Cum a aratat Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica absurditatea geocentrismului

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Dacă nu crezi nu crezi, dar dacă nu mai poţi să respiri înseamnă că Vader vrea să faci cu oricepreţ voia lui...

Şi nu e de râs, ci iată taină, iată frumuseţe, şi iată nume semnificativ: Pătlăgeanca-TulCea, şi cele 4 braţe: Fis...on şi Gih...on respectiv Tigrul şi Eufratul

Am mai zis eu, postarile astea ale tale fac parte din terapie.

[vsovivi]

În prealabil postat de Dumitru73

Am mai zis eu, postarile astea ale tale fac parte din terapie.

Păi e vorba de terapia noastră și nu numai a mea... și trebuie să ne tratăm definitiv de virujul necredinței... cât mai e timp.

Deci ai văzut Edenul, ai văzut taină? Te-ai uitat din satelit la Rai? Ai văzut locul unde a intrat păcatul în gLume prin primii oameni? Vechiul Rai este la răsărit de Pucioasa, căci la Pucioasa Glodeni a fost plămădit omul din țărână și de acolo a fost dus și așezat în Raiul desfătării, la Pătlăgeanca, pe care păcătuind l-a pierdut. Dar bârna e mare pentru unii... și de ce căutați în altă parte Vechiul Eden pierdut? El era de mult sub ochii noștrii! Sau nu a fost cine să vadă, căci au crezut că a dispărut de pe pământ ori că a fost ceva imaginar... A fost și este real și tainc totodată, și din mijlocul Edenului ieșea un râu și de la Rai se împrțea în 4 brațe, și în mijlocul Raiului erau pomii Cunoștinței binelui și a răului dar și pomul Vieții. Deci Raiul nu e totuna cu Edenul, ci în Eden a sădit Dumnezeu un Rai.

[AngelicaKroner]

În prealabil postat de vsovivi

Păi e vorba de terapia noastră și nu numai a mea... și trebuie să ne tratăm definitiv de virujul necredinței... cât mai e timp.

Deci ai văzut Edenul, ai văzut taină? Te-ai uitat din satelit la Rai? Ai văzut locul unde a intrat păcatul în gLume prin primii oameni? Vechiul Rai este la răsărit de Pucioasa, căci la Pucioasa Glodeni a fost plămădit omul din țărână și de acolo a fost dus și așezat în Raiul desfătării, la Pătlăgeanca, pe care păcătuind l-a pierdut. Dar bârna e mare pentru unii... și de ce căutați în altă parte Vechiul Eden pierdut? El era de mult sub ochii noștrii! Sau nu a fost cine să vadă, căci au crezut că a dispărut de pe pământ ori că a fost ceva imaginar... A fost și este real și tainc totodată, și din mijlocul Edenului ieșea un râu și de la Rai se împrțea în 4 brațe, și în mijlocul Raiului erau pomii Cunoștinței binelui și a răului dar și pomul Vieții. Deci Raiul nu e totuna cu Edenul, ci în Eden a sădit Dumnezeu un Rai.

Cele patru braţe din Eden erau deci trei: Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe. Dar Biblia găseşte patru-patru (poartă-n casă): Fison, Gihon, Tigru şi Eufrat. Adică, un pic mai hacana, mai la sud-est, aproape de Golful Piersic.
Vorba lui Vsovivi: "bârna e mare pentru unii"... şi de aia văd ei doar trii braţe în loc de patru.

[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Cele patru braţe din Eden erau deci trei: Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe. Dar Biblia găseşte patru-patru (poartă-n casă): Fison, Gihon, Tigru şi Eufrat. Adică, un pic mai hacana, mai la sud-est, aproape de Golful Piersic.
Vorba lui Vsovivi: "bârna e mare pentru unii"... şi de aia văd ei doar trii braţe în loc de patru.

Draga mea AngelicaKroner,

Uite aici vedere din satelit a brațului Tătaru ce stătea ascuns ca un Tigru, și care împreună cu brațul Chilia formează niște ochelari identici cu ochelarii de pe ceafa cobrei ca să vadă bine cei ce scot la alții paiele din ochi și să se mire apoi cum de n-au scos mai înainte bârna din ai lor proprii.

