? pai atunci drept ar fi sa ne asteptam la circumstante agravante.
Dar asta Dumnezeu hotaraste. El stie toate adancurile fiecaruia.

Daca chiar cauti adevarul, iti recomand cu mare drag o carte scrisa de un teolog francez contemporan : Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale.
o sa gasesti acolo raspunsuri si la intrebarile pe care inca nu ti le-ai pus.

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de delia31

Normal ca ne rugam pentru iertarea pacatelor si cand nu e preotul de fata.

A nu se confunda cainta cu dezlegarea de pacate. Plansul il facem in taina inimii dar dezlegarea ne-o da cel caruia i-a dat Hristos puterea de a dezlega.

Inteleg deci ca tu te rogi si in singuratate pentru iertarea pacatelor dar nu esti iertata decat atunci cand preotul face dezlegarea de pacate.

Am inteles corect?

P.S. Nici nu neg nici nu contest preotii. Am facut-o candva dar de vreo 10 ani nu ma mai ocup cu chestii dintr-astea. Pun intrebari aici pentru a intelege cum gandeste un ortodox.

[delia31]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Inteleg deci ca tu te rogi si in singuratate pentru iertarea pacatelor dar nu esti iertata decat atunci cand preotul face dezlegarea de pacate.

Am inteles corect?

P.S. Nici nu neg nici nu contest preotii. Am facut-o candva dar de vreo 10 ani nu ma mai ocup cu chestii dintr-astea. Pun intrebari aici pentru a intelege cum gandeste un ortodox.

Masura timpului nostru si a momentelor care alcatuiesc timpul nu e compatibila cu atemporalitatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu e in afara timpului si mai presus de timp, iar a pune intrebarea CAND ANUME iarta Dumnezeu pacatele, mi se pare ca seamana cu o incercare de a-L inchide intre niste bariere.

In Ortodoxie nu se gandeste fixist dar nici lax, ortodoxia nu inseamna nici habotnicie rigida dar nici zburdare pasunista pe coclaurile imaginatiei.

Daca se intampla, avem randuieli si exista nuante. Repet, Dumnezeu e cel care acorda unora circumstante atenuante in timp ce altii isi acorda singuri circumstante agravante.

Dumnezeu nu umbla cu rigla si cronometrul la El, cele duhovnicesti nu se masoara asa si nu putem sa punem la microscop harul sa vedem ce e si dupa aia sa credem in el.
Stii doar, Duhul sufla unde vrea, si cand vrea.

Sa incerc totusi sa-ti raspund asa cum inteleg eu ( fara sa am pretentia ca pricep tainele lui Dumnezeu).

Iertarea, cred eu, e o lucrare in desfasurare, incepe cu constientizarea pacatelor, cu cainta mea, cu plansul meu launtric, cu nelinistea si nestarea ca am alungat harul din mine, cu rugaciunea in taina inimii.
Apoi simt ca trebuie sa fac mai mult ca sa ma impac cu CEL pe care L-am ranit si alungat, adica sa Ii cer sa vina inapoi in sufletul meu, sa se salasluiasca harul din nou in mine, sa ma straduiesc sa nu mai repet .
Si Hristos imi da de inteles ca vrea acelasi lucru, chiar mai mult decat mine si ma invita sa-L primesc prin Sfanta Euharistie.

Si cum nu am acasa si nici la supermarket sfanta Euharistie, ma duc acolo unde se gaseste. La Biserica Ortodoxa.
Nu ma intereseaza situatia particulara a preotului , daca e pacatos sau nu. Il respect pentru ca Dumnezeu l-a pus acolo cu o treaba.

Ii spun preotului ce vreau, recunosc si in fata lui ca la doctor ce boala sufleteasca am, el ma cerceteaza daca imi pare rau, imi da o randuiala de rugaciune pe post de medicament de suflet iar la sfarsit imi confirma: "Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule/fiica ( numele) , si să-ti lase toate păcatele. Iar eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert si te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin".

Pentru cazuri exceptionale, cand nu ai la indemana preoti – trebuie sa intreb si eu pe cineva

Dar in rest, se respecta randuiala Bisericii.
Cand ai avut la indemana preoti si totusi nu ai cautat dezlegare, cand nu ai facut nici un pas spre primirea harului Sf. Taine , asta-i altceva. Hristos nu intra cu bocancii in sufletul nimanui, e discretia intruchipata si respecta libertatea noastra. Ne tot trimite semne sa ne destupam la inima dar noi ne facem ca nu vedem.

