"imoralitatea" lui Dumnezeu din Biblie? Nu exista asa ceva!

[glykys]

În prealabil postat de topcat

Nu crezi ca faptul ca ne-a creat asa imperfecti e o circumstanta demna de luat in calcul?

Grrr! Te-o fi creat Dumnezeu maimuta?
Cum sa ne creeze Dumnezeu imperfecti, cand El i-a creat pe Adam si Eva perfectibili (nu perfecti), dar ei, folosindu-si liberul arbitrul, au ales sa pacatuiasca, desi fusesera preveniti asupra acestui lucru? Si cand a mai venit in lume sa se rastigneasca, tocmai ca sa ne spele pe noi toti de pacatul protoparintilor!!!

În prealabil postat de glykys

Grrr! Te-o fi creat Dumnezeu maimuta?

Asa se pare :)

În prealabil postat de glykys

Cum sa ne creeze Dumnezeu imperfecti, cand El i-a creat pe Adam si Eva perfectibili (nu perfecti), dar ei, folosindu-si liberul arbitrul, au ales sa pacatuiasca, desi fusesera preveniti asupra acestui lucru? Si cand a mai venit in lume sa se rastigneasca, tocmai ca sa ne spele pe noi toti de pacatul protoparintilor!!!

Perfectibil implica imperfectiunea

Acum sintem la topicul potrivit, asa ca am sa spun (desi cred ca am mai facut-o) cum e si cu rastingnirea: rastignirea si suferinta unei fiinte omnipotente nu are absolut nici cea mai mica valoare. Trebuia sa fie deci (ceea ce s-a intimplat) muritor pentru ca rastignirea sa valoreze ceva. Aici exista doua variante: Hristos stia ca va invia sau nu era sigur ca va invia; daca era sigur ca va invia, rastignirea sa iarasi era un gest neutru, nu implica nci un sacrificiu pentru el. Ramine varianta 2: Dzeu s-a intrupat in ceva muritor fara sa fie sigur ca va invia. Trecind peste absurdul situatiei (ca ceva nemuritor poate deveni muritor), care credeti ca e discernamintul unei astfel de ratiuni, care risca totul (umanitatea si tot universul) pe o carte?

[glykys]

În prealabil postat de topcat

Asa se pare :)


Perfectibil implica imperfectiunea

Acum sintem la topicul potrivit, asa ca am sa spun (desi cred ca am mai facut-o) cum e si cu rastingnirea: rastignirea si suferinta unei fiinte omnipotente nu are absolut nici cea mai mica valoare. Trebuia sa fie deci (ceea ce s-a intimplat) muritor pentru ca rastignirea sa valoreze ceva. Aici exista doua variante: Hristos stia ca va invia sau nu era sigur ca va invia; daca era sigur ca va invia, rastignirea sa iarasi era un gest neutru, nu implica nci un sacrificiu pentru el. Ramine varianta 2: Dzeu s-a intrupat in ceva muritor fara sa fie sigur ca va invia. Trecind peste absurdul situatiei (ca ceva nemuritor poate deveni muritor), care credeti ca e discernamintul unei astfel de ratiuni, care risca totul (umanitatea si tot universul) pe o carte?

Ne-a facut perfectibili, pentru ca noi sa hotaram daca dorim desavarsirea sau caderea. Omul a ales caderea, evident...
Rationamentul tau este gresit, pentru ca uiti faptul ca in Hristos sunt doua firi, una umana si una dumnezeiasca. Omul Hristos se rastigneste pe cruce. Dar astea sunt lucruri prea inalte si nu e bine sa imprastiem tuturor maimutelelor margaritarele noastre, ca sa nu se apuce sa huleasca si mai tare.

În prealabil postat de glykys

Ne-a facut perfectibili, pentru ca noi sa hotaram daca dorim desavarsirea sau caderea. Omul a ales caderea, evident...
Rationamentul tau este gresit, pentru ca uiti faptul ca in Hristos sunt doua firi, una umana si una dumnezeiasca. Omul Hristos se rastigneste pe cruce. Dar astea sunt lucruri prea inalte si nu e bine sa imprastiem tuturor maimutelelor margaritarele noastre, ca sa nu se apuce sa huleasca si mai tare.

Repet, perfectibili putem fi numai daca sintem imperfecti. Pentru ca daca am fi perfecti nu am mai fi perfectibili.
Inteleg ca nu ai raspuns la dilema mea. Preferi sa continui sa hulesc decit sa ma luminezi? :)