Ce spui bade? Păi de ce nu citeşti mai bine ca să vezi? sau ai probleme cu bârna, că ţi-a intrat în amândoi ochii?

Pildele lui Solomon, cap.8:
31 Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.

Şi ce zice preotul în Vinerea Mare?

"Astăzi a fost spânzurat pe lemn
Cel ce a spânzurat pământul pe ape!"

Sau la matale şi la toţi pucioşii pe care-i lingi 24 de ore pe zi, pământul este pătrat? Iar soarele şi luna se fugăresc unul pe altul numai pe deasupra, nu şi pe dedesubt?

și uite aici despre rotundul pământului.

Iar dacă pământul a ieșit din ape și șade pe ape cine a zis și a scos că rezultă din texte că e glob? Păi nu e glob ci șade pe ape așa cum zici că zice la liturghie în Vinerea Mare, deci Pământul care a ieșit din ape șade pe ape, iar păturile de aer și norii ce se află deasupra apelor de sub Cer și deasupra Pământului ce a ieșit din ape și șade sub Cer, spânzurat pe ape sunt straturi ca niște pături și fac să aibă razele incidente unghiuri de reflexie și refracție; iată deci că nu e glob așa cum mint savanții ci rotundul pământului semnifică lume, zonă locuibilă.

Și dacă ar fi așa atunci unde s-ar mai fi înălțat Domnul tocmai astăzi? căci Astăzi sărbătorim Înălțarea Domnului la Cer, deci cum se putea înălța dacă lucrurile erau relative!

Deci toată Creația e o inimă cu Duhul lui Dumnezeu în ea umblând pe ape și cu forma asemănătoare cu a unui ochi drept, ochiul Cel drept al Lui Dumnezeu. Cine crede crede, iar cine nu, nu, și o să se lase înșelat de savanți și de creștinii care i-au crezut pe savanți, pentru că ei erau aristocrați și se dădeau înțelepți pentru socotelile lor cusute cu ață albă.

Căci au zis că pământul ca un glob se învârte în jurul soarelui, dar pământul ce șade pe apele de sub cer deși pare neverosimil, iată că are o suprafață plană, puternic denivelată, și pe deasupra, pe tărie, aleargă soarele și luna în timp ce stelele aleargă pe firmament. Simplu și frumos, iar păturile de aer și unghiul de reflexie și refracție, ce uneori ajung critice, sunt responsabile pentru că vedem că soarele și luna răsar de jos sau apun jos și ajung uneori la eclipse crzând noi că se interpune pământul între lună și pământ, dar nu se interpune nimic ci e un fenomen ce apare datorită maximelor unghiurilor de reflexie și refracție, căci Luna este Luminată de Soare niciodată direct ci totdeauna ca-ntr-o magică oglindă, plană, formată din păturile de aer așezate pe pământ, căci Luna e luminată de Soare doar la eclipsa de Soare, pentru o clipă, atunci când e faza maximă.

Deci iată Adevărul simplu și frumos.

De la Glodeni a luat pământ și așa l-a făcut pe om pe Adam și apoi pe Eva din coasta sa luată pe când dormea căci adusese somn peste Adam... iar apoi l-a dus spre răsărit la Pătlăgeabca unde a sădit o grădină în Eden, care era un Rai al desfătării și acolo l-a așezat pe Om, Domnul. Dar de ce l-a pus acolo? Din dragoste, căci Domnul l-a iubit pe Omul pe care l-a creat. Dar omul nu l-a iubit pe Domnul ci s-a îndoit de dragostea și bunătatzea lui Dumnezeu, folosindu-se de pretextul iubirii ca să păcătuiască și să se lepede și să se nemulțumească, nu pentru altceva decât pentru duhul minciunii măririi de sine și al întietății... așa cum săvârșind păcatul au căzut sub toată zidirea împreună cu îngerul cel mai înalt, căzând în întunericul răutății mândriei minciunii.