[Doriana]

În prealabil postat de delia31

Iertarea, cred eu, e o lucrare in desfasurare, incepe cu constientizarea pacatelor, cu cainta mea, cu plansul meu launtric, cu nelinistea si nestarea ca am alungat harul din mine, cu rugaciunea in taina inimii.
Apoi simt ca trebuie sa fac mai mult ca sa ma impac cu CEL pe care L-am ranit si alungat, adica sa Ii cer sa vina inapoi in sufletul meu, sa se salasluiasca harul din nou in mine, sa ma straduiesc sa nu mai repet .

Constientizarea pacatului, cainta si plansul sunt partea mea; faptele de dupa iertare, de asemenea. Iertarea , insa, este realizata de Dumnezeu in momentul in care spune :"te iert". Nu dureaza atat de mult.
Tinand cont ca nevoia de iertare este cea mai mare nevoie pe care o are lumea la ora actuala, din cauza pacatelor care apasa atat de cumplit omenirea , este nevoie sa stim exact cum o dobandim si ce trebuie sa facem pentru a o dobandi.

Prima conditie ar fi ca noi sa iertam mai intai:

"Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;" Matei 6:14

Apoi trebuie sa ne marturisim pacatul si sa ne pocaim de el:

"„Zis-am: Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu." Ps 31:6

"Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea." 1 ioan 1:9

Iar daca avem aceasta promisiune din partea lui Dumnezeu, anume ca suntem iertati daca ne marturisim si daca iertam si noi, inseamna ca El va implini ceea ce a promis si ne putem baza pe cuvantul spus de El. Pacea pe care o avem in inima dupa fiecare marturisire este dovada ca pacatele noastre au fost sterse si in locul lor Dumnezeu a lasat pacea Sa.

[delia31]

În prealabil postat de Doriana

Constientizarea pacatului, cainta si plansul sunt partea mea; faptele de dupa iertare, de asemenea. Iertarea , insa, este realizata de Dumnezeu in momentul in care spune :"te iert". Nu dureaza atat de mult.
Tinand cont ca nevoia de iertare este cea mai mare nevoie pe care o are lumea la ora actuala, din cauza pacatelor care apasa atat de cumplit omenirea , este nevoie sa stim exact cum o dobandim si ce trebuie sa facem pentru a o dobandi.

Prima conditie ar fi ca noi sa iertam mai intai:

"Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;" Matei 6:14

Apoi trebuie sa ne marturisim pacatul si sa ne pocaim de el:

"„Zis-am: Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu." Ps 31:6

"Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea." 1 ioan 1:9

Iar daca avem aceasta promisiune din partea lui Dumnezeu, anume ca suntem iertati daca ne marturisim si daca iertam si noi, inseamna ca El va implini ceea ce a promis si ne putem baza pe cuvantul spus de El. Pacea pe care o avem in inima dupa fiecare marturisire este dovada ca pacatele noastre au fost sterse si in locul lor Dumnezeu a lasat pacea Sa.

ai citat din profetul david dar ai uitat sa citezi un lucru important zis Hristos cu gura Lui
" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer..." si " de nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu, nu veti avea viata in voi?"


In ortodoxie, marturisirea pacatelor e legata strans de primirea Impartasaniei.

Calea de la pacat la unirea cu Hristos e plina de capcane si inselatorii, e un drum neparcurs si daca nu avem un indrumator, ne mintim singuri, ne autoamagim.

Sfintii parinti ne indeamna ca in cele duhovnicesti sa nu ne incredm in parerea de sine si in propria minte pana nu-i despatimita (aici nu e vorba de inteligenta, ci de acea parte rationala care poate fi intunecata de pacat ). Iar despatimirea tine toata viata.

Tot ei ne zic sa ne ferim de autosuficienta si de a ne fi singuri propria masura, ca dreapta socotinta se dobandeste dupa multe incercari, dupa multe caderi si ridicari.

De aceea, nu mintea mea imi limpezeste taina unirii cu Dumnezeu, ci taina imi limpezeste mintea.

