Saptamana de "rugaciune" Ecumenica

[Antoni0]

În prealabil postat de Fani71

Foarte mare exagerare, dupa parerea mea.
Unitate exista pentru ca Duhul sfant sufla unde vrea El, deci nu numai in Bisreica Orthodoxa.
vrei sa spui ca ceilalti crestini sunt comlplect in afara influentei sfantului Duh? Ca toate tainele lor nu fac doi bani?
Atunci de ce botezul este recunoscut si nu se reface, daca a fost facut in numele sfintei Treimi? (chiar daca cu filioque implicit in ea)

Propaganda ecumenista de tip st. serge...

Uite aici:

În cadrul sinodului de la Cartagina din anul 256, Sf. Ciprian se pronuntã în canonul care-i poartã numele, asupra pierderii transmiterii harului de cãtre eretici si deci asupra încetãrii succesiunii apostolice la acestia. Tainele sãvîrsite de cãtre eretici nu mai sunt valide: "Nimeni nu poate boteza în afara catolicestii Biserici, fiindcã botezul este unul si se aflã numai în catoliceasca (universala, n.n.) Bisericã [...] la eretici unde nu este Bisericã, e cu neputintã a primi iertarea pãcatelor. Si prin urmare, apãrãtorii ereticilor sunt datori ... sã apere adevãrul, dacã nu cumva le atribuie si Bisericã acelora despre care sustin cã au botez. [...] Ereticul care nu are jertfelnic, nici Bisericã, nu poate sfinti untdelemn; prin urmare nicidecum nu poate fi ungere cu mir la eretici [...] Cãci admiterea botezului ereticilor si schismaticilor presupune acceptarea rãtãcirilor la care au consimtit cei cãrora li s-a împãrtãsit acest fel de botez. Botezul însã nu poate fi valid în parte; dacã a putut sã boteze, a putut sã dea si pe Duhul Sfînt; de n-a putut, din cauzã cã este afarã de Bisericã, n-are pe Duhul Sfînt si nu poate boteza pe cel ce vine , deoarece botezul este unul si unul este Duhul Sfînt si una Biserica lui Hristos Domnul nostru ... Drept aceea si noi datori suntem a pricepe si a întelege cã vrãjmasii Domnului (ereticii) nu sunt în stare a da Duhul Domnului. Si pentru aceasta, noi cei ce suntem cu Domnul, si care pãstrãm unirea cu Domnul si suntem înzestrati dupã vointa lui, suntem datori a lepãda si a înlãtura si a dispretui si a socoti ca prihãnite pe toate cele ce le sãvîrsesc potrivnicii Lui, adicã vrãjmasii si antihristii."

Aceeasi pãrere asupra încetãrii transmiterii harului la ereticii ce nu mai sunt în Bisericã o are si Firimlian al Capadociei care îi scrie într-o epistolã Sfîntului Ciprian:"Ereticii care s-au despãrtit de Biserica lui Dumnezeu, nu pot avea putere sau har, întrucît toatã puterea si tot harul este în Bisericã." [10]
Sf. Vasile cel Mare exprimã si el foarte categoric cã succesiunea apostolicã (însemnînd întîi de toate succesiunea transmiterii harului) înceteazã acolo unde se introduc inovatii în credintã. În cunoscuta sa epistolã cãtre Amfilohie de Iconiu scrisã la anul 374, cuprinsã între cele 15 canoane ce ni s-au pãstrat sub numele lui, Sf. Vasile afirmã despre botezul pepusienilor: "cei vechi au hotãrît sã se primeascã acel botez, neabãtîndu-se ei întru nimic de la credintã". Din momentul în care apar însã abateri dogmatice, botezul lor nu mai poate fi considerat valid, "cãci nu sunt botezati cei ce nu s-au botezat întru cele predonosite nouã." În continuare Sf. Vasile adaugã: "Iar cei ce s-au lepãdat de Bisericã n-au mai avut harul Duhului Sfînt peste ei, cãci a lipsit comunicarea lui prin întreruperea succesiunii. [...] Cei ce aveau hirotoniile de la Pãrinti, prin punerea mîinilor peste ei aveau harul duhovnicesc, dar cei ce s-au rupt (de Bisericã prin erezie) devenind mireni, n-au avut putere nici de a boteza, nici de a hirotoni, nici nu puteau da altora harul Duhului Sfînt, de la care ei au cãzut; pentru aceasta, Pãrintii au hotãrît ca cei botezati de dînsii ... viind la Bisericã sã se curãteascã din nou cu adevãratul botez al Bisericii." (Can I al Sf. Vasile cel Mare)