[vsovivi]

„Geometria euclidiană este cea mai veche formalizare a geometriei, şi în acelaşi timp cea mai familiară şi mai folosită în viaţa de zi cu zi. Aşa după cum indică şi adjectivul euclidiană, aceasta a fost enunţată prima dată de către gânditorul Euclid, din Grecia antică, în secolul al IV-lea î.Hr..

Geometria euclidiană este un ansamblu de leme, corolare, teoreme şi demonstraţii, care foloseşte doar patru noţiuni fundamentale: punct, dreaptă, plan şi spaţiu, şi care se bazează pe următoarele cinci axiome, enunţate de Euclid în cartea sa Elementele:

1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă şi numai una;
2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte);
3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului şi care are segmentul drept rază;
4.Toate unghiurile drepte sunt congruente;
5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.

În geometria euclidiană, trei puncte necoliniare determină un plan şi numai unul, iar patru puncte necoplanare determină un spaţiu.
Începând cu secolul al XVIII-lea s-au dezvoltat alte formalizări ale geometriei (pe scurt numite "geometrii") care nu acceptă una sau mai multe din axiomele lui Euclid. Acestea poartă numele colectiv de geometrii neeuclidiene.”


Acum să verificăm validitatea reală a axiomelor:

Dacă luăm în considerare că un om ce merge pe pământ și pe ape drept și paralel cu pământul și apele va ajunge în același punct de unde a plecat ori dacă facem exeprimentul cu un fascicul de rază laser care se trimite pe deasupra pământului, să zicem dintr-un satelit sau dintr-un turn, exact paralel cu pământul de dedesubt și vedem că raza daca are suficientă energie va ajunge în același punct de unde a fost tras, și ea nu merge în curbă, atunci ajungem la concluzia că dreapta și segmentul sunt niște noțiuni iluzorii.

La fel este și cu mișcarea Soarelui care deși merge drept pe deasupra pe o dreaptă, el în timpul unui an parcurge cea mai lungă dreaptă posibilă, deci iată că soarele merge pe cea mai lungă rază căci abea după 1 an și nu după o zi ajunge el să pornească iar pe aceiași direcție terminând segmentul; deci abea după un an de zile el ajunge la originea traiectoriei sale perfect drepte, în linie dreaptă pe deasupra pământului și a apelor de sub Cer. Luna are o traiectorie dreaptă și ea.

După cum se observă avem deaface cu ceva extraordinar, cu o dreaptă infinită ca direcție căci se merge la infinit drept pe aceiași direcție dar cu toate astea ea este finită căci se poate măsura lungimea segmentului de la un capăt până la același capăt căci după un timp trece prin același loc. Deci paralel cu pământul și cu apele de sub cer, se pare că avem o axiomă de genul: prin orice două puncte aflate la aceiași distanță cu pămîntul trece o dreaptă infinită ca mișcare într-un sens, pe aceiași direcție în același sens dar de lungime fixă căci vom ajunge neândoielnic să pornim din același punct origine după un timp deci avem cu siguranță un segment măsurabil și finit.

Deci ar fi:

1. Prin orice punct într-o direcție paralelă cu pământul și apele trece o singură dreaptă de o lungime oarecare finită, măsurabilă, deci punctul și direcția oarecare paralelă cu pământul formează un singur segment de lungime fixă. Segmentele fiind diferite ca lungime unele față de altele în funcție de direcție. Și iată cum dreapta pe care merge Soarele se intersectează cu ea însăși și abea după ce-și intersectează într-un an toate direcțiile abea atunci ajunge în punctul origine. Deși merge perfect drept pe direcție, iată direcția se întersectează cu ea și segmentul nu e infinit.

2.Deci nu poate fi extins la infinit ca lungime ci cu siguranță va fi doar un segment de dreaptă finită și măsurabilă între origine și origine pe un sens de mers drept paralel cu suprafața pământului și apelor de sub Cer.