[Doriana]

În prealabil postat de delia31

ai citat din profetul david dar ai uitat sa citezi un lucru important zis Hristos cu gura Lui
" oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer..." si " de nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu, nu veti avea viata in voi?"

Desigur, Hristos a zis aceste lucruri, dar e bine sa vedem cui le-a spus. Cand a spus " oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer..." erau prezenti acolo ucenicii, adica toti cei care-L urmau pe Hristos, inclusiv niste copii. Nimic nu ne da de inteles ca numai unii au voie sa lege si sa dezlege. Ideea este ca Hristos lucreaza prin cei ce sunt ai Lui iertand lumea, de aceea recomanda sa iertam si noi pe cei ce ne gresesc.

In ce priveste " de nu veti manca Trupul Meu si nu veti bea Sangele Meu, nu veti avea viata in voi" aceasta nu se refera la iertare [cel putin eu nu vad unde ar scrie asta] ci la "viata in voi insiva" , adica partasia cu Hristos care este Calea, Adevarul si Viata.

În prealabil postat de delia31

Sfintii parinti ne indeamna ca in cele duhovnicesti sa nu ne incredem in parerea de sine si in propria minte pana nu-i despatimita (aici nu e vorba de inteligenta, ci de acea parte rationala care poate fi intunecata de pacat ). Iar despatimirea tine toata viata.

E bine sa nu ne incredem in parerea de sine, dar asta nu inseamna sa nu mai gandim deloc. Si Sfintii Parinti au gandit si nu cred ca ar fi acceptat sa renunte la darul gandirii. Pe de alta parte, atat timp cat Hristos inca mai sfinteste, inca se vor gasi oameni sfinti de la care putem invata.

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de delia31

Pentru cazuri exceptionale, cand nu ai la indemana preoti – trebuie sa intreb si eu pe cineva

Multumesc frumos pentru explicatii.
Nu sunt interesat de cazurile exceptionale. Am dorit sa stiu cum se face in mod obisnuit.

Am inteles ca, in general, pentru un ortodox iertarea pacatelor se face prin marturisire inaintea preotului.

Am fost interesat de acest aspect pentru ca in neoprotestantism credinciosul crede ca se poate ruga pentru pacatele lui singur cu Dumnezeu. Se pocaieste de pacatele lui si crede ca Dumnezeu il iarta.

Merge uneori si se marturiseste si pastorului sau unui membru matur al bisericii, dar numai in cazuri exceptionale.

Inca o data multumiri.

[cuvant]

De multe ori iti vine un strain in casa, si tu incerci oarecum sa nu-l vezi ca pe un strain..desi poate traiesti intr-o saracie, nu poti ai oferi prea multe celui ce-ti calca pragul..dar sti, ca e bine sa-l primesti cu bucurie, sa-i oferi macar un pahar cu apa..o bucata de paine de e cu putinta..si la urma sa-i strangi mana..da..poate l-o fi trimis Dumnezeu..si cum sa nu-l primesti pe cel ce vine de departe, si cauta putina odihna.. e insetat, si istovit de atata drum.
Eeee..si cum o fi daca cel ce te cerceteaza..cel ce iti calca pragul..nu primeste apa ta limpede..si chiar istovit fiind, el nu cauta odihna, pe unul ca acesta cine l-o fi trimis. Sunt atat de sarac, o bucata de paine mi-e toata bogatia ..si oaspetele, si pe aceasta mi-o calca in picioare. De ce ai venit sa ma amagesti, nu vezi tu saracia mea, nu vezi tu neputintele mele..de ce batjocoresti..painea aceasta ce tu o calci in picoare e toata viata mea..cu ce te-o fi maniat credinta mea..da, Maica Domnului ma poarta cu drag in brate ..ma poarta catre Fiul Ei, si cand privesc.. icoana uneori chiar plange.
De ce o plange pentru mine Maica Domnului..eu cel atat de sarac, neputincios..si cu atat de multe pacate. Da eu cel atat de intinat, cum sa indraznesc sa pronunt cuvatul mantuire..oi fi atat de departe de ea..ramane firava , nadejde..si aceasta asa cum o fi ea.
Saracia urmatoarelor cuvinte este pentru toti cei ..ce apartin altor culte. Da ..uneori e atat de greu sa scri, caci ce ar putea spune un om..cand i lipseste ce-o fi mai de pret...dragostea..nu te mai ascunde de noi, primeste-ne asa cum suntem ..rataciti, buni ..rai..saraci, ori bogati.