Întreruperea succesiunii de credintã duce inevitabil la întreruperea succesiunii harice, încît tainele sãvîrsite de eterodocsi nu sunt valide. Primirea eterodocsilor în Bisericã se face prin rebotezarea mirenilor si hirotonirea din nou în cazul clericilor acestora. Acest lucru reiese si din hotãrîrile urmãtoare ale Bisericii sobornicesti: Can 46, 47, 68 Apost; Can 7 Sin II Ec.; Can 95 Sin Trulan, etc. Iatã spre exemplu cît de lãmurit se exprimã textul Can 68 Apostolic: "Dacã vreun episcop sau prezbiter sau diacon, ar primi de la cineva a doua hirotonie, sã se cateriseascã si el si cel care l-a hirotonit, fãrã dacã numai ar dovedi cã de la eretici are hirotonia. Fiindcã cei ce sunt botezati sau hirotoniti de cãtre unii ca acestia, nu pot fi nici credinciosi (mireni) nici clerici."
Dacã noi, ortodocsii, am admite cã fãrã succesiune în credintã ar putea exista succesiunea sacramentalã, ar însemna sã acceptãm cã Dumnezeu ar îngãdui ca printr-o preotie validã, prin puterea harului, sã se rãspîndeascã toate rãtãcirile. Prezenta harului la eretici ar însemna cã Mîntuitorul îngãduie folosirea acestuia de cãtre cei ce nu iubesc, ci urãsc Biserica; ar însemna ca harul preotiei sã fie folosit spre consacrarea, întãrirea si binecuvîntarea pãcatului.


Ceea ce dorim noi sã arãtãm aici este cã acrivia si iconomia sunt aplicate de Bisericã, privind numai modul primirii ereticilor si schismaticilor si NU cã ar avea si acestia în vreo mãsurã har mîntuitor si sfintitor. Toate Tainele din afara Bisericii, chiar dacã s-a respectat forma exterioarã a sãvîrsirii lor, sunt goale de orice continut, însã Biserica, prin iconomie, atunci cînd socoteste cã este spre interesul ei superior si mîntuirea noilor veniti, le poate umple pe unele de substantã, de continut [15]. Aceasta este pãrerea generalã si a teologilor greci, în special dupã 1755 cînd patriarhul Chiril al V-lea a dispus rebotezarea catolicilor; asa interpreteazã iconomia si Hr. Andrutsos [16] si A. S. Alivizatos [17]. I. Karmiris [18] socoteste cã orice Botez din afara Bisericii este nevalid, dar recomandã ca romano-catolicii, vechii catolici, luteranii si calvinii sã fie primiti doar prin Taina Mirungerii, iar sectantii prin rebotezare; schismaticii se vor primi numai pe baza unei mãrturisiri de credintã si pocãintã.
De aceeasi pãrere este si reputatul teolog romîn Liviu Stan care arãta: "în nici un caz, biserica nu poate declara validã, nici chiar prin iconomie, o lucrare sau tainã a vreunui eretic sau schismatic, atîta timp cît el nu a intrat mãcar în tinda ei." [19] Încã mai putem încadra în aceastã categorie de teologi si pe Pr. Prof. D. Stãnilooaie care vede iconomia ca pe o exceptie de la regulã si nu ca pe o rînduialã care poate fi aplicatã oricînd si oricum ci numai în conditii speciale apreciate de Bisericãs astfel, "Biserica poate revoca oricînd modul iconomiei aplicat unor eterodocsi, dar sunt eterodocsi cãrora nu le poate aplica decît modul acriviei." [20]