3.Nu se pot desena cercuri decât cu raza mai mică decât jumătate din lungimea segmentului, căci dacă depășești jumătatea ai să fi mai aproape de origine din partea opusă.

4.După cum se observă, un punct origine și o direcție și un sens determină o lungime a unui drum parcurs în linie dreapătă, o lungime unică a unui segment și lungimile pot fi diferite chiar dacă pornim din aceiași origine pe direcție paralelă cu pământul și apele de sub Cer, căci Soarele merge 1 an sau 4 ani pe același segment până să ajungă de unde a plecat dar cel mai scurt drum ar fi de 1 zi ca să ajungă exact în același loc, deci nu este posibilă congruența unghurilor și a segmentelor deoarece lungimile segmentelor sunt funcție de direcție, de unghiuri, deci există o relație între unghi, lungime și direcție în traiectoriile paralele cu suprafața pământului și mărilor.

5.Nu se poate trasa deoarece s-ar putea ca punctul acela să se afle pe dreaptă.

Deci axiomele geometriei sunt niște minciuni închipuite și scornite din mintea omului ce nu a cunoscut pe Dumnezeu și nu a crezut cum este scris și nu au văzut ei științificii nici Soarele și nici Luna în mișcările lor drepte pe deasupra pământului.

În direcție ortogonală, perpendiculară, față de suprafațăa pământului și a mărilor nu știu să mă pronunț deoacamdată. Deci spațiul și pe verticală și nu numai pe orizontală nu știu cum este alcătuit.

[vsovivi]

Hai să vă mai dau nişte argumente contra acestei geometri euclidiene:

1.Prin oricare două puncte neconfundate trece o dreaptă şi numai una;
2.Orice segment de dreaptă poate fi extins la infinit (sub forma unei drepte);
3.Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului şi care are segmentul drept rază;
4.Toate unghiurile drepte sunt congruente;
5.Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la acea dreaptă.

Răspunsuri:

1.Păi punctul este considerat ca ceva infinitezimal de mic, deci e un fel de cel mai mic ''atom'' component, iar dreapta este considerată o mulţime infinită de puncte plasate unele după altele în linie dreaptă.

Deci iată din start o născocire ipotetică, o creaţie axiomatică, ce idealizează existenţa părând că ar defini corect realitatea.

Căci dacă punctul ar tinde spre 0 în aceiaşi măsură prin care alăturarea unui punct i-ar mări dreptei lungimea ar rezulta practic că am sta pe loc deci dreapta ar fi cu siguranţă un segment! Adică dacă am alege o lungime dată să zicem 100 cm atunci cu cât am măsura pe dreaptă puncte tot mai mici am observa că numărul de puncte creşte spre infinit în timp ce dimensiunea punctelor scade spre zero. Deci iată că nu se respectă principiul introdus de a idealiza în aceiaşi măsură când se merge spre mic sau spre mare, căci dacă măsura ar fi aceiaşi de creştere şi descreştere atunci nu poate să existe dreaptă teoretică de lungime infinită! Deci v-am demonstrat că fie punctul nu este infinitezimal de mic fie creşterea lungimii dreptei nu se face cu aceiaşi măsură cu care se scade dimensiunea punctului. Deci este o vicleană idealizare a realităţii. Defapt o minciună şi o greşală de apreciere a realităţii.

Sau dacă neconfundarea punctelor sferice sau circulare ar însemna că există o minimă deplasare de poziţie ce tinde la 0 între ele chiar dacă se suprapun atunci dacă suprapunerea este posibilă atunci e clar că se pot suprapune un număr imens de drepte cu punctele neconfundate dar suprapuse căci sunt deplasate doar cu foarte puţin şi toate au aceiaşi direcţie, toate dreptele formate din puncte ce se suprapun şi ocupă practic acelaşi spaţiu liniar dar punctele lor sunt deplasate unele faţă de altele cu distanţe ce fac ca punctele să nu se suprapună exact şi deci să nu se confunde.

2. Aici se presupune că la capătul unui segment am putea adăuga la nesfârşit segmente de dreaptă de aceiaşi lungime pe aceiaşi direcţie.