Adormirea Maicii Domnului

"Fecioara isi presimtea sfarsitul avea un cuget asa smerit despre sine incat se astepta sa fie judecata la vamile vazduhului! S-a pregatit asadar.
Cu cinsprezece zile inainte de sfanta-i adormire a facut post si rugaciune neincetata spre a trece fara de judecata vamile.
Cu trei zile inainte de adormire, pe cand se ruga, a vizitat-o arhanghelul Gavriil si i-a zis: " Bucura-te cea plina de dar. La trei zile vei parasi aceasta lume, va veni Fiul Tau si va lua sufletul tau". Si i-a dat o ramura de finic, simbol al vietii fara de prihana si al nemuririi, precum ne spune Sfantul Patriarh Gherman(P.G., vol. 98, p.366).
Cand a adormit Maica Domnului apostolii erau imprastiati in tot pamantul. Si ca sa poata fi de fata la "slujba Adorimirii"(Litie, 15 august), au fost luati pe nori si adusi la Ierusalim, la casa Fecioarei. "
Mai marii poporului, fariseii, invatatii, toti aceia care L-au rastignit pe Hristos, vazand si auzind acestea, s-au indracit! Indata au pornit cu sabii si ciomege spre a-i ucide pe apostoli si a pune pe foc trupul Fecioarei!
Conducatorul lor, arhiereul Iefonia, s-a napustit asupra raclei, gata sa apuce trupul preacurat al Fecioarei. Nu a ajuns insa sa o atinga ca o sabie nevazuta i-a retezat mainile de deasupra coatelor! Mainile taiate au ramas lipite de racla. Iefonia s-a prabusit la pamant aproape fara suflare. " Te rog! Scapa-ma!" a strigat catre Petru.
Procesiunea s-a oprit. Milostivul apostol a vrut mai intai sa-i vindece sufletul.
- De crezi, i-a spus el, te vei mantui.
- Cred! a strigat nefericitul.
- Inchina-te raclei si zi: cred in Fiul Lui Dumnezeu pe Care L-a nascut Fecioara.
Iefonia s-a inchinat si a marturisit.
- In numele Domnului Iisus Hristos, sa se lipeasca mainile tale, a zis Petru.
Si minunea s-a facut si Iehonia a insotit pe Cea adormita la cel din urma locas.
Multimea furioasa nu se linistise. Veneau cu sabii si ciomege. Atunci ingerul Domnului a orbit multimea. "Ajutor! Ajutor!" strigau care mai de care.
- Ia acest finic, i-a spus Petru lui Iefonia, si pune-l pe ochii lor si se vor vindeca.
- De credeti si voi, le-a spus Iefonia, va veti vindeca.
Cati au crezut ca Hristos este Lumina lumii si-au recapatat lumina lor. Cati, insa, nu au crezut, au ramas orbi si pe dinauntru si pe dinafara..."

Viata Maicii Domnului- Arhimandrit Vasilios Bacoianis

Mi-as dori sa am macar o lacrima cand scriu aceste cuvinte, sa primiti cu bucurie din saracia noastra, nelasandu-va oarecum stapaniti de potrivnicul si sa calcati in picioare acest faram de paine..noi vi-l daruim asa cu o firava nadejde, ca si cei ce nu ne inteleg, intr-o zi ne vor cunoaste si vor fi mai aproape de noi..de dreapta credinta.
O fi si azi..aceeasi multime, care o necinsteste pe Maica Domnului, orbiti fiind, sunt intr-o mare necunoastere, resping ramura de finic, ca simbol al vietii fara prihana si al nemuririi, caci Maica Domnului e mereu cu noi, cu dreapta credinta, Ea e grabnic ajutatoare ..e Maica noastra a tuturor celor ce-I cinstesc numele.


Al VII-lea Sinod Ecumenic a combatut iconoclasmul, Biserica Sfanta Sofia a gazduit acest Sinod.
Dupa precizarile Sfantului Ioan Damaschin, hotararea Sinodului: " Este permis si chiar util si bineplacut lui Dumnezeu a face icoane religioase si a le venera; dar aceasta venerare sa fie numai cinstire, iar nu adorare, caci adorarea se cuvine numai lui Dumnezeu. Cinstirea nu se adreseaza materiei icoanei si astfel ea nu este idolatrie".