Se introduce astfel ideea de nemărginire, de spaţiu infinit, adică e vorba de extindere, de creştere nesfârşită. Deci se porneşte de la un segment, de la ceva finit şi se presupune adăugarea la nesfârşit, devenind prin adăugare segmentul iniţial tot mai mare căci fie apare prin creştere fie prin adăugare de segmente ceva suplimentar, care iată că ar trebui fie să existe de unde să-l iei fie să fie create deci iată este vorba de o creaţie ce nu se sfârşeşte şi care creşte la nesfârşit sau de ceva care poate fi luat dintr-un loc de unde nu se termină şi adăugat la segment. Deci se presupune în mod subtil şi nevăzut, fără să observi, că se ia de altundeva şi de acolo nu se va scădea dacă tot iei ci va rămâne la fel, constant şi astfel iată dreapta poate creşte la infinit şi nimeni nu se supără, dar este fie o iluzie fie se crede în mod evident că cineva va tot crea segmente de lungime finită pe care le va putea adăuga el la nesfârşit ca dreapta să poată creşte la infinit ca lungime. Deci de unde iei la nesfârşit segmente ca să tot adaugi? Cine să ţi le creeze sau să ţi le dea sau de unde le iei pe gratis? Şi dacă iei dintr-o parte de ce nu scazi de acolo de unde iei ci aia treci sub tăcere ca şi cum nu s-ar scădea nicăieri? Deci singura posibilitate conform cu postulatul, cu axioma, este ca având un segment fix, să tai o bucată dintr-o parte şi s-o adaugi în partea cealaltă, şi asta poţi să faci mereu atât cât timp ai la dispoziţie căci operaţiunea este consumatoare de timp, deci dacă nu eşti veşnic, atunci te poţi deplasa pe o anumită direcţie funcţie de cât timp ai de viaţă şi cât timp aloci acestei lucrări. Deci segmentul de dreapta cu siguranţă nu-l poţi extinde la infinit decât dacă presupui că poţi să scazi de la alţii sau să creezi din nimic bucăţi noi de segmente sau te rogi Domnului ca să creeze la nesfârşit pentru tine ca să-ţi demonstrezi valabilitatea teoriei, adică a axiomelor şi postulatelor chiar dacă să presupunem că ai fi veşnic şi te-ai ocupa numai cu asta. Deci din start pentru a putea face creşterea sau prelungirea ai presupus şi te-ai bazat pe puterea nesfârşită a Lui Dumnezeu dar Dumnezeu nu extinde segmente spre iad aşa că e falsă teoria în ceea ce priveşte direcţia în jos. Deci pentru direcţia în jos jos fie furi segmente fie eşti vrăjitor şi creezi din nimic segmente pe care le adaugi... ca dreapta să fie infinită...

3. Păi nu se poate construi cu siguranţă dintr-un segment de o anumită lungime şi cu un număr finit de puncte un cerc, adică o curbă, de lungime în mod evident mai mare decât dublul lungimii segmentului care este diametrul viitorului cerc. Căci este dat ca fiind dat doar un segment. Sau unde se poate construi şi din ce?

Iar dacă să zicem prin absurd că avem un spaţiu infinit, şi avem la dispoziţie elemente infinite, şi suntem extrem de rapizi, la infinit de rapizi, atunci iată că se presupune că activitatea de a construi nu necesită nici un efort, nu e consumatoare de timp, nu implică nimic şi se crează ipoteza unei puteri infinite căci practic se construieşte de peste 6 ori mai mult decât segmentul şi se ascunde efortul.

Sau dacă luăm drept bune prin absurd axiomele sau postulatele 1 şi 2 care generează un spaţiu infinit format din puncte de dimensiune ce tind la 0 ca dimensiune infinitezimală atunci mă întreb cum anume având un segment dat putem construi acel cerc? Căci am construi o sferă folosind segmentul ca rază şi nu un cerc. Iar cercul deja pentru a-l defini trebuie să introducem ceva suplimentar, o nouă proprietate care lipseşte şi nu este enunţată, deci nu putem construi cercul fiindcă nu avem proprietatea care generează cercul ci enunţul generează o sferă. Deci se presupune că se va postula ceva mai târziu care să definească ceva ce s-a putut construi mai înainte, sau cum anume se poate construi ceva fără a avea definită proprietatea ce generează construcţia?