Al II-lea Sinod Ecumenic(Constantinopol- Sfantul Teodosie cel Mare dorind sa restabileasca linistea si ordinea in Biserica, 150 de episcopi(printre care Sfantul Grigorie de Nazianz, Sfantul Grigorie de Nisa).
S-a completat Simbolul niceean cu inca cinci articole de credinta. Despre Sfantul Duh se accentueaza ca El este " Domnul de viata facatorul care de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit".
despre Sfanta Biserica, articolul IX al simbolului arata lamurit ca potrivit Sfintei Scripturi si Sfintei Traditii, este " una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca".

Pentru un drept crestin exista o singura Biserica, dupa cum ne spun Sfintii Parinti: " Cu totii avem un Tata, pe Dumnezeu; o Mama, Biserica; un Domn pe Hristos, O credinta, care este o lumina mai presus de fire, careia toti ne impartasim si ne deosebim de toate natiile, o nadejde care este o mostenire a Slavei in care sa fim toti un suflet si o inima".

Ne rugam Bunului Dumnezeu sa nu fim lipsiti de dragoste, caci in lipsa iubirii, chiar de om fi intelepti, si om cunoaste multe..chiar multe versete, de nu stim de unde venim, de nu cunoastem pe Cei ce au marturisit in vremuri de prigoana Cuvantul Lui Dumnezeu, nu vom sti nici noi cui apartinem..si incotro ne indreptam, orbiti fiind, rataciti de la dreapta credinta. E chiar usor sa batem din palme, si sa ne numim mantuiti..de ce am bate din palme noi cei atat de intinati, Dumnezeu ne invata sa tinem mainile impreunate in rugaciune, avand nadejdea ca " duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi".
"Rugaciunea poate sa scoata din iad sufletele oamenilor si sa invie trupuri, sa dezradacineze muntii si copacii din uscat si sa-i sadeasca in firea cea umeda a apei, dupa cum am vazut ca au facut unii din oamenii imbunatatiti".


"Iar tinta poruncii este dragostea din inima curata, din cuget bun si din credinta nefatarnica, De la care unii ratacind s-au intors spre desarta vorbire, Voind sa fie invatatori ai Legii, dar neintelegand nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire".(Timotei 1, 5-7).
Imi cer iertare, poate oi gresi fiind mai aspru in cuvinte, dragii mei de Cuvantul Lui Dumnezeu nu ne putem apropia cu burta plina, cu fatarnicie si cu multa mandrie ca om fi noi cineva. Sa ne ierte Dumnezeu, si inainte de a tranti cateva versete, mai intai ar trebui sa ne cunoastem pe noi, cine suntem ..si de unde venim...si de ne-a spune cineva ca am ratacit, sa ne pese si sa vedem unde o fi ratacirea noastra. Ca a insirui versete..si a numi mantuit pe cel botezat..e chiar lesne..tu ca doctor, tu ca pastor trebuie sa sti de suferinta oii..las-o sa se caiasca de una singura..ca sa rataceasca mai tare.


Acum totusi am si eu asa o bucurie, sa stiu ca domnul Vasalie citeste din Viata Sfantului Ioan Gura de Aur, chiar si fratele penticostal lectureaza din Vietile Sfintilor, iar doamna Doriana paseste chiar in Biserica noastra si se roaga..noi va primim cu bucurie si ne rugam ca Bunul Dumnezeu sa va dea putere, si sa aveti in continuare aceeasi sete de cunoastere, noi suntem asa mai saraci..si cu multe neputinte, dar Sfintii Parinti va vor ajuta, sa aveti indrazneala sa-I cautati..si sunteti bineveniti oricand in Biserica noastra sa cunoasteti cat mai multe.
Pe dumneavoastra frate penticostal..va multumesc pentru efortul care il depuneti..sa mai aflati catusi de putin..va stimez.

"Dragostea intre crestini trebuie sa fie atat de mare si mai presus de fire, incat sa-i faca ceresti pe oamenii cei pamantesti."
Sa ma iertati

[Doriana]

Bine ai revenit, cuvant! Cum a fost la hram?