Căci construcţia ar însemna să adaugi puncte la capătul segmentului pe o anumită direcţie ca să iasă un cerc, dar având ca reper doar drepte şi segmente direcţia pe care trebuie să aduăgăm este defapt o dreaptă cu direcţia ce se obţine dacă se intersectează o dreaptă perpendiculară pe segment în origine ce tinde la infinit cu dreapta formată de cele două puncte, unul fiind capătul segmentului opus originii iar celălalt este punctul pe care trebuie să-l construim. Deci iată că nu putem niciodată afla exact locul unde trebuie să aşezăm viitorul punct pe o dreaptă.

Iar dacă am plasa puncte la capătul segmentului aşa fel încât ele să fie la aceiaşi distanţă de origine, cât este lungimea segmentului, trasând cu o sfoară sau cu un compas într-un plan, sau prin mişcarea segmentului cu origine fixă într-un plan, atunci punctul imediat alăturat extremităţii segmentului este defapt deplasarea minimă a segmentului pentru a trasa primul punct şi cum punctul este unitatea infinitezimală, de aici rezultă faptul că toate celelate puncte ale celor două segmente se suprapun tot mai mult până spre origine care se confundă cu ea însăşi, deci iată că toate celelalte puncte afară de origine şi de extremitate s-au deplasat cu o distanţă mai mică decât un punct, lucru ce este imposibil dacă avem în vedere că punctul este unitatea minimă, căci dacă este o unitate minimă, atunci segmentele nu pot fi decât paralele, iar primul segment ce nu va avea puncte suprapuse va fi la 60 de grade căci 3 cercuri infinitezimale nu se suprapun cu condiţia ca între originile lor să fie unghiuri de 60 de grade, căci dacă s-ar suprapune ar însemna că nu sunt infinitezimale.

Deci nu putem construi iar dacă vedem că defapt putem trasa cercuri, asta nu înseamnă că putem să le construim conform cu primele 3 axiome.

Iar cercul din spaţiul generat de existenţa mulţimilor nesfârşite de puncte ce se pot adăuga pe drepte pe orice direcţie este o submulţime din puncte care oricare două puncte am lua, nu există un al treilea care să se afle pe o dreaptă şi să fie conţinut în submulţimea cerc, deci iată cum submulţimea cerc sau sferă nu respectă proprietatea de a adăuga la o dreaptă bucăţi căci trei puncte din submulţimea cerc nu se află pe o dreaptă.

continuarea mai jos

[vsovivi]

4. La punctul 4 ne spune că toate unghiurile drepte sunt drepte între ele, deci sunt congruente în sensul că prin rotiri se pot suprapune identic. Lucru care şi acesta este fals căci noţiunea de congruenţă se poate aplica doar la unghiuri mai mari decât 60 de grade şi mai mici decât 120 de grade căci v-am arătat că nu se pot construi unghiuri mai mici de 60 de grade deoarece unitatea infinitezimală, punctul circular, ca să nu se suprapună, dacă se suprapun atunci nu mai sunt unităţi infinitezimale, pot genera unghiuri minime de 60 de grade. Deci sub unghiul de 60 de grade deja nu mai avem segmente ale unor drepte ci unim cu închipuirea punctele depărtate de origine ca să formăm unghiuri imaginare şi practic nu mai avem unghuri formate din drepte formate din puncte în mod continuu adăugate la capete pe aceiaşi direcţie ci unghiurile imaginare sunt formate din drepte ce conţin goluri şi astfel prin suprapunere nu mai putem aplica congruenţa ce semnifică identitatea punct la punct prin suprapunere. Deci se încalcă năţiunea de unghi şi de dreaptă. Deci ca definiţie, congruenţa unghiurilor se poate aplica doar la unghiuri cuprinse între 60 şi 120 de grade căci pentru restul apare inevitabil suprapunerea punctelor deci nu mai sunt unităţi infinitezimale. Deci dacă ţinem seama că dreptele sunt infinite ca lungime şi cu un număr de puncte infinit, atunci dreptele unghiurilor trebuie să nu se intersecteze căci dacă se intersectează atunci punctele de intersecţie nu pot aparţine ambelor drepte şi deci operaţiunea de suprapunere sau de echivalare devine falsă căci dreptele sunt formate din goluri care nu se suprapun exact.

Ţinând seama deci că punctul are o dimensiune totuşi, atunci congruenţa se poate aplica doar pentru unghiuri formate din segmente de lungime fixă şi care nu se intersectează cu segmentele unghiului cu care se vrea a se dovedi congruenţa... şi acestea nu pot fi decât între 60 şi 120 de grade, căci altfel nu se pot construi unghiuri din segmente ce nu au goluri în ele.

Deci nu este general valabilă congruenţa unghiurilor fie ele chiar drepte. Ci putem suprapune unghiuri drepte formate din segmente care atunci când au fost construite ele nu s-au suprapus sau intersectat sau ar fi trebuit să se suprapună sau să se intersecteze echivalent.

5.Păi cum se presupune că două drepte vor avea un punct comun, punctul prin care se vor construi paralele la dreaptă, rezultă că oricare ar fi două drepte cu un punct comun e clar că una din drepte va fi discontinuă căci nu pot exista două drepte diferite dar cu un punct comun căci atunci sigur una din ele va avea o discontinuitate exact acel punct, şi dacă oricare dreaptă are un punct lipsă e clar că ea nu mai poate fi paralelă cu altă dreaptă deci e clar că nu mai poate să fie vorba despre echivalenţă nici ca formă şi nici ca şi conţinut cu dreapta continuă. Deci e ca şi cum ai spune că fără un punct nu ai cum să mai echivalezi drepte, şi e normal din moment ce cu punctul respectiv ai format o dreaptă. Pentru o nouă dreaptă trebuie un nou punct iar punctele celor două drepte paralele cu dreapta trebuie să ocupe acelaşi spaţiu deci ar fi un fel de bozoni adică puntele s-ar confunda.


Sau dacă nu contează suprapunerile atunci nu e clar că se pot duce o infinitate de drepte paralele ce se suprapun?

Deci iată fiasco total în materie de Euclidism...

[Dumitru73]

În prealabil postat de vsovivi

Păi e vorba de terapia noastră și nu numai a mea... și trebuie să ne tratăm definitiv de virujul necredinței... cât mai e timp.

Deci ai văzut Edenul, ai văzut taină? Te-ai uitat din satelit la Rai? Ai văzut locul unde a intrat păcatul în gLume prin primii oameni? Vechiul Rai este la răsărit de Pucioasa, căci la Pucioasa Glodeni a fost plămădit omul din țărână și de acolo a fost dus și așezat în Raiul desfătării, la Pătlăgeanca, pe care păcătuind l-a pierdut. Dar bârna e mare pentru unii... și de ce căutați în altă parte Vechiul Eden pierdut? El era de mult sub ochii noștrii! Sau nu a fost cine să vadă, căci au crezut că a dispărut de pe pământ ori că a fost ceva imaginar... A fost și este real și tainc totodată, și din mijlocul Edenului ieșea un râu și de la Rai se împrțea în 4 brațe, și în mijlocul Raiului erau pomii Cunoștinței binelui și a răului dar și pomul Vieții. Deci Raiul nu e totuna cu Edenul, ci în Eden a sădit Dumnezeu un Rai.

La Pucioasa l-a facut Dumnezeu pe Adam? Am inteles bine?
Si de ce nu l-a lasat acolo? S-au de ce nu l-a facut direct in Eden?
Si pana la urma, pe ce te bazezi cand afirmi